Anulare act administrativ. Decizia nr. 325/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 5595/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 325/R-C.
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
C. G. N. - judecător
S. U. - judecător
F. I.-G. - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.534 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. de A. S. A.-V., cu sediul în Pitești, ..8, ., județul Argeș, și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin compartimentul arhivă, la data de 30 ian. 2013, intimatul reclamant a depus la dosar concluzii scrise (fila 11).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 21.11.2011 reclamantul C. de A. S. A. V., reprezentat prin av. S. A. V., a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu solicitând anularea deciziei nr._/20.04.2011 și restituirea sumei de 1.323 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța . nr._/27.04.2011.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism nou, marca Nissan X-Trail, fabricat în anul 2010, și pentru a-l putea înmatricula a fost obligat să achite o taxă de 1.323 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
A fost invocat art. 3 lit. a) și art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 148 alin. 4 din Constituția României, jurisprudența CJUE în domeniul impozitelor mai mari aplicabile produselor din spațiul comunitar și,respectiv, în domeniul taxelor vamale și cu efect echivalent, precum și caracterul discriminator al OUG nr. 50/2001.
Prin sentința civilă nr.534/21.03.2012,Tribunalul Argeș – Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr._/2011 emisă de AFP Pitești și a obligat-o pe pârâta AFM să restituie acestuia suma de 1.323 lei, reprezentând taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cursul anului 2011 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Nissan X-Trail, fabricat în anul 2010.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 1.323 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Împotriva sentinței a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispoz. art. 304 pct.9 C.proc.civ. și criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:
- anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare ar putea duce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului reclamantului, întrucât la baza înmatriculării a stat documentul de plată a taxei pe poluare;
- taxa pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, întrucât respectă principiul „poluatorul plătește” și nu este discriminatoare, pentru că se achită pentru toate autovehiculelor la prima înmatriculare în România, indiferent de proveniența lor;
- AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă;
- acordarea dobânzii legale nu se impune câtă vreme această taxă a fost achitată benevol de către reclamant, care a înțeles să respecte dispozițiile normative în materie, necontestând decizia de calcul în termenul legal, potrivit legii fiscale.
Intimatul reclamant a invocat lipsa de interes a recurentei pârâte în promovarea recursului de față.
Curtea constată că excepția nu este întemeiată, interesul recurentei fiind justificat de menținerea deciziei de calcul al taxei pe poluare, a cărei legalitate a fost examinată de instanța de fond și în privința căreia s-a dispus anularea pentru motivul neconformității ei și a taxei pe care a impus-o cu dispozițiile art. 90 TCE.
Examinând sentința prin motivelor de recurs invocate, în raport de dispoz. art. 304 pct. 8 și 9 și 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Pentru început Curtea constată că tribunalul a invocat în sentința sa norme legale naționale care nu au legătură cu cauza și care au fost abrogate încă din anul 2008.
Taxa plătită de reclamant pentru înmatricularea autoturismului său este o taxă pe poluare, percepută în temeiul OUG nr. 50/2008.
Din decizia de calcul al taxei pe poluare (f. 14 dosar fond), coroborat cu cartea de identitate a autoturismului (f.16 dosar fond) și cu mențiunea din cererea de chemare în judecată, rezultă că acesta a fost produs în anul 2010, fiind achiziționat de către S. A. V. ca autoturism nou și vândut ulterior, fără a fi fost vreodată înmatriculat, către reclamantul C. de A. S. A. V.
Prin urmare, autoturismul nu a fost înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene anterior datei la care s-a solicitat înmatricularea în România. Ca atare, nu este supus discuțiilor legate de discriminarea produsă autovehiculelor „de mâna a doua” prin instituirea taxei pe poluare.
Nefiind vorba despre un autoturism second-hand, pentru care s-ar fi putut constata o eventuală discriminare în temeiul jurisprudenței CJUE, nu se poate reține nici că dreptul european în materie este interpretabil de vreme ce în jurisprudența dată în aplicarea art. 90 TCE (actual art.110 TFUE) Curtea de la Luxemburg a reținut discriminarea numai în privința autoturismelor second-hand, raportându-se la o primă înmatriculare pe teritoriul altui stat european.
De asemenea, nu se poate discuta o discriminare a autoturismelor noi câtă vreme pentru acestea lipsește elementul de comparație, în cazul lor fiind vorba despre prima înmatriculare. Curtea Europeană de Justiție, în cauza C 402-09 T., referindu-se la taxa pe poluare, a reținut că taxa instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE nu permite statelor membre să instituie taxe, aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie provenite din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Discriminarea constatată de Curte nu e determinată de criteriile folosite de legiuitorul român pentru stabilirea taxei pe poluare, reținând că acestea sunt conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie, astfel că independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o aceasta are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Prin urmare, fiind în discuție un autoturism nou, interpretarea dată de CJUE în cauza T. împotriva României nu este incidentă în speță.
În aceste condiții se reține că, potrivit O.U.G. nr.50/2008 în forma în vigoare la data plății de către reclamant a taxei pe poluare, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, ceea ce înseamnă că în privința autoturismelor noi taxa este datorată indiferent de proveniența acestora (piața națională sau cea a unui alt stat membru).
În lipsa caracterului discriminatoriu, nu se poate reține contrarietatea cu norma europeană a obligației de plată a taxei pentru autovehicule noi, astfel că nu există nici un motiv în cauza dedusă judecății pentru a înlătura aplicabilitatea normei naționale.
Cât privește invocarea taxelor cu efect echivalent celor vamale, Curtea constată că taxa plătită de reclamant nu poate fi interpretată astfel, întrucât plata ei nu este în nici un fel legată de trecerea frontierei de către autovehiculul căruia i s-a aplicat, ci de înmatricularea acestuia pentru prima dată în România în condițiile în care anterior nu a fost înmatriculat vreodată în vreun stat membru al Uniunii Europene. De altfel, că nu este taxă vamală sau cu efect echivalent rezultă și din faptul că este percepută și autovehiculelor noi produse în România și care nu au fost importate.
Pentru cele de mai sus, concluzionând în sensul că sentința recurată nu este legală, întrucât reclamantul era obligat să plătească taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului său nou, și considerând a fi prisos examinarea și a celorlalte motive de recurs, în baza art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.534 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. de A. S. A.-V., cu sediul în Pitești, ..8, ., județul Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, S. U. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.C.G.N.
EM/4 ex./01.02.2013
Jud.fond N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3307/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 209/2013.... → |
|---|
