Obligaţia de a face. Decizia nr. 1480/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1480/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 4913/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1480/2013
Ședința publică din 24 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
Judecător: I. M.
Judecător: C. D.
Grefier: M. B.
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș, pentruAdministrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței nr.772 din 20 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimați fiind reclamantul A. F., domiciliat în Pitești, ..L3, ., jud.Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat A. D. pentru intimatul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind celelalte părți .
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. D., având cuvântul pentru intimatul - reclamant, depune la dosar un borderou cu înscrisuri reprezentând actele solicitate de instanță. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
C., în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat A. D., având cuvântul pentru intimatul - reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 17.10.2011 reclamantul A. F. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, Administrația F. pentru Mediu solicitând anularea deciziei nr._/14.09.2011 și restituirea sumei de 4.044 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Skoda O., fabricat în anul 2004, plus dobânda legală aferentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Skoda O., fabricat în anul 2004 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 4.044 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.772/20 aprilie 2012, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.179.699/2011 emisă de pârâta A.P.P.Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.044 lei, reprezentând taxă de poluare. Capătul de cerere privind dobânda a fost respins.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea niciun stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal, sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Capătul de cerere privind dobânda a fost respins, deoarece nu s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor.
La data de 25 aprilie 2012, reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.772/20 aprilie 2012, arătând că în mod greșit s-a dispus „Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești. Admite în parte acțiunea. Anulează decizia de calcul a taxei de poluare nr.179.699/2011 emisă de pârâta A.P.P.Pitești. Obligă pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.044 lei, reprezentând taxă de poluare”.
Consideră că este vorba despre o eroare materială, deoarece prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/24 februarie 2009 a Administrației Finanțelor Publice Pitești, precum și restituirea sumei de 4.044 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare.
Prin încheierea din 11 mai 2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis cererea și a îndreptat eroarea materială din dispozitivul sentinței în sensul că a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului taxa de poluare în suma de 4.044 lei.
Împotriva sentinței nr.772/20 aprilie 2012, au declarat recursuri Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația Finanțelor Publice Pitești, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008.
Excepția inadmisibilității trebuia admisă, deoarece taxa pe poluare a fost calculată prin decizie, acest act fiind un titlu de creanță fiscală, potrivit art.41 din O.G. nr.92/2003, ce trebuie atacat în procedura administrativă prealabilă potrivit art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003.
Astfel, textul arată că titlul de creanță trebuie atacat cu contestație administrativ fiscală, iar art.218 din același act normativ prevede că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, nu au fost respectate dispozițiile reglementând procedura prealabilă, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
Art.33 din Directiva a șasea 77/388/CEE nu se opune la menținerea unor impozite interne în statele membre, care nu pot fi calificate ca impozite pe cifra de afaceri.
Nu sunt incidente nici ipotezele prevăzute de legea internă pentru exceptarea de la plata taxei pe poluare.
Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
Legea nouă a respectat principiul neretroactivității legii, deoarece nu se referă la autoturismele înmatriculate anterior intrării sale în vigoare.
Taxa pe poluare nu este contrară dispozițiilor europene, nefiind motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme.
În motivarea recursului său Administrația Finanțelor Publice Pitești arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare.
De asemenea, se arată că desființarea deciziei de calcul a taxei pe poluare ar putea determina desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului întrucât documentele de calcul și plată au stat la baza înmatriculării acestuia.
Sunt invocate prevederile art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008.
Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană. De asemenea, și alte state practică o taxă similară (16 state), percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor.
Taxa pe poluare nu este contrară dispozițiilor europene, în interpretarea CEJ reținându-se că, de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale, este discriminarea unor mărfuri naționale sau străine deoarece traversează o frontieră. Or, în cazul taxei speciale pe poluare, discriminarea nu este fundamentată pe niciun argument de către reclamant.
Taxa a fost achitată benevol, reclamantul neînțelegând să atace decizia de calcul al taxei potrivit reglementărilor fiscale, deoarece documentul de calcul și plată stau la baza perceperii taxei.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Skoda O., achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2004, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/24 februarie 2009 (fila 4 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 25 februarie 2009, potrivit adresei, depusă la dosarul de recurs (fila 29).
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului european, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Ca atare, excepția de inadmisibilitate invocată de D.G.F.P. Argeș atât în întâmpinarea de la fond, cât și în recurs, nu poate fi primită.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea pârâtei la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
Din punct de vedere procesual reclamantul se îndreaptă împotriva celui care i-a încasat taxa efectiv, iar în al doilea rând, pentru recuperarea sumei astfel încasată, dar transmisă mai departe către A.F.M., se impunea aplicarea prevederilor care protejează dreptul de regres, ceea ce pârâta nu a înțeles să facă.
Faptul că situația din speță nu s-ar încadra în niciuna din ipotezele reglementate de lege pentru restituire, nu poate fi reținut, față de aspectele susmenționate referitoare la excepția inadmisibilității.
Totuși art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Directiva nr.77/388 a CEE privind armonizarea legislațiilor Statelor Membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, nu poate fi reținută ca aplicabilă în cauză, aceasta fiind abrogată anterior perceperii taxei în cazul de față, prin Directiva nr.112/2006, privind sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentruAdministrația Finanțelor Publice Pitești și de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu același sediu, împotriva sentinței nr.772/20 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul A. F., domiciliat în Pitești, . L3, ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, S. U. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. B. |
Red.C.D./21.05.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2605/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1960/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
