Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 4089/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4089/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 11750/296/2011/a1
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._/296/CA/2011/a1 - R
DECIZIA NR. 4089/CA/2013 – R
Ședința publică din 6 noiembrie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant S. N., cu domiciliul procedural ales în Satu M., Mareșal A., nr. 5, . M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., cu sediul în Satu M., jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 3101/CA din 27.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect: excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata a formulat întâmpinare în cauză, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3101/CA din 27.06.2013 Tribunalul Satu M. a respins excepția de nelegalitate a deciziei de impunere din oficiu nr. 181/04.10.2011 formulată de reclamantul Salagean N. în contradictoriu cu pârâta A. prin Direcția Județeana a Finanțelor Publice Satu M., ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, raportat la motivul de ordine publica privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere din oficiu nr. 181/04.10.2011, instanța de fond a reținut:
Potrivit art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004: „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.”
În speță, obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă o decizie de impunere, excepție invocata în cadrul unei acțiuni în pretenții care formează obiectul dosarului nr._ 11 aflat pe rolul Judecătoriei Satu-M..
S-a reținut că, atât în jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție, cât si în doctrina de specialitate, s-a stabilit în mod constant ca din coroborarea art. 4 si art. 5 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate si de la controlul pe calea excepției de nelegalitate.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o alta procedura judiciara, ceea ce duce la concluzia ca, . de nelegalitate nu a fost reglementata de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.
În speță, decizia de impunere fiscala poate fi atacata în condițiile art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala, pe calea unei contestații fiscale, la organul fiscal competent si doar decizia de soluționare a contestației poate fi atacata în fata instanței de contencios administrativ, potrivit art. 218 din Codul de procedura fiscala.
Astfel fiind, având în vedere ca legalitatea unei decizii de impunere fiscale nu poate fi pusa în discuție în fața instanței de contencios administrativ pe calea unei acțiuni directe, s-a apreciat că ea nu va putea fi contestată nici pe calea excepției de nelegalitate în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, care trebuie interpretat si prin prisma dispozițiilor art. 5 din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurentul-reclamant S. N., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate pentru motivele prevăzute de art. 312 alin.3 și 5 C.pr.civ., respectiv modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere din oficiu nr. 181/2011.
In motivarea recursului, recurentul a arătat ca excepția de nelegalitate a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului, apreciindu-se că sunt incidente prevederile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, în sensul că acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect doar decizia emisă în soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale de control și impunere.
Făcând trimitere la prevederile art. 218 din OG 92/2003, pe care îl interpretează în lumina jurisprudenței ÎCCJ, instanța de fond opinează în sensul că actele administrative de impunere sunt exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe de contencios administrativ, fiind astfel implicit exceptate și de la controlul de legalitate pe calea incidență a excepției de nelegalitate.
În conformitate cu prevederile art. 218 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii". Procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, reglementată de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală este o procedură administrativă prealabilă iar nu o jurisdicție specială administrativă în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție, republicată și al art. 6 din Legea 554/2004.
Excepția de nelegalitate a fost invocată ca mijloc de apărare, ca o cale indirectă de control al legalității unui act administrativ unilateral în dosar nr. 11._, având ca obiect contestație la executarea obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor de sănătate, pretinse prin titlul executoriu nr. 2162 emis în Dosarul de executare nr. 392/2011, în baza titlului de creanță constând în Decizia de impunere din oficiu nr. 181/2011.
Contestația la executare declanșează un proces care se înregistrează pe rolul instanței de judecată și se judecă de către instanța investită în acest sens, motiv pentru care partea interesată și chiar instanța din oficiu pot invoca excepția de nelegalitate a actului administrativ fiscal cu valoare de titlu de creanță, în scopul soluționării cauzei fără a se ține seama de actul vizat, în măsura în care se va constata că acel act este ilegal.
Actele de executare silită supuse controlului pe calea contestației la executare sunt strâns legate în existența lor de actul administrativ fiscal generator al obligației fiscale puse în executare, fiind astfel îndeplinită condiția expresă stabilită prin art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Art.5 alin.2 din Legea nr. 554/2004 face referire la actele administrative a căror modificare sau desființare, potrivit legii organice, se poate face printr-o altă procedură judiciară, normă care nu are nicio relevanță juridică asupra cazului pendinte.
Codul de procedură fiscală, prin normele invocate de prima instanță, instituie, în cazul contenciosului administrativ de primă jurisdicție, o procedură administrativă prealabilă procedurii judiciare, fără ca această procedură administrativă să poată fi asimilată judiciarului.
In aceste condiții, prima instanță nu putea să respingă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, considerând prevederile art. 5 alin.2 din Legea nr.554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 205 și 218 din OG 92/2003, deoarece, conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual, fapt ce incumbă instanței sesizate obligația analizării pe fond a excepției.
În drept a invocat dispozițiile art.299 și urm. C.pr.civ., art. 304 pct.6, 7 și 9 C.pr.civ., art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ.
P. întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului formulat si, prin urmare, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
In drept a invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel reține că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt nefondate.
În mod corect s-a reținut de către judecătorul fondului faptul că, invocarea excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ (forma în vigoare la data învestirii instanței de fond), cu privire la o decizie de impunere, act administrativ fiscal, este inadmisibilă.
Argumentele care au stat la baza adoptării acestei soluții au fost expuse prin indicarea normelor legale care exclud de la controlul de legalitate pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative pentru a căror anulare legea specială a reglementat o altă procedură.
Instanța de recurs reține că potrivit art. 205 alin.1 Cod procedură fiscală: (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
P. urmare, legea specială, respectiv Codul de procedură fiscală prevede că, în cazul în care destinatarul actelor administrativ fiscale se consideră vătămat de acestea, este îndreptățit să le atace cu acțiune în contencios administrativ, dar numai după îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii ce trebuie efectuată anterior sesizării instanței.
Ca atare, reclamantul trebuia să atace decizia de impunere nr. 181/04.10.2011 emisă de CAS Satu M. în termenul de 30 zile indicat la pct. 7 din cuprinsul acesteia la organul emitent, sub sancțiunea decăderii din acest drept potrivit art. 207 alin. 1 din același act normativ care prevede explicit: „Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”.
Reclamantul nu a înțeles să uzeze de prevederile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală astfel că titlul de creanță a devenit titlu executoriu. Potrivit art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală: „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
În acest context, recurentul reclamant a formulat contestația la executare ce face obiectul dosarului nr._ 11 al Judecătoriei Satu M. în cadrul căruia s-a invocat excepția nelegalității deciziei de impunere ce constituie titlul executoriu.
P. invocarea excepției de nelegalitate se tinde la lipsirea de efecte a acestei decizii, cu ignorarea faptului că nu s-a cerut anularea sa conform exigențelor impuse de Codul de procedură fiscală, împrejurare față de care în mod legitim această excepție a fost respinsă de judecătorul fondului ca inadmisibilă. A admite contrariul ar însemna a eluda procedura stabilită prin dispoziții imperative prevăzute în lege organică(Codul de procedură fiscală), ceea ce contravine prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004
Pentru aceste considerente, va înlătura ce nefondate susținerile recurentului, va constata că nu sunt incidente în cauză motivele de casare invocate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant S. N., cu domiciliul procedural ales în Satu M., Mareșal A., nr. 5, . M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., cu sediul în Satu M., jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 3101 din 27.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-G.I.-05.12.2013
Jud. fond-C. R.
Dact.M.M-2ex.-06.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 205/2013. Curtea de Apel ORADEA | Litigiu privind regimul străinilor. Încheierea nr. 25/2013.... → |
|---|
