Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 3/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 512/35/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția a II –a civilă de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2012 – P.I.
SENTINȚA NR.3/CA/2013 – P.I.
Ședința publică din 24 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: I. G. – judecător
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 raportat la prevederile art.1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta B. I. S. cu domiciliul procedural ales în Satu M., ., . M., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu M. cu sediul în Satu M., ..8, județul Satu M. și G. R. cu sediul în București, Piața Victoriei, nr.1, sector 1, având ca obiect excepție de nelegalitate.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu M. a depus la dosar întâmpinare, la data de 10.01.2013, reclamanta B. I. S. a depus la dosar concluzii scrise, la data de 24.01.2013, prin fax, pârâtul G. R. a depus la dosar întâmpinare în două exemplare, la care a anexat un set de înscrisuri, la data de 23.01.2013, prin fax, respectiv la data de 24.01.2012 prin Serviciul Registratură al instanței, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare asupra excepției de nelegalitate invocată de către reclamanta B. I. S..
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND :
Constată ca prin Incheierea din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Tri b u n a l u l S a t u M a r e in dosar nr._, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată cu exceptia de nelegalitate a dispozițiilor art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, excepție invocată de petenta B. I. S. in contradictoriu cu intimatii AJPIS Satu M. si G. Romaniei. In motivarea exceptiei de nelegalitate petenta a aratat ca dispozitiile art.3 alin.1 din HG 1025/2006 nu sunt in concordanta cu prevederile art.1 si art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, deoarece completeaza in mod nelegal prevederile din OUG nr.148/2005, definind nasterea ca fiind " aducerea pe lume a unuia sau mai multi copii", creînd astfel diferente de tratament intre copiii proveniti din sarcina simpla sau multipla. S-a afirmat că definiția dată de noțiunii de naștere prin art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară.În motivarea excepției, reclamanta a arătat că Hotărârea nr.1025 din 9 august 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, a suferit modificări, fiind astfel introdus alin.5 al art.2 de pct.1 al art. I din Hotărârea nr.1016 din 9 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr.655 din 2 octombrie 2009, astfel că, nu poate duce la concluzia că efectele produse de actul normativ anterior modificării sau abrogării sale, care sunt aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, nu pot fi cercetate cu privire la legalitatea lor prin intermediul unei excepții de nelegalitate.A menționat că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție București, SCAF prin Decizia nr.3358/11.10.2006, publicată în Buletinul casației nr.1/2007, pag.7.De asemenea, a precizat că dispozițiile art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 care definesc nașterea „ aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii”, nu sunt în concordanță cu prevederile art.1 și ale art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei, respectiv în conformitate cu prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului „concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.”
Definiția dată noțiunii de naștere prin art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară, inclusiv prevederile art.16 alin.1, art.49 alin.1 și 2 din Constituția R., principiul egalității de tratament și instituie discriminări între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
Mai mult, dispoziția art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru „ naștere”, iar nu pentru toți copii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.
Astfel, prin prevederile art.6 din OUG nr.148/2005 se raportează acordarea indemnizației lunare la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterilor, astfel că art.3 alin.1 din Normele metodologice sunt nelegale.
Hotărârea Guvernului nr.1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiari și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație lunară pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute de art.3 alin.1 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru nașterea ca element de suferință și acordarea indemnizației lunare creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Cum acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art.6 din OUG nr.148/2005 și la numărul de copii născuți și nu numai la numărul nașterilor, prevederile art.3 din Normele metodologie sunt nelegale și în contradicție cu prevederile pentru aplicarea cărora au fost emise cu atât mai mult cu cât definiția stabilită pentru nașterea ca element de acordare a indemnizației lunare creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv, precum și o discriminare între copiii născuți și cei adoptați, deoarece în cazul adopției s-ar primi câte o indemnizație pentru fiecare copil.
Prin urmare, acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art.6 din OUG nr.148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art.3 alin.1 din Normele metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii, în art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ de față cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu M. a solicitat respingerea excepției de nelegalitate și menținerea actului administrativ emis ca temeinic și legal.
În apărare, a arătat că dispozițiile art.3 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.1025/2006, raportat la prevederile art.6 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005 definesc nașterea ca fiind „ aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.”
Potrivit prevederilor art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art.1, respectiv la art.2, precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art.5 alin.2. Astfel, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat conform legii.
Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal citat anterior și reluate de prevederile art.2 alin.1 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1025/2006 urmăresc îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului.
Astfel, recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei legale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului.
A învederat, totodată, și Decizia nr.937/19.12.2006 a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, în raport cu art.16 din Constituție. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la concediu este un drept complex format din două componente indisolubil legale, cea nepatrimonială care se constituie din perioada de 2 ani, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade, aceste drepturi se nasc exclusiv din considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.
Curtea Constituțională a mai reținut că „ sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe.”
De altfel, a precizat că prin Decizia nr.818/03.07.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 din OG nr.137/2000, Curtea Constituțională a decis că „ instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și ar trebui înlocuite cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Măsurile de ocrotire ale copilului fac obiectul de reglementare al altor acte normative, respectiv Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește fără discriminare dreptul fiecărui copil la alocația de stat. Neacordarea unui astfel de drept unuia dintre copiii rezultați din aceeași naștere ar reprezenta o inegalitate și o încălcare a drepturilor constituționale ale acestora, aspect care nu vizează situația în discuție.
În drept, a invocat Codul procedură civilă, Legea nr.554/2004, OUG nr.113/21.12.2011, OUG nr.148/2005, Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr.1025/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul G. R. a invocat excepția inadmisibilității, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările completările ulterioare, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate (...)”.
După cum reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Ceea ce este specific, însă, actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate în abstract, fără considerare de persoane, astfel ele au caracter de impersonal, general conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți (deci cu o sferă amplă de adresabilitate/aplicabilitate).
În speță, prin hotărârea de Guvern contestată, a fost reglementat modul de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, față de obiectul de reglementare, este evident că aceste dispoziții au caracter normativ, având rolul de a detalia legea și de asigura o interpretare ș aplicare unitară a acesteia.
Față de cele arătate, a considerat că excepția de nelegalitate este inadmisibilă și a solicitat să se dispună respingerea acesteia ca atare.
Pe fondul cauzei a precizat că Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția R., republicată, și al art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.44/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și a Legii nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de ace normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.50/2005, abrogat, în prezent, prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicare acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.(6) din Regulamentul abrogat „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct devedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare.”
Dispozițiile art.3 alin.(l) din Hotărârea Guvernului nr.1025/2006, raportat la prevederile art.6 alin.(l) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/206 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".
Concediul și indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art.6 alin.(l) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.5 alin.(2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.
Așadar, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Textul menționat, cuprins în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, prevede acordare indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii. Definiția a fost preluată din dicționarul explicativ al limbii române și a fost însușită de Guvern prin adoptarea Hotărârii nr. 1025/2006. Textul menționat, cuprins în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
Ținând cont de cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație. Însă, începând cu 1 ianuarie 2007, pentru fiecare dintre copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă alocația de stat în cuantum de 200 lei, alocația de stat fiind un drept al fiecărui copil. Astfel, în cazul îndeplinirii condițiilor de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, familia va beneficia, începând cu luna ianuarie 2009, de o singură indemnizație în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei și de una, două sau mai multe alocații de stat în funcție de numărul copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Față de cele prezentate, a considerat că prevederile cuprinse la art.3 alin.1 din Nomele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, sunt legale, în deplină concordanță cu cele cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare și nu induce discriminări.
Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauza este suspendat, conform legii.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la concediu este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială care se constituie din perioada de 2 ani, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade; aceste drepturi se nasc exclusiv din considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile. Curte Constituțională mai reține că „sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe".
Prin urmare, nu se poate reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariatului, și în nici un caz o componentă a alocației destinate copiilor. Prin urmare, rațiunea legiuitorului care transpare din actele normative în discuție (O.U.C nr.l48/2005, H.G. nr.l025/2006, Codul muncii (art.49 alin.2, art.51 alin.l) este unitară și evidențiază, ca totalitate, sprijinirea familiei, prin realizarea uni echilibru social-economic și nu reprezintă o măsura directă de protecție a copilului cum este cea realizată prin alocația de stat pentru copii.
Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, pe cale de excepție, și ca neîntemeiată, pe fond, a excepției de nelegalitate invocată de reclamanta B. I. S..
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta B. I. S. a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2, alin. 1 și 3 și art.3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, cu cheltuieli de judecată justificate.
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație lunară pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. Dispozițiile art. 3 din Normele metodologice sunt însă nelegale și în contradicție cu prevederile pentru aplicarea cărora au fost emise, cu atât mai mult cu cât definiția stabilită pentru naștere ca element de suferință și de acordare a indemnizației lunare creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv, precum și o discriminare între copii născuți și cei adoptați, deoarece în cazul adopției s-ar primi câte o indemnizație pentru fiecare copil, chiar dacă se adoptă doi copii gemeni sau tripleți, iar pentru gemenii (tripleți) născuți s-ar acorda doar o singură indemnizație.
Dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG. nr. 1025/2006, care definesc nașterea - „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii" - nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei RON, respectiv „concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii". Definiția dată noțiunii de naștere prin art. 3 alin.1 din HG. nr. 1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin. 1, art. 49 alin. 1 și 2 din Constituția R., principiul egalității de tratament și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă și cei rezultați dintr-o naștere simplă. Mai mult, dispoziția art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2006 creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru „naștere", iar nu pentru toți copiii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.
Astfel prin prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 se raportează acordarea indemnizației lunare la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, astfel că dispozițiile art. 3 alin. 1 din Normele metodologice sunt nelegale.
În drept a invocat Legea nr. 554/2004, Constituția R., O.U.G. nr. 148/2005, H.G. nr. 1025/2006, art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Examinând cauza pe baza înscrisurilor de la dosar și a textelor de lege invocate, instanța retine următoarele :
Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului.
Dispozitiile art. 2 din HG 1025/2006 prevad ca, concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului sau, dupa caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri survenite dupa data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, dupa caz, pentru primii 3 copii încredințați in vederea adopției, adoptati sau aflati in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela cu aceasta data.
Prevederile art. 3 din HG nr. 1025/2006 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copiii ", dispoziții care nu sunt in concordanță cu prevederile art.1 si art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, care prevăd că pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei, respectiv concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, sau după caz, pentru primii trei copii.
Cum acordarea indemnizației lunare a fost raportata prin art. 6 din OUG 148/2005 si la numarul de copii nascuti si nu numai la numărul nașterilor, prevederile art. 3 din Normele metodologice sunt nelegale și în contradicție cu prevederile pentru aplicarea carora au fost emise cu atat mai mult cu cat definiția stabilită pentru nastere ca element de acordare a indemnizației lunare creeaza o discriminare intre persoanele aflate in situații identice, fara sa existe o justificare de ordin obiectiv, precum si o discriminare intre copii născuți si cei adoptați, deoarece in cazul adopției s-ar primi câte o indemnizatie pentru fiecare copil, chiar daca se adopta doi copii gemeni, iar pentru gemenii născuți s-ar acorda doar o singura indemnizație.
Astfel, HG nr.1025/2006, prin dispozitiile de la art.3, adauga la actul normativ in aplicarea caruia a fost adoptata, incalcand principiul egalitatii de tratament prevazut de art.16 din Constitutia Romaniei instituind discriminari intre copii proveniti dintr-o nastere simpla si una multipla.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.4 din Legea nr. 554/2004, va fi admisa exceptia de nelegalitate formulata de petenta G. I. F. si se va constata nelegalitatea dispozitiilor art. 2 și 3 alin.1 din HG 1025/2006.â
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția de nelegalitate formulată de reclamanta B. I. S. cu domiciliul procedural ales în Satu M., ., . M., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu M. cu sediul în Satu M., ..8, județul Satu M. și G. R. cu sediul în București, Piața Victoriei, nr.1, sector 1 și, în consecință:
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
I. G. A. T.
Red. sent. G.I.C. – 31.01.2013
Tehnored.T.A./31.01.2013/5 ex.
Emise 3 comunicări – predate la expediție
1.reclamanta B. I. S. cu domiciliul procedural ales în Satu M., ., . M.,
2.pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu M. cu sediul în Satu M., ..8, județul Satu M.
3.pârât G. R. cu sediul în București, Piața Victoriei, nr.1, sector 1
| ← Pretentii. Decizia nr. 1112/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 570/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
