Pretentii. Hotărâre din 27-09-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 6959/111/2011
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2011 – R |
DECIZIA NR. 3401/CA/2013 – R
Ședința publică din 27 septembrie 2013
PREȘEDINTE: | R. C. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | B. L. | |
JUDECĂTOR: | G. I. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant Ț. A. F. cu domiciliul în Ștei, ., . în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Beiuș cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 1184 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna din părțile litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 22 lei conform chitanței aflată la fila 13 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, la data de 25.06.2013 prin serviciul Registratură, recurentul a depus la dosar concluzii scrise, dovada înmatriculării autoturismului într-un stat membru UE și chitanța referitoare la onorariul avocațial, după care:
Instanța constată că în urma reorganizării Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor și a Administrațiilor Financiare, în baza art. 10 OUG nr. 74/2013 și art. 23 din HG nr. 520/2013 succesoare în drepturi a intimatei pârâte este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N., procedura de citare cu aceasta fiind legal îndeplinită, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 1184 din 11 februarie 2013, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamant precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că autoturismul pentru care a achitat taxa a cărei restituire o solicită provine dintr-un stat membru al UE, nedepunând la dosar actele solicitate de instanță în baza rolului său activ. În aceste condiții instanța a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a respins-o în totalitate.
În temeiul art. 63 din Cod procedură civilă, apreciind ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, a fost respinsă în consecință.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamantul Ț. A. F. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii subsemnatului și pe cale de consecința obligarea pârâtei la anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._ din data de 29.12.2010, la restituirea sumei de 1771 lei actualizată cu dobânda fiscală de la data achitării și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
În mod greșit instanța a rămas in pronunțare la termenul din data de 11.02.2013 având in vedere faptul că reclamantului i-a fost pus în vedere să depună la dosar dovada înmatriculării autoturismului in spațiul UE. Având in vedere faptul că acesta nu a reușit să se conformeze dispozițiilor instanței pana la acel termen soluția legala in cauza era suspendarea cauzei in baza art. 155 Cod procedură civilă.
Arată faptul că autoturismul din cauză proprietatea subsemnatului, provine dintr-un stat membru al UE fapt pe care urmează a-l dovedi cu înscrisurile necesare motiv pentru care acțiunea subsemnatului este pe deplin fondată.
Consideră ca taxa pe poluare pe care a achitat-o este discriminatorie și nelegala prin prisma art.90 din „ Tratatul CE " care dispune:
„ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cel care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare . De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre, impozite interne de natura sa protejeze indirect sectoare de producție", coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 si ale art. 148 alin.2 din Constituție care statuează ca „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudența acolo citata). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existenta unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie in mod indirect datorita efectelor pe care le produce.
Aceasta taxa pe poluare, nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare ceea ce demonstrează ca aceasta taxa pe poluare, se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale la import.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman, in sensul ca taxa de poluare este contrara Uniunii Europene, având ca efect descurajarea importurilor si punerea in circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate in alte state membre. Astfel, Curtea reține ca dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplica produselor naționale similare. Aceasta interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne fata de concurenta dintre produsele care se afla deja pe piața interna si produsele de import.
Curtea a reamintit ca exista o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduala a taxei incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a constatat ca reglementarea română are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse - in pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piața, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. In aceste condiții, reglementarea respectiva are ca efect descurajarea importului si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Având in vedere cele de mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul CE, art. 148 alin 2 din Constituție, art.25, 28 CE.
Intimata pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pronunțate de instanța de fond.
Intimata chemată în garanție, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Recurentul reclamant, prin concluziile scrise a solicitat instanței admiterea recursului,modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință obligarea pârâtei la anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._ din data de 29.12.2010, la restituirea sumei de 1771 lei actualizată cu dobânda fiscală de la data achitării și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței anexate și taxa de timbru din recurs.
Arată că sentința instanței de fond este nelegală și neîntemeiată deoarece în mod greșit instanța a rămas în pronunțare la termenul din data de 11.02.2013 având în vedere faptul că i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada înmatriculării autoturismului în spațiul Uniunii Europene.
Având în vedere că nu a reușit să se conformeze dispozițiilor instanței până la termenul indicat soluția legală în cauză era suspendarea în baza art. 155 Cod procedură civilă.
Arată totodată și faptul că autoturismul din cauză, proprietate personală, provine dintr-un stat membru UE fapt dovedit prin înscrisurile anexate la dosarul de recurs, motiv pentru care consideră acțiunea pe deplin fondată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel reține că acesta este fondat urmând ca în baza prevederilor art. 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că reclamantul recurent nu a făcut dovada achiziționării autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, recurentul a fost obligată să plătească taxa de poluare în valoare totală de 1771 lei, achitată prin chitanța ., nr._ din data de 30.12.2010.
Referitor la cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxa de poluare instanța de recurs constată că este întemeiată, reținând că recurentul a făcut dovada provenienței autoturismului din spațiul comunitar înaintea acestei instanțe.
Ca atare, întrucât prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea ei de determinare conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România,se impune a fi admis recursul, modificată sentința în sensul anulării Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/29.12.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Beiuș și obligării pârâtei la restituirea sumei de 1771 lei, achitată prin chitanța ., nr._ din data de 30.12.2010.
Cât privește capătul de cerere privind plata dobânzii fiscale, se reține că prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-565/2011 I. c. Statul Român s-a stabilit că principiul efectivității impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei. Această pierdere depinde de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
CEJ a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, instanța va admite cererea reclamantului privind plata dobânzilor, care vor fi calculate în cuantumul prevăzut de OG nr. 92/2003 cu începere de la data achitării taxei de poluare, respectiv de la data de 30.12.2010 și până la data plății efective.
Totodată, se va dispune și restituirea taxei pe poluare actualizată cu rata indicelui de inflație cu începere de la data plății taxei până la efectiva restituire.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să plătească pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Mun. Beiuș, în prezent SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BEIUȘ suma de 1771 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda aferentă calculată de la data achitării și până la data plății efective, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta AFP Beiuș să plătească reclamantului suma de 296 cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial, taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de Ț. A. F. cu domiciliul în Ștei, ., . în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice C. N. succesoare în drepturi a DGFP Bihor în reprezentarea AFP Beiuș cu sediul în C. N., .. 19, jud. C. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 1184 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Ț. A. F. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice C. N. succesoare în drepturi a DGFP Bihor în reprezentarea AFP Beiuș și în consecință:
Dispune anularea actului administrativ nr._/29.12.2010 și obligă pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1771 lei achitată cu chitanța TS6, nr._ din data de 30.12.2010, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal și la dobânda fiscală calculată de la data achitării și până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1771 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare precum și la dobânda fiscală calculată de la data achitării și până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 296 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
R. C. | B. L. | G. I. | P. V. |
Red. jud. B.L. – 10.10.2013
Jud. fond. R.D.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 10.10.2013
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3041/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 4455/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
