Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3507/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3507/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2340/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2013
DECIZIA NR.3507/CA/2013 - R
Ședința publică din 7 octombrie 2013
PREȘEDINTE: S. M. - judecător
JUDECĂTOR: O. B.
JUDECĂTOR: A. V.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul în sector 2, București, .. 17, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V. domiciliat în Satu M., ./C, ., J. Satu M. și intimatul pârât L. G. B. de la Centrul Judetan APIA cu sediul în Satu M., Botizului, J. Satu M., împotriva sentinței nr.3059/CA/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta pârâtă prin consilier juridic V. C. în baza delegației de la dosar și reprezentanta intimatului reclamant P. V. – lipsă, avocat I. A. în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu M. - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimatul pârât L. G. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant invocă excepția nulității recursului în baza art.84 alin.2 Cod procedură civilă, față de faptul că cererea de recurs poartă o singură semnătură, a directorului general, și nu și a unui consilier juridic sau avocat.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită respingerea excepției.
Instanța unește excepția nulității recursului cu fondul cauzei și nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului iar pe fond respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, arătând că actul nu a fost revocat voluntar așa cum se susține, ci instituția a fost obligată la revocare ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești într-o altă cauză. Consideră că în mod corect a apreciat instanța de fond că se cuvin cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.3059/CA/26.06.2013 Tribunalul Satu M. în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a respins ca devenită fără obiect cererea formulată de reclamantul P. V. având CNP_, domiciliat în loc. Satu M., .. 1/C, .. Satu M. împotriva pârâților AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul în București, .. 17, sector 2 și L. G. B. citat de la Centrul Județean APIA din Satu M., . la PRIMĂRIA COMUNEI R. pentru suspendarea executării Deciziei nr. 203/21.02.2013 emisă de Directorul general al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2004,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.", potrivit art. 15 alin. 1 din lege, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat .În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”, iar potrivit art. 2 lit. s) și t) din același act normativ, prin pagubă iminentă se înțelege „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public”, iar prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Prin Decizia nr. 203/21.02.2013 emisă de Directorul General al APIA, potrivit prevederilor art. 89 alin. 1, alin. 2, alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 188/1999, domnului L. G. B., consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul Primăriei Comunei R. i s-a modificat raportul de serviciu prin detașare la A.P.I.A – Centrul Județean Satu M., pentru exercitarea cu caracter temporar pe o perioadă de maximum 6 luni a funcției publice teritoriale de director executiv, gradul II, clasa 88 .
Detașarea pârâtului L. G. stabilită conform deciziei de mai sus, s-a făcut pe funcția deținută anterior de către reclamant, în considerarea detașării reclamantului pe o funcție de conducere în cadrul A.P.I.A. – Centrul Județean N. dispusă în baza Deciziei nr. 107/30.01.2013 și prelungită prin Decizia nr. 514/29.04.2013.
În condițiile în care perioada pentru care a fost emisă Decizia nr. 107/30.01.2012 privind prima detașare a reclamantului a expirat, iar executarea Deciziei nr. 514/29.04.2013 a fost suspendată printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ, respectiv prin Sentința civilă nr. 2431/23.05.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, prin Decizia nr. 608/29.05.2013 emisă de Directorul general APIA, începând cu data de 01.06.2013 domnului L. G. B. îi încetează detașarea pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției publice în care a fost detașat, iar prin Decizia nr. 609/29.05.2013 emisă de Directorul general APIA, începând cu data de 03.06.2012, s-a suspendat Decizia nr. 514/29.04.2013 anterior amintită până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond de sub nr._ al Tribunalului Satu M..
Având în vedere cele de mai sus, instanța de contencios administrativ a constatat că autoritatea publică pârâtă, emitentă a actului administrativ despre a cărei suspendare a executării este vorba, după promovarea cererii de chemare în judecată, și-a revocat implicit actul administrativ contestat, prin emiterea unui act administrativ similar având ca și consecințe juridice încetarea efectelor primului act administrativ, respectiv repunerea reclamantului în funcția de conducere pe care a exercitat-o inițial și în vederea exercitării căreia a fost detașat pârâtul.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ constată că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 203/21.02.2013 emisă de Directorul general al APIA a devenit fără obiect urmare a pierderii caracterului executoriu al acesteia, motiv pentru care cererea formulată de către reclamant pe cale separată pentru suspendarea executării acestuia a fost respinsă ca devenită fără obiect.
În ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, fiind admisă.
În soluționarea acestui capăt de cerere, instanța a reținut în principal faptul că autoritatea publică pârâtă și-a revocat doar implicit și doar după introducerea cererii de chemare în judecată actul administrativ contestat de către reclamant.
În subsidiar, instanța a apreciat că prin cererea introductivă sub aspectul existenței unui caz bine justificat și a prejudiciului iminent reclamantul a invocat argumente suficient de întemeiate care, în măsura în care cererea nu ar fi devenit fără obiect ar fi fost de natură să ducă la admiterea cererii și reține că autoritatea publică și-a revocat actul administrativ urmare a unei hotărâri judecătorești dată de instanța de contencios administrativ și nu urmare a plângerii prealabile formulată de către reclamant în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța în temeiul art. 8,10, 14, din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 451 – art. 454 C.proc.civ, instanța a respins ca devenită fără obiect cererea formulată de reclamant pentru suspendarea executării Deciziei nr. 203/21.02.2013 emisă de Directorul general al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2004,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxe judiciare dovedite prin chitanțele de plată a acestora depuse la dosar, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ București solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de plată a cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată și menținerea în rest a celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
Apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție ilegală în ceea ce privește admiterea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, prin interpretarea greșită a legii.
Potrivit art. 453 din Noul Cod de Procedură Civilă, alin(l) "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Având ca reper prevederile art. 453, alin (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, în sensul cărora cheltuielile de judecată le suporta „partea care pierde procesul, s-a admis ideea că la fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții, cupla dovedită prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Subiectul obligației de plată a cheltuielilor de judecată este evident „partea care pierde procesul".
Or, în speța de față, APIA - Aparat central, nu este în situația de a fi pierdut procesul, astfel încât nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli de judecată.
Totodată, potrivit art. 455 din Codul de procedură civilă, "Dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei." Pârâții în cadrul dosarului nr._ au fost atât A.P.I.A., cât și L. G. B., prin urmare instanța de fond trebuia să stabilească cuantumul cheltuielilor de judecată față de/A.P.I.A., ținând cont de faptul că acțiunea în cadrul dosarului nr._ a fost respinsă, iar pârâții au fost în număr de doi, cheltuielile de judecată nefiind stabilite în contradictoriu cu ambii pârâți.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.451 alin.2 din Codul de procedură civilă, "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în recurs.
Intimatul P. V. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Arată că autoritatea publică respectiv APIA București prin decizia nr. 608 din 29.05.2013 a revocat actul administrativ decizia nr. 203/2013 emisă pentru Les G. B. doar ulterior introducerii cererii de chemare în judecata și aceasta revocare este doar implicită, nu din proprie inițiativă, având în vedere constatarea nelegalitatii deciziilor emise de către instanțele judecătorești și care formează dosar_ al Curții de Apel respectiv dosar_ al Tribunalului Satu M..
Cheltuielile de judecata admise de către Tribunalul Satu M. sunt justificate și legale, autoritatea publica emitenta daca își recunoștea vinovăția avea posibilitatea în a revoca actul administrativ nr. 203 din 21.02.2013 la momentul formulării plângerii prealabile în conformitate cu Legea 554/2004.
În drept a invocat Noul Cod de procedura civila, Legea 554/2004.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimat, se constată că este întemeiată.
Acțiunea formulată de intimatul reclamant a fost înregistrată la instanță la data de 7.03.2013, prin urmare sunt aplicabile în cauză prevederile noului cod de procedură civilă.
Conform art.13 alin.2 din noul cod procedură civilă în recurs cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat, sau, după caz, consilier juridic. În același sens sunt și prevederile art.84 alin.2 din noul cod procedură civilă invocate de partea intimată care prevăd și sancțiunea nulității pentru nerespectarea acestor prevederi legale.
În speță se constată că recursul declarat de recurenta APIA este semnat doar de directorul general, fără să poarte semnătura unui avocat sau a consilierului juridic, situație în care excepția invocată de partea intimată este întemeiată.
Prin urmare, în baza prev.art.84 alin.2 NCPC va fi admisă această excepție și va fi anulat recursul declarat de recurenta APIA.
Va fi obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale, față de complexitatea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul în sector 2, București, .. 17, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V. domiciliat în Satu M., ./C, ., J. Satu M. și intimatul pârât L. G. B. de la Centrul Judetan APIA cu sediul în Satu M., Botizului, J. Satu M., împotriva Sentinței nr.3059/CA/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 7.10.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: S. M. O. B. A. V. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond A.V.
Dact.A.C.
2 exemplare/15.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3865/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2950/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
