Pretentii. Decizia nr. 1576/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1576/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 11276/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția a II-a Civilă și de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator date cu caracter personal - 3159 -
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA Nr. 1576 /CA/2013 - R
Ședința publică
din 09 aprilie 2013
Președinte: T. A. - Judecător
B. E. - Judecător
B. S. - Judecător
N. D. - Grefier
S-a luat în examinare soluționarea recursurilor - în contencios administrativ - formulate de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE MARGHITA, cu sediul în Oradea, .. 2 B și recurentul reclamant L. F. D., cu domiciliul în localitatea Butani nr. 66 jud. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2 B împotriva Sentinței nr. 5219/CA din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ /CA/2011, având ca obiect - PRETENȚII - .
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, recursul declarat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recursul declarat de reclamant nu este legal timbrat, nefiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 21,5 lei + 0,15 lei timbru judiciar, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform prevederilor art. 242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului declarat de reclamant, după care rămâne în pronunțare asupra acestei excepții și a recursului declarat de pârâtă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin SENTINȚA nr. 5219/CA/2012, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. F. D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 8279/17.11.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2495 lei, reprezentând taxa pe poluare, precum și la plata dobânzii legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire a taxei și până la data plății efective. A respins ca nefondate celelalte pretenții și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 43,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie marca Renault tip Megane Scenic, număr de identificare VF1JA_. Autovehiculul a fost cumpărat de reclamant de la un terț care l-a achiziționat din Italia, contractul de vânzare cumpărare (f. 20-22). În vederea înmatriculării în România a vehiculului menționat, reclamantul a plătit suma de 2495 lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr.50/2008, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 8279/17.11.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Oradea (f. 3). La data de 13.09.2011, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea taxei pe poluare însă pârâta a refuzat restituirea.
Instanța a constatat că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, prin O.U.G. nr.50/2008 s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art.4 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, „obligația de plată a taxei de poluare intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;”
Din prevederile legale menționate, rezultă că această taxă de poluare este percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, această taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat chiar taxa de poluare instituită de Statul Român în Hotărârea din 7 aprilie 2011 dată în cauza C-402/09 T. și Hotărârea din 7 iulie 2011 dată în cauza C-263/10 N., prin care s-a stabilit incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul european.
Prin hotărârea dată în cauza C-402/09 T., CJUE a stabilit faptul că „ taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română (…) a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie”.
Potrivit hotărârii CJUE, această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național. Curtea a arătat că „în aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”.
În consecință, Curtea a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Curtea a reținut că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că instituirea unei taxe de poluare doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
Sub aspectul obligativității respectării dreptului comunitar și priorității acestuia față de reglementările interne, instanța reține că prin Legea nr.157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, care statuează că, „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, precum și faptul că „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
De asemenea, obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul Român rezultă și din prevederile art. 11 alin. 1 din Constituție, conform cărora Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Din prevederile constituționale citate și dispozițiile Legii nr.157/2005, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru Statul Român iar aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele Flaminio C. v. Enel și Amministrazione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a. Potrivit considerentelor CJUE, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi alte dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.”
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale în așa fel încât drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Față de opinia explicită a CJUE exprimată în Hotărârile T. și N., obligatorie pentru instanța națională în interpretarea dreptului comunitar, instanța a constatat că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia
pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Prin urmare, față de caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile art.110 TFUE. Totodată, în condițiile în care prin Hotărârea N. s-a stabilit că toate variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010 au fost declarate incompatibile cu art.110 TFUE și s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, reținând, de asemenea, că aceleași argumente sunt valabile și în privința taxei pe poluare aplicabile după data de 01.01.2011, instanța, raportându-se la concluziile Hotărârilor T. și N., a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cele două cauze deferite instanței de contencios european.
Astfel, actul administrativ atacat, emis în aplicarea dispozițiilor legale privind taxa de poluare, este lovit de nulitate fiind emis în temeiul unei dispoziții legale contrare dreptului comunitar.
Pentru considerentele expuse, reținând incompatibilitatea taxei pe poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 TFUE, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant..
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 124 raportat la art.70 alin.1 C.proc.fisc., care reglementează acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate de la buget. Din coroborarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei și nu de la data plății taxei de poluare așa cum solicită reclamantul.
Instanța a mai reținut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.proc. civ. Cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și DIRECȚIA G. A FINANAȚELOR PUBLICE BIHOR, solicitând ambii recurenți casarea sentinței și rejudecarea în fond a cauzei în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd.
În motivarea recursurilor se arată că în mod greșit sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Bihor, dintr-o regretabilă eroare existentă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care emitentul actului cu privire la care se solicită anularea este Administrația Finanțelor Publice Aleșd.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 ind. 1 și 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 09.04.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de netimbrare a recursului formulat de reclamantul L. F. D..
Examinând excepția invocată, instanța reține că aceasta este fondată, urmând să fie admisă.
Astfel, recurentul nu a achitat taxa de timbru aferentă cererii de recurs, cu ocazia înregistrării acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 147/1996 care prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Recurentul nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei nici după ce a fost citat cu mențiunea de achita taxa judiciară de timbru sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile legale arătate, instanța va anula ca netimbrat recursul formulat de reclamant.
În privința recursului formulat de DIRECȚIA G. A FINANAȚELOR PUBLICE BIHOR, instanța constată că acesta este fondat, urmând să fie admis.
Într-adevăr, cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, din eroare potrivit spuselor recurentului. Cererea a fost judecată astfel, potrivit principiului disponibilității, iar hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu această pârâtă. Dar, așa cum corect au arătat recurenții, actul administrativ care face obiectul cererii de chemare în judecată și cu privire la care se solicită anularea a fost emis de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Aleșd care a încasat și taxe de poluare cu privire la care reclamantul solicită restituirea.
În consecință, constatând că în cauză pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea nu are calitate procesuală pasivă, precum și că această calitate aparține Administrației Finanțelor Publice a Orașului Aleșd care nu a fost citată în cauză, instanța, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 din același act normativ, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bihor, în vederea introducerii în cauză și citării persoanei care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ANULEAZĂ ca netimbrat recursul declarat reclamantul L. F. D..
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE MARGHITA, cu sediul în Oradea, .. 2 B în contradictoriu cu intimatul reclamant L. F. D., cu domiciliul în localitatea Butani nr. 66 jud. Bihor și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2 B împotriva Sentinței nr. 5219/CA din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ /CA/2011, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. A. B. E. B. S. N. D.
Jud.fond – V. A- Red.dec. T. A – 26.04.2013 - Tehnored. DN - 26.04.2013 - 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4298/2013. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3272/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
