Anulare act administrativ. Decizia nr. 1960/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1960/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 4729/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1960/R-C.
Ședința publică din 29 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
Judecător: S. U.
Judecător: G. A.
Grefier: V. I.
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în București, sector 3, ., . procesual ales la Comisariatul Județean Argeș al Gărzii Naționale de Mediu, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL REGIONAL ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ..5, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.499 din 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. _ , intimat fiind reclamantul O. N. A., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., ., județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic M. R. C. pentru recurenta-reclamantă G. Națională de Mediu – Comisariatul Regional Argeș, G. Națională de Mediu-Comisariatul Județean Argeș, și intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin compartimentul registratură, la data de 27.05.2013, recurenta-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Argeș (APM Argeș)-succesoare în drepturi a Agenției Regionale pentru Protecția Mediului Pitești a depus la dosar note de ședință însoțite de acte (filele 62-69).
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris, solicitând admiterea lui. Invocă lipsa capacității de folosință a drepturilor procesuale a Comisariatului Regional Argeș și a Agenției Județene pentru Protecția Mediului Argeș, întrucât aceasta din urmă a fost desființată. Cu privire la celălalt recurs arată că este de acord cu admiterea lui așa cum a fost motivat..
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință. Apreciază că recurentele au capacitate de folosință, având în vedere că acestea au formulat recurs.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2011, reclamantul O. N. A. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului Pitești și G. Națională de Mediu-Comisariatul Regional Argeș și a solicitat anularea actului administrativ constând în Raportul de încercare nr.79/2 mai 2011.
În motivare a susținut că prin sentința civilă nr.57/21 ianuarie 2011, pârâta G. Națională de Mediu-Comisariatul Regional a fost obligată să determine nivelul zgomotului pe timp de noapte produs de instalația frigorifică menționată în sesizarea nr.4245/11 decembrie 2009, prin măsurători cu sonometru, în executarea căreia a emis raportul de încercare menționat.
Reclamantul a precizat că actul administrativ contestat este nelegal și nu produce efecte, întrucât elaborarea sa are la bază determinări de zgomot făcute fără respectarea metodologiei de efectuare a acestora între orele 2330-0035, interval de timp în care zgomotul instalației nu atinge nivelul maxim produs și conține multe omisiuni și consemnări false.
A mai arătat că determinările de zgomot au fost efectuate fără înștiințarea și prezența lui, ceea ce era obligatoriu, pentru că rezultatele urmau să-i fie opozabile, fiind efectuate în scopul de a dovedi executarea sentinței evocate, deosebit, determinările aparțin unui funcționar necompetent.
Pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului Pitești prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, susținând că măsurătorile pe baza cărora a fost emis raportul de încercare, au fost realizate cu respectarea limitelor de autoritate, a metodologiei și normelor legale aplicabile privind disconfortul fonic în exteriorul locuinței și nu în interiorul acesteia invocate de reclamant.
De asemenea, a susținut că zgomotul produs și înregistrat cu sonometrul nu provine de la instalația frigorifică în discuție, amplasată la parterul blocului de locuințe, ci de la traficul auto de pe ..
Pârâta G. Națională de Mediu-Comisariatul Regional Argeș a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivat de faptul că nivelul zgomotului a fost determinat corect, pe timp de noapte, în intervalul orar 2330-035, ce se circumscrie intervalului orar 2200-0600, prevăzut de legiuitor pentru determinările pe timpul nopții, iar sonometrul este certificat și verificat metrologic.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.499/19 martie 2012, a admis acțiunea și a anulat raportul de încercare nr.79/2 mai 2011, reținând următoarele:
Prin sentința civilă nr.57/21 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, devenită irevocabilă, pârâta G. Națională de Mediu-Comisariatul Regional Argeș a fost obligată să determine nivelul de zgomot pe timp de noapte produs de instalația frigorifică menționată în sesizarea formulată de reclamant, prin măsurători cu sonometru, sub sancțiunea plății unor penalități pe zi de întârziere.
În aplicarea acestei sentințe, a fost emis raportul de încercare nr.79/2 mai 2011, din care rezultă că s-au făcut măsurători cu sonometrul în intervalul orar 2330-0035, rezultând valori de zgomot între 53,3 și 66 dB(A) și s-a concluzionat că valorile respectă STAS_/1988, astfel că nu există poluare fonică.
Instanța a reținut că reclamantul nu a fost convocat la efectuarea măsurătorilor menționate în conținutul actului administrativ cercetat, comunicându-i-se doar rezultatul acestuia, conform dispozitivului sentinței nr.57/21 ianuarie 2011, ceea ce nu atrage însă nevalabilitatea lui, întrucât legea nu prevede obligativitatea convocării invocată.
În privința susținerii din acțiune, potrivit căreia determinările au fost efectuate de către un funcționar necompetent, instanța a motivat că acesta are abilitățile necesare pentru tipul de activitate prestată.
Analizând raportul de încercare, a reținut că a fost întocmit pe formularul tipizat, folosit pentru efectuarea tuturor măsurătorilor de acest gen, iar în cuprinsul său s-a arătat că sursa principală de zgomot este instalația frigorifică a spațiului comercial, iar sursa secundară . IV de deservire locală.
Instanța a observat că deși prin întâmpinările formulate s-a susținut că principala sursă de zgomot provine de la traficul rutier din zona blocului de locuințe, pârâtele nu au probat această afirmație, mai ales pe timp de noapte, iar în raportul de încercare au fost indicate doar valorile din STAS_/1988.
Instanța a reținut că în această materie sunt aplicabile însă nu doar dispozițiile menționate, ci și cele cuprinse în OMS nr.536/1999, la care s-a făcut referire și în considerentele deciziei nr.2687/R-C./2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care s-au respins recursurile promovate împotriva sentinței nr.57/21 ianuarie 2011.
Față de cele arătate, tribunalul a concluzionat că raportul de încercare nu a fost întocmit în conformitate cu legea, astfel cum pârâtele au fost obligate prin hotărâre judecătorească, impunându-se anularea acestuia.
Pârâta G. Națională de Mediu-Comisariatul Regional Argeș a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă și a susținut în esență că, greșit instanța a reținut că raportul de încercare urma să se raporteze nu doar la dispozițiile STAS_/1988, ci și la cele din OMS nr.536/1999, întrucât G. Națională de Mediu este un corp specializat de inspecție și control care funcționează după norme proprii.
Deosebit, instanța de fond nu a reținut nicio culpă în privința sa, situație în care s-ar fi impus respingerea acțiunii față de această pârâtă.
Potrivit art.13 alin.2 din Hotărârea nr.918/2010 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, agențiile județene pentru protecția mediului efectuează la cerere măsurători și analize de laborator ale calității factorilor de mediu, așa cum a procedat și în cauză în executarea sentinței civile nr.57/21 ianuarie 2011.
În acest sens, a susținut că s-au efectuat 6 determinări ale nivelului de zgomot la cele două surse aparținând S.C. Roviprest 2011 S.R.L. pe timp de noapte în intervalul orar 2330-0035, ce se circumscrie intervalului 2200-0600 prevăzut de legiuitor pentru determinările pe timpul nopții cu instalația frigorifică funcționând, fără sursă principală a zgomotului ambiental, respectiv în lipsa traficului auto, încadrându-se în limitele impuse de STAS_/1988 pentru spațiile comerciale.
Pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului Pitești a declarat de asemenea recurs împotriva sentinței, sub aspectul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestora, a susținut că dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr.536/1997, privitor la care instanța de fond a apreciat că nu au fost respectate, au doar caracter de recomandare privind mediul de viață al populației și nu-i incumba decât respectarea dispozițiilor STAS_/1988, cărora li s-a conformat.
În cauză, reclamantul a invocat un disconfort fonic în interiorul locuinței, domeniu acoperit de autoritatea de sănătate publică, ce excede competenței pârâtei în raport de dispozițiile art.17 alin.2 din Normele de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/1997.
Determinarea nivelului de zgomot exterior s-a efectuat „la limita zonelor funcționale”, respectiv „spații comerciale”, având în vedere amplasarea obiectivului la parterul unui . în apropierea unei străzi din categoria IV de deservire locală, rezultând că valorile limită impuse sunt cele menționate în raport, anume 65 dB(A) pentru spații comerciale și 60 dB(A) pentru . IV de deservire locală.
Valoarea de 50 dB(A) invocată de reclamant ca limită a nivelului de zgomot la fațada blocului de locuit se regăsește în STAS_/1988 la secțiunea 2.5, nefiind prevăzută la secțiunea 2.2, unde sunt reținute expres și limitativ în cadrul a 9 poziții din tabelul 3, toate zonele funcționale din mediul urban.
Pe cale de consecință, valoarea de 50 dB(A) nu poate fi luată în considerare la determinarea nivelului de zgomot exterior, deoarece aceasta face referire la amplasarea clădirilor de locuit raportat la diferite surse, precum și la organizarea traficului rutier.
Totodată, a susținut că în prezent reclamantul nu mai are interes în acțiune, deoarece operatorul care deținea instalația nu mai exercită activitate, prin urmare aceasta nu mai funcționează și nu-l mai poate vătăma în niciun mod.
Analizând împreună recursurile, prin prisma criticilor ce au fost aduse sentinței, precum și actele și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Mai întâi urmează a se observa că ambele pârâte au capacitatea procesuală pasivă de a sta în litigiu în această calitate, întrucât prima a fost parte în cauza finalizată, prin sentința nr.57/21 ianuarie 2011, devenită irevocabilă, care constituie titlu executoriu în temeiul căruia s-a emis actul administrativ contestat, indiferent sub ce denumire ar funcționa în prezent, iar cea de-a doua este succesoarea în drepturi a autorității publice desființate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința evocată, G. Națională de Mediu – Comisariatul Regional Argeș a fost obligată să determine nivelul zgomotului pe timp de noapte produs de instalația frigorifică menționată în sesizarea nr.4245/11 decembrie 2009, formulată de reclamant, prin măsurători cu sonometrul, apoi să comunice acestuia copie de pe buletinul de analiză privind rezultatele stabilite și să dispună măsurile necesare pentru încetarea poluării fonice sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere.
Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut în esență că întocmirea raportului de încercare a avut în vedere doar dispozițiile STAS_/1988, care nu au fost aplicate însă corect, și fără a observa în niciun mod OMS nr.536/1999, așa cum se impunea, concluzionând greșit că a pus în aplicare întocmai sentința evocată și că reclamantul nu este în niciun mod prejudiciat.
În recurs, ambele pârâte au susținut privitor la fondul cauzei că, aplicarea normelor cuprinse în OMS nr.536/1997, are pe de o parte caracter de recomandare, iar pe de altă parte excede competenței lor, fiind exclusiv atributul autorității de sănătate publică și că determinarea nivelului de zgomot exterior s-a făcut corect, conform STAS_/1988, cu respectarea dispozițiilor instanței cuprinse în sentința nr.57/21 ianuarie 2011.
Susținerile din recurs sunt nefondate, din conținutul dispozițiilor legale care reglementează activitatea pârâtelor, invocate de acestea în recurs, rezultând că printre obligațiile instituite de lege este și aceea de a asigura măsurile și dotările speciale, necesare, pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații, verificând eficiența lor și punându-le în aplicare numai pe acelea care nu depășesc pragul fonic admis.
Normele de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației, se elaborează de Ministerul Sănătății în colaborare cu autoritățile având atribuții în domeniul pentru protecția mediului, iar potrivit acestora, în zonele de locuit, nivelul acustic admis, echivalent continuu nu trebuie să depășească 50 dB (A) și curba de zgomot 45.
În consecință, nu se poate susține că respectarea Ordinului nr.536/1997 are numai caracter de recomandare pentru pârâte și că pe de altă parte, dispozițiile din conținutul acestuia sunt exclusiv atributul autorităților sanitare, revenindu-le deopotrivă și autorităților de mediu obligațiile prevăzute de acest act normativ.
Așa fiind, determinarea nivelului de zgomot produs de instalația frigorifică în litigiu, în legătură cu care nu s-a produs nicio dovadă că nu mai funcționează așa s-a susținut în recurs, se impunea pentru a se concluziona dacă prin activitatea desfășurată sunt afectați factorii de mediu, prin depășirea parametrilor normali menționați în lege [50 dB (A), curba de zgomot 45].
Această activitate presupune investigații asupra amplasamentului, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de probe și analize fizice, chimice sau biologice, la factorul zgomot, depășirea parametrilor normali, producând disconfort locatarilor din zonă.
Prin urmare, reținerea în raport a unor valori de 65 dB(A), respectiv 60 dB(A) nu poate fi luată în considerare, anularea raportului de încercare întocmit fără efectuarea tuturor măsurătorilor ce se impuneau, cu respectarea și a dispozițiilor OMS nr.536/1997, fiind corectă.
Față de considerentele expuse, rezultă că prin sentința pronunțată instanța a aplicat corect legea, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, urmând a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în București, ., . și sediul procesual ales la Comisariatul Județean Argeș al Gărzii Naționale de Mediu, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL REGIONAL ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ..5, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.499/19 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , intimat fiind reclamantul O. N. A., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. S. U. G. A.
Grefier,
V. I.
Red.C.D./6.06.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: M.C.-E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1480/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1851/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
