Pretentii. Decizia nr. 1078/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 14284/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția a II –a civilă de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA nr. 1078/CA/2013 - R Ședința publică
din 12 martie 2013
PREȘEDINTE: B. E.– judecător
JUDECĂTOR: B. S.
JUDECĂTOR: T. A.
GREFIER: N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Marghita cu sediul în Oradea, .. 2/B județul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M. F. domiciliată în comuna A., ., județul Bihor, împotriva Sentinței nr. 4619/CA/20 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr._ /CA/2011,având ca obiect - PRETENȚII -.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată în recurs, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, constată cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND :
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 4619/CA/20.09.2012, Tribunalul Bihor a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă și chemata în garanție.
A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta P. M. F. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI MARGHITA, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București și în consecință:
A dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 2652/24.06.2009.
A obligat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI MARGHITA în favoarea reclamantei, la plata sumei de 2206 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință:
A obligat chemata în garanție, să plătească pârâtei suma de 2206 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății.
A obligat pârâta în favoarea reclamantei, la plata sumei de 43,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :
Taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Întrucât taxa pe poluare este o taxă fiscală, iar administrarea acesteia este supusă reglementărilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a constatat că dobânda legală în această materie este cea reglementată de acest act normativ, respectiv de art. 124, astfel că a dispus obligarea Administrației Finanțelor Publice Marghita la plata dobânzilor fiscale.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, a admis-o și, pe cale de consecință, a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Marghita, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Astfel, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile 207 alin.1 Cod procedură fiscală de care reclamantul nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva actului administrativ fiscal și anume a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform prevederilor de mai sus, reclamanta avea posibilitatea contestării în termen de 30 zile de la comunicare decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit în sarcina sa de plată taxa de poluare, aspect neîndeplinit de către acesta.
A precizat că în cuprinsul deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule se arată că „ prezenta reprezintă titlul de creanță și constituie înștiințare de plata conform legii " și „ poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art.207 alin.1 OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală - republicat, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin.1 din același act normativ.”
Prin urmare, reclamanta prin faptul că nu a înțeles să conteste actul administrativ fiscal (Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule) a considerat că acțiunea este inadmisibilă, raportat la neîndeplinirea procedurii administrative conform prevederilor menționate.
Astfel, conform prevederilor art.4 lit. a din OUG nr.50/2008, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantei intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantă, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantei, suma reprezentând taxa pe poluare.
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamantă, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr.50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 alin.2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Astfel indiferent de scopul instituirii acestei taxe, esențial sub aspectul criticilor formulate și a analizei instanței de fond, este că această taxa, cu excepțiile de rigoare, este percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului pe teritoriul României, așa încât în lumina Jurisprudenței C.J.C.E., eventuala neconformitate a acestei taxe în raport cu legislația comunitară trebuie analizată în raport de art.90 paragraful 1din tratatul CE.
Rolul acestei dispoziții comunitare este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Neutralitatea unei taxe spre respectarea regulilor de concurență, așa cum au fost interpretate de C.J.C.E. este relevată de rezultatul comparației efectelor taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză, cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă (cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi si C-333/2005 N.).
Potrivit aceleiași jurisprudenței în ceea ce privește art. 90 din Tratat, s-a apreciat ca o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare, nu este relevantă. Cu alte cuvinte nu se poate invoca discriminarea dobânditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidența OUG nr. 50/2008 față de dobânditorii autovehiculelor înmatriculate sub incidența altor acte normative, pentru a reclama încălcarea art.90 din Tratat, așa cum neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond.
Prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tip motor, capacitate cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate în statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
De remarcat este faptul că instituirea acestei taxe de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus, în mod legal organele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Marghita, au calculat în sarcina reclamantului taxa pe poluare în sumă totală de 2206 lei reprezentând taxa pe poluare.
De asemenea, a mai arătat că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabil începând cu 1 iulie 2008, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În ceea ce privește obligarea sa la restituirea taxei pe poluare actualizată cu dobânda legală și cu dobânda fiscală, a considerat că aceasta ar conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantului. Ca urmare, a apreciat că în mod nejustificat s-a dispus actualizarea sumei atât cu dobânda legală cât și cu dobânda fiscală.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția cu privire la recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, care a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, deoarece reclamanta intimată s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 7 din dosarul primei instanțe, pe care l-a atacat în instanță.
Procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, creează posibilitatea autorității emitente a actului administrativ unilateral de a-l revoca, ori, în speță, atâta vreme cât petentei i s-a răspuns că nu i se poate restitui taxa de primă înmatriculare, revenirea cu o nouă adresă la aceeași autoritate prin care să se solicite același lucru, ar fi fost contrară scopului dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, ducând la o birocrație excesivă, pe care legiuitorul nu a vrut să o legifereze prin textul de lege enunțat.
Astfel, se va avea în vedere că reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care era afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibilă fără plata taxei. Însă, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care să materializeze operațiunea, astfel că, în această împrejurare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material.
Față de aceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care să fie impusă plata taxei de primă înmatriculare, în mod corect reclamantul, în considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrației Publice a Municipiului Marghita, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la pârâtă, concretizat în adresa depusă la dosar constituie act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
În ceea ce privește motivul de recurs privind prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.9/2012, instanța de recurs apreciază că nu este aplicabil speței, având în vedere că acțiunea reclamantei vizează restituirea taxei de primă înmatriculare și nu a taxei de poluare stabilită potrivit OUG nr.50/2008 sau Legea nr.9/2012, fiind incidente dispozițiile art.214/1 – 214/3 din Codul Fiscal.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența art.90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența C.J.C.E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 C. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod, legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
În ceea de privește critica invocată de către recurentă privind îmbogățirea fără just temei a reclamantului, întrucât a fost obligată la restituirea taxei de primă înmatriculare actualizată cu dobânda legală și cea fiscală, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, atâta timp cât taxa de primă înmatriculare a fost încasată de pârâtă, tot aceasta fiind și cea care a respins cererea de restituire a reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Prin urmare, apreciază că, reclamantul este îndreptățit a solicita dobânda fiscală potrivit art. 124 alin 1 și 2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală, aceasta fiind la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cât privește cererea recurentei de respingere a cheltuielilor de judecată acordate cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, se apreciază că suma acordată cu acest titlu de către instanța de fond nu este disproporționată în raport de natura și complexitatea cauzei, acestea reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 43,6 lei, împrejurare în raport de care și această solicitare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Marghita cu sediul în Oradea, .. 2/B județul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M. F. domiciliată în comuna A., ., județul Bihor, împotriva Sentinței nr. 4619/CA/20 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr._ /CA/2011, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
B. E. B. S. T. A. N. D.
Jud.fond T. A
Red. dec. B. S. – 10.04.2013
Tehnored. N.D. /10.04.2013 / 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 927/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2939/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
