Pretentii. Decizia nr. 3985/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3985/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 866/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3985/2013
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. M. C. - judecător
Judecător: F. A.
Judecător: J. D.
Grefier: M. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.1679 din 8 martie 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă, intimata-reclamantă V. T. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, în raport de dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, care prevăd că pricina se poate judeca dacă s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.01.2013 și precizată ulterior, reclamantul V. T. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. P. Mediu solicitând anularea deciziei nr._/2012 și restituirea sumei de 3.818 ron, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen, fabricat în anul 1999, plus dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este proprietarul unui autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1999 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 3.818 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.1679 din 8 martie 2013, Tribunalul Argeș – Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Pitești, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2012 emisă de pârâta AFP Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 3.818 lei, reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.
Au fost respinse capetele de cerere privind actualizarea și cheltuielile de judecată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în cursul anului 2012 reclamanta a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1999, iar în vederea înmatriculării în România aceasta a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 3.818 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice .
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr._/2012 emisă de pârâta AFP Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 3.818 lei, reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
S-a respinse capătul de cerere privind dobânda, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, acestea au fost respinse, întrucât art.274 cod pr.civilă, prevede că pârâta trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în numele Administrația Finanțelor Publice Pitești, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare.
Desființarea deciziei de calcul a taxei pe poluare ar conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului achiziționat, întrucât documentul de calcul și plată a taxei a stat la baza înmatriculării autovehiculului.
Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
De asemenea, și alte state practică o taxă similară (16 state), percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor.
Sunt invocate prevederile art.1 și art.5 din O.U.G. nr.50/2008.
Practic prima instanță nu a motivat în niciun fel sentința recurată, neinvocând niciun motiv care să conducă la nulitatea actului administrativ fiscal.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autovehiculul marca Opel Astra, achiziționat din spațiul Uniunii Europene, fabricat în anul 2007, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia nr._/28.09.2012 (fila 4 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Ulterior, reclamantul a solicitat A.F.P. restituirea taxei pe poluare achitată, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
În acest context, față de argumentele aduse în recursul formulat de A.F.P. Pitești, relativ la necontestarea deciziei de calcul a taxei Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
În cauză, A.F.P. are calitate procesuală pasivă, deoarece prin sentința atacată a fost anulată decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/28.09.2012, iar A.F.P. este chiar emitentul acestui act administrativ fiscal.
De asemenea, faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Curtea mai reține că, față de considerentele sentinței atacate, se impune complinirea motivelor de fond care au determinat soluția pronunțată. Astfel, se reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant la data de 22 august 2012 (fila 4 dosar fond), este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Totodată, art.12 alin.3 din acest act normativ, care prevede că taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie, trimite la procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit art.14, care reprezintă un aspect ulterior stabilirii taxei datorate.
Nefondată este și ultima critică și anume aceea care vizează faptul că instanța de fond nu ar fi motivat sentința, deoarece aceasta este motivată în fapt și în drept, fiind respectate dispozițiile art.261 alin.5 Cod procedură civilă, în plus s-a procedat la o suplinire a motivării instanței de fond de către instanța de recurs.
P. aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.1679 din 8 martie 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta V. T., domiciliată în Poiana Lacului, . Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.294, .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția I-a civilă.
Președinte, A. M. C. | Judecător, F. A. | Judecător, J. D. |
Grefier, M. G. |
Red.J.D./04.12.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1851/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3027/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
