Anulare act administrativ. Sentința nr. 24/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 11807/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 24/F-C.
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. – președinte secție
Grefier: Drăguța-I. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în primă instanță, formulată de reclamantul JUDEȚUL ARGEȘ - REPREZENTANT LEGAL PRIN PREȘEDINTE CONTANTIN N., cu sediul în municipiul pitești ,Piața V. M., nr.1, județul argeș, în contradictoriu cu pârâtul M. DEFZOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, prin compartimentul registratură, la data de 14 ianuarie 2013 s-au depus concluzii scrise formulate de reclamant, după care:
Constatând că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică
din data de 09.01.2013 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea amână pronunțarea la data de 16.01.2013 și la data de 18.01.2013, dată la care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 27 iunie 2011, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș a chemat în judecată pe pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului, pentru a se dispune suspendarea și anularea deciziei de soluționare a contestației nr.90/23 mai 2012 și a titlului de creanță constând în nota de constatare nr.CA-_/14 martie 2012.
În motivare, s-a arătat că în vederea atribuirii unui contract de execuție în cadrul proiectului SMIS 1131 s-au menționat în fișa cu date a achiziției cerința ca ofertanții să facă dovada deținerii în proprietate sau leasing a unei stații de producere mixturi asfaltice de 80-200 tone/oră, montate și autorizate în județul Argeș, cerință modificată pe parcursul derulării procedurii și care devenea obligatorie doar pentru ofertantul desemnat câștigător.
Această procedură a fost supusă verificării de către U.C.V.A.P. care nu a semnalat nicio neregulă, așa încât trebuie să se aprecieze ca fiind respectate cerințele impuse de art.8 alin.2 din H.G. nr.925/2006.
În aceeași fișă s-a menționat și cerința ca în cazul subcontractării unei părți a contractului, 50% din subcontractanți să aibă sediul pe teritoriul județului Argeș, cerință la care s-a renunțat fiind menținută numai pentru momentul departajării la un punctaj identic pentru operatorii economici participanți.
Cerințele de calificare au fost postate în SEAP și nu au fost contestate, iar prin decizia nr.37/6.12.2011, D.C.V.U.F.C. din cadrul pârâtei a admis contestația și a dispus anularea titlului de creanță constând în nota de constatare întocmită.
Prin nota de constatare CA_/14 martie 2012, D.C.V.U.F.C. a propus, în temeiul O.U.G. nr.66/2011 pct.2 subpct.2.3, o corecție de 5%, reținându-se încălcarea dispozițiilor art.15 alin.1 din H.G. nr.925/2006.
Prin decizia nr.90/23.05.2012, aceeași comisie de soluționare a contestațiilor a dispus respingerea căii administrative de atac, cu majoritate, cu referire la recomandări ale autorității de audit ce nu vizează proiectul cod SMIS 1131.
Cerințele impuse nu erau de natură să determine descalificarea participanților la procedură, întrucât se solicita deținerea stației de mixturi asfaltice numai la data semnării contractului, iar condiția celor 50% din subcontractanți din județul Argeș devenea operantă în cazul unui punctaj egal între participanți.
În aceste condiții nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile art.8 și 15 din H.G. nr.925/2006 în etapa de evaluare a ofertelor.
Cu ocazia soluționării contestației nu au fost respectate nici dispozițiile art.31 din O.U.G. nr.66/2011, care permiteau reluarea activității de constatare de către aceeași structură, în situația în care apăreau date suplimentare necunoscute la momentul verificării anterioare.
În cauză, sunt îndeplinite și cerințele art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, cu privire la condiția pagubei iminente și a cazului bine justificat, prejudiciul rezultând și din perturbarea gravă a funcționării Consiliului Județean și a serviciilor din subordinea acestuia.
La dosar s-au depus acte de care reclamanta a înțeles să se servească, iar prin sentința civilă nr.1703/2012, Tribunalul Argeș și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
După înregistrarea cauzei pe rolul acestei instanțe, care verificându-și competența în condițiile art.1591 Cod procedură civilă, apreciază că aceasta îi revine față de prevederile art.10 din Legea nr.554/2004, s-a depus cerere de modificare și completare a acțiunii introductive și s-au încuviințat noi probe cu înscrisuri la solicitarea reclamantei.
Prin completarea depusă la data de 29.11.2012, s-au susținut argumente în dovedirea cazului bine justificat, respectiv existența unor inconsecvențe de raționament din partea organului administrativ jurisdicțional al pârâtei, nesocotirea dispozițiilor art.31 din O.U.G. nr.66/2011 și aplicarea acelorași corecții financiare de 5% din valoarea contractului ca și nota de constatare anterioară nr._/30.09.2011, desființată prin decizia nr.37/2011.
Astfel, în circuitul civil există două acte administrative care au tranșat aceeași situație în fapt și în drept în mod diferit, respectiv decizia nr.37/2011 și decizia nr.90/2012 și s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile, prin aceea că sancțiunea stabilită în temeiul art.2.3 din O.U.G. nr.66/2011 nu poate privi o procedură inițiată la 12.07.2009 cu clarificări din 13.07.2009, publicate în SEAP.
Actele administrative cuprind și erori care chiar dacă pot fi apreciate ca fiind greșeli materiale, sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea lor, îndoială determinată și de ignorarea procedurii de atribuire și a existenței clarificărilor din partea operatorului economic.
Această procedură care nu este încă finalizată poate provoca pagube iminente reclamantei, ceea ce impune soluția suspendării.
În completarea cererii de anulare s-au susținut în esență aceleași aspecte, cea a existenței a două acte administrativ jurisdicționale cu soluții contradictorii, ambele în vigoare, încălcarea prevederilor art.31 din O.U.G. nr.66/2011, ignorarea principiului neretroactivității legii civile, existența greșelilor materiale și ignorarea clarificărilor aduse condițiilor de participare.
Cu această ocazie s-a solicitat anularea deciziei nr.90/23.05.2012 și a notelor de constatare nr.CA_/9.03.2012 și CA_/14.03.2012.
Examinând cererile, în raport de actele dosarului și susținerile reclamantei, reținând că pârâta nu a înțeles să formuleze apărări, se apreciază că acestea sunt parțial fondate, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
D. fiind că atât cererea de suspendare, cât și cererea de fond se află în același stadiu de soluționare, instanța fiind în măsură să se pronunțe la acest termen și reținând că rațiunile ce vor fi exprimate pe fondul cauzei cu privire la temeinicia susținerilor reclamantei sunt de natură să contureze existența sau nu a cazului bine justificat, urmează ca cererea de suspendare să fie tratată după verificarea cererii de anulare.
Sub aspectul fondului și a stării de fapt, instanța reține că reclamanta a inițiat procedura de atribuire a unui contract de lucrări, calificarea pe care o are contractul față de fișa de date a achiziției, cu o valoare estimată de 82.605.424 lei (filele 91, 99).
Inițial au fost trecute drept condiții de calificare cerințe constând în dovedirea deținerii în proprietate sau leasing a dotărilor specifice, inclusiv a două stații de producere mixturi asfaltice de 80-200 tone/oră pe raza județului Argeș (fila 94 verso) și în obligația ca cel puțin 50% din eventualii subcontractanți să fie agenți economici aflați pe raza aceluiași județ.
Anunțul a fost expediat spre publicare la 2.07.2009, publicare ce a avut loc la 12.07.2009, iar ulterior prin răspunsul la clarificări (filele 86-89) s-a stabilit că se acceptă și utilaje și mijloace auto închiriate cu condiția să existe o convenție autentică de locațiune, cerința celor 50% dintre subcontractanți cu sediul pe raza județului Argeș nu duce la descalificare, ci devine operantă în situația existenței mai multor oferte pe locul 1, iar montarea stațiilor de mixturi asfaltice pe raza județului Argeș trebuie să se facă și după momentul câștigării licitației, dar până la cel al semnării contractului.
Aceste aspecte au făcut obiectul unei alte verificări a organelor pârâtei, materializate în nota nr.CA_/2011 (filele 74-82), prin care s-au reținut neregularitățile mai sus menționate și s-a propus aplicarea unei corecții de 5% din valoarea contractului în temeiul pct.1.6 din Anexa O.U.G. nr.66/2011.
Această notă a fost contestată de către U.A.T. județul Argeș, iar prin decizia nr.37 din 6.12.2011, calea administrativă de atac a fost admisă și anulat în tot actul de creanță, reținându-se că „Pe cale de consecință Comisia reține faptul că suspiciunea de neregulă nu s-a confirmat, U.A.T. Județul Argeș, renunțând, conform clarificărilor publicate în SEAP, la condițiile de calificare care erau considerate a fi restrictive. Conform clarificărilor aceste criterii urma să fie folosite, în anumite condiții, după caz, în etapa de atribuire.
Astfel echipa de control a înscris în mod eronat temeiul de drept încălcat de către Autoritatea contractantă, prin indicarea acestuia ca fiind art.8 alin.(1) din H.G. nr.925/2006; de asemenea echipa de control nu a prezentat în mod expres poziția exprimată cu privire la punctul de vedere al structurării verificate, conform prevederilor art.21 alin.(21) din O.U.G. nr.66/2011”.
Ulterior s-a întocmit nota de constatare CA_/9.03.2012, prin care în temeiul pct.1.6 din Anexa O.U.G. nr.66/2011, pentru încălcarea dispozițiilor art.15 alin.1 din H.G. nr.925/2006, s-a stabilit să se aplice o corecție financiară de 5% pentru contractul de lucrări nr.5101/431/30.04.2010 (filele 48-55).
La 14.03.2012, s-a întocmit și nota de constatare CA-_, prin care s-a propus aplicarea, potrivit pct.1.7 din Anexa O.U.G. nr.66/2011, pentru cele trei constatări aferente aceluiași contract a unei corecții de 25%. Reținându-se că prin nota din 9 martie 2012 s-a stabilit deja o corecție financiară de 5% din valoarea contractului, s-a impus ca cele două corecții să nu depășească procentul de 25%, așa încât nota din 14.03.2012, rămânea cu o corecție de 20% (filele 31-41).
Împotriva acestor note s-a formulat contestație (filele 25-29), cale administrativă de atac soluționată prin decizia nr.90/23.05.2012 (filele 14-24).
Prin această decizie s-a apreciat, referitor la nota CA-_/2012, că sunt nefondate susținerile, întrucât autoritatea contractantă nu are dreptul să utilizeze criteriile de calificare și selecție prevăzute la art.176, că nu poate fi reținută o așa zisă autoritate de lucru judecat și față de soluționarea administrativă anterioară, în care s-a reținut renunțarea la criteriile de calificarea anunțate, însă posibilitatea folosirii lor în etapa de atribuire.
S-a concluzionat că au fost încălcate dispozițiile art.15 alin.1 din H.G. nr.925/2006 și se confirmă astfel suspiciunea de neregulă.
În istoricul făcut în cadrul deciziei s-a reținut că nota de constatare privește pct.2 subpct.2.3 din Anexa O.U.G. nr.66/2011 și corecția de 5%.
Referitor la nota CA-_/2012 s-a apreciat că singura motivare din contestație este în sensul că nu au fost încălcate dispozițiile art.8 alin.1 din H.G. nr.925/2006 fără nicio referire la dispozițiile art.15 alin.1 din același act normativ, prevederi pe care s-a întemeiat nota, așa încât se impune ca și aceasta să fie menținută.
În soluționarea prezentei acțiuni, se impun câteva precizări aplicabile ambelor note de constatare, urmând ca acestea să fie tratate ulterior în mod individual.
Din acest punct de vedere, urmează a fi observată susținerea privind încălcarea principiului neretroactivității, prin aceea că au fost aplicate sancțiuni din O.U.G. nr.66/2011 unei proceduri începute sub O.U.G. nr.79/2003.
Chiar dacă s-ar reține natura de ordine publică a susținerii, ar trebui să se observe regulile de urmat, adică respectarea principiilor O.U.G. nr.34/2006, inclusiv sub aspectul transparenței, al tratamentului egal și a nedistorsionării concurenței care erau cerințe ce se regăseau și în O.U.G. nr.79/2003.
Dincolo de aceste considerații, potrivit art.66 din O.U.G. nr.66/2011, „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr.79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”, așadar per a contrario acțiunile de constatare intervenite ulterior se supun actului normativ în vigoare la data desfășurării lor.
Pentru aceste considerente, se apreciază că susținerea privind nesocotirea principiului neretroactivității legii se impune a fi respinsă.
Nota de constatare CA-_/2012.
O primă precizare este aceea că în discuție este un contract de lucrări, așa cum este el definit de art.4 din O.U.G. nr.34/2004, cu o valoare superioară sumei de 5.000.000 euro și pentru care așadar în condițiile art.55 din același act normativ este obligatorie publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În aceste condiții referirile autorității administrative de soluționare a contestației la dispozițiile pct.2, în concret la subpct.2.3 din Anexa O.U.G. nr.66/2011, sunt străine cauzei. Aceasta pe de o parte că NC nr.CA-_/2012, nu face referire la aceste dispoziții legale, ci la cele de la subpct.1.7, iar pe de altă parte pentru că nici nu s-ar putea face o astfel de referire câtă vreme la pct.1 sunt menționate corecțiile pentru „Contracte a căror valoare este egală sau mai mare decât plafonul/pragul stabilit în legislația națională privind achizițiile publice pentru care există obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, iar la pct.2 cele situate sub acest prag.
Din analiza anexelor și a dispozițiilor legale din O.U.G. nr.66/2011 și nr.34/2006, rezultă diferențierea ce se face între criteriile de calificare/selecție și cele de atribuire.
Această diferențiere este esențială (chiar dacă autoritatea administrativă nu o are în vedere), sancțiunile sunt diferite, ca de altfel și încadrarea lor legală cu consecințe majore, inclusiv în planul aplicării dispozițiilor art.31 din O.U.G. nr.66/2011.
Potrivit acestor prevederi legale, „(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora”.
Prin NC nr.CA-_/2012, menținută în calea administrativă de atac, s-a aplicat corecția financiară în temeiul subpct.1.7, reținându-se că s-au încălcat cerințele minime de calificare din fișa de achiziție.
Acest subpunct privește stabilirea în documentația de atribuire sau în anunțul de participare a unor criterii de calificare și selecție, a unor factori de evaluare nelegali.
Așadar, corecția la care se referă subpunctul are în vedere factorii nelegali de calificare și selecție și nu criteriile de atribuire care fac obiectul subpunctului 1.6.
NC nr.CA-_/2012 se impune a fi desființată pentru cel puțin două considerente, altele decât raportarea la pct.2 subpct. 2.3. Primul dintre acestea este reprezentat de încălcarea dispozițiilor art.31 alin.1 din O.U.G. nr.66/2011, întrucât prin nota de constatare nr.CA-_/20.09.2011 aceleași aspecte au fost analizate pentru etapa de calificare și selecție – chiar dacă încadrarea în drept s-a făcut la subpct.1.6 care privește atribuirea.
Așadar, fără să se demonstreze și de altfel fără să se pretindă că au intervenit date necunoscute la prima verificare sau erori de calcul, s-a emis o notă de constatare pentru aceleași nereguli din aceeași procedură și pentru aceeași etapă, cea a calificării și selecției.
Sub cel de-al doilea aspect, trecând peste aspectul procedural, nelegalitatea notei de constatare se impune a fi reținută și din punctul de vedere al fondului.
Așa cum s-a subliniat, corecția privește aplicarea unor criterii și factori nelegali de calificare și selecție. Or, așa cum s-a reținut, aspect necontestat și neînlăturat în vreun mod, reclamanta a renunțat din faza de clarificări la criteriile incriminate pentru calificare și selecție, ele putând să facă, așa cum s-a arătat în mod expres, obiect de cenzură în momentul atribuirii.
Câtă vreme nu mai existau criteriile incriminate la momentul calificării și selecției, nota de constatare este în mod evident lipsită de suport, atât în fapt, cât și în drept.
Pentru aceste considerente se impune, așadar, să fie admisă acțiunea în privința acestei note de constatare și în consecință urmează să se dispună anularea ei.
Nota de constatare nr.CA-_/9.03.2012.
Acest act administrativ prin acțiunea inițială nu a fost contestat, însă, el a fost criticat prin cererea completatoare de la 29.11.2012, contestare ce se situează în interiorul termenului la care se referă art.11 din Legea nr.554/2004, dispoziții legale la care trimit prevederile art.51 din O.U.G. nr.66/2011.
Mai întâi se impune să se observe că procedura din fața Comisiei de soluționare a contestațiilor este una de natură administrativă și nu administrativ-jurisdicțională, așa cum se pretinde în prezenta acțiune, calificat ce rezultă și din art.50 din O.U.G. nr.66/2011 (cu precizarea că se are în vedere forma actului administrativ de la data aplicării sale în cauză).
Calificarea de procedură administrativă rezultă și din economia actului normativ, însă, nu este de natură să înlăture obligativitatea urmării ei și să ofere persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței fără parcurgerea căii administrative.
Nu se aplică așadar, nici norma constituțională, nici norma din art.6 a Legii nr.554/2004, privind caracterul facultativ al procedurii administrativ-jurisdicționale.
Este deci o procedură administrativă, obligatorie a fi urmată, iar criticile aduse notelor de constatare nu pot fi completate și supuse verificării de către instanța de judecată omisso medio fără ca anterior să fi fost analizate de organul administrativ de control.
Sub acest aspect, urmează să fie verificată susținerea privind lipsa de motivare a contestației administrative față de nota CA-_/2012, ca de altfel și criticile care nu au făcut obiectul căii administrative de atac și sunt invocate pentru prima dată în fața instanței.
Menținerea acestei note de constatare se impune, în principal, pentru aspectul de ordine publică evocat mai sus, respectiv faptul că nu a făcut obiectul unei critici exprese în calea administrativă de atac, iar cenzura omisso medio nu este permisă.
Prin contestație, așa cum corect se reține în decizia administrativă, s-a criticat nota în temeiul art.8 și cu trimitere la factorii de calificare, deși temeiul sancțiunii l-a constituit art.15 din HG nr.925/2006, cel care analizează factorii de evaluare, în vederea atribuirii contractului.
Și sub aspectul fondului concluzia se impune, întrucât corecția aplicată prin acest act are în vedere criteriile ce se apreciază că sunt nelegale în faza de atribuire, fază în care nu se pretinde că ele nu ar fi fost folosite și se încadrează în dispozițiile de la subpct.1.6, care privește „Aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale”.
Așadar, încadrarea în drept este conformă dispozițiilor din ordonanță, eventualele erori materiale pot fi soluționate pe alte căi legale decât cele la care se referă art.50-51 din O.U.G. nr.66/2011, iar pretinsele inconsecvențe de raționament pot fi relevante numai în măsura în care sunt de natură să dovedească nelegalitatea actului.
Se pretinde că aceste criterii nu au fost de natură să distorsioneze concurența, întrucât ele au fost folosite numai în faza de atribuire.
Ordonanța nu recunoaște categoria criteriilor și factorilor nelegali într-o etapă și asanarea nelegalității de plano într-o altă etapă. Adică, cerințe nelegale pentru faza calificării și selecției (aceasta fiind rațiunea pentru care s-a și renunțat la ele), care au devenit legale în faza de atribuire. Ele rămân nelegale, sunt de natură să limiteze concurența, să impună persoanelor interesate de participarea la procedură convingerea că, în măsura în care se vor califica și vor fi selectate, trebuie să aibă un anumit comportament pe care să-l coordoneze în limita restricțiilor impuse.
Nu există niciun motiv cu o justificare legală, care să impună persoanelor interesate de o anumită procedură să stabilească instalații și utilaje pe raza autorității contractante și să aleagă drept subcontractanți agenți economici cu sediul în aceeași U.A.T.
Obiectivul principal al normelor comunitare în materie de achiziție publică constă în asigurarea libertății de siguranță a serviciului și deschiderea spre o concurență nedenaturată în toate statele membre. Pentru asigurarea acestui dublu obiectiv, dreptul comunitar aplică, în special, principiul nediscriminării, principiul egalității de tratament și obligația de transparență.
Un sistem de concurență nedenaturată, precum cel prevăzut de Tratat, nu poate fi garantat decât dacă egalitatea de șanse între diferiții operatori economici este asigurată.
În consecință, atunci când un contract de achiziții publice prezintă un interes transfrontalier trebuie aplicate normele care rezultă din tratat.
Garantarea unui tratament echitabil înseamnă respectarea principiilor pieței interne pe care se fondează directivele referitoare la achizițiile publice și legislația națională care le transpune.
Egalitatea de tratament se interrelaționează și cu celelalte principii fundamentale: al nediscriminării și al liberei concurențe, care condiționează libertatea de decizie a autorităților contractante.
La nivel comunitar dezideratul promovării concurenței între operatori economici, privit ca un corolar al celor patru libertăți fundamentale, își găsește afirmarea și în pachetul legislativ format din directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE prin care au fost trasate un număr de reguli care se aplică acum și României, reguli menite să asigure libertatea de mișcare a bunurilor și serviciilor în Uniunea Europeană și de asemenea să garanteze respectarea liberei concurențe în organizarea achizițiilor publice.
Astfel, în concordanță cu scopul directivelor, orice risc de acordare a unor preferințe a anumitor operatori economici ori de deturnare a tratamentului egal trebuie evitat, niciun text normativ nefiind în măsură să confere autorităților contractante o libertate de alegere nelimitată.
Față de cele evocate mai sus se apreciază că cerințe de natura celor încriminate, respectiv obligația de a deține în proprietate sau locațiune utilaje, inclusiv două stații de producere mixturi asfaltice, care la data semnării contractului să fie montate în județul Argeș, și atribuirea contractului de achiziție, în situația mai multor oferte aflate pe locul I, celei cu cel mai mare procent de subcontractare a lucrărilor în favoarea operatorilor economici din județul Argeș, constituie încălcări ale principiilor tratamentului egal, nediscriminării și liberei concurențe, chiar dacă ele sunt folosite numai în etapa atribuirii.
În concluzie, atât sub aspectul de procedură cât și sub cel de fond, se apreciază că nota de constatare CA nr._/09.03.2012 este legală și temeinică, iar criticile atât din contestație cât și din fața instanței sunt nefondate.
Sub aspectul cererii de suspendare, pentru considerentele de mai sus, se apreciază că au fost dovedite elementele cazului bine justificat, respectiv împrejurarea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității NC nr._/2012.
Cât privește paguba iminentă, se apreciază că și această condiție la care se referă art.2 lit.ș) din Legea nr.554/2004 este dovedită, dată fiind consecința de perturbare gravă a activității atât a Consiliului Județean Argeș cât și a tuturor acțiunilor și serviciilor publice finanțate de acest ordonator de credite. Aprecierea este susținută și de nivelul sumei la care duce corecția, nivel ridicat, de natură să afecteze funcționarea unor servicii publice la nivel județean.
Nu aceeași concluzie se impune față de NC nr._/2012, reținând că suspendarea la care se referă art.15 din Legea nr.554/2004, raportat la condițiile impuse de art.14 din același act normativ, presupune îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe, iar absența uneia dintre ele are drept consecință respingerea cererii de suspendare.
Cum, pentru rațiunile de mai sus, se apreciază că nota de constatare nu este afectată de îndoieli serioase în privința legalității sale, deci nu este îndeplinită condiția la care se referă art.2 lit.t) din Legea contenciosului administrativ, urmează ca cererea de suspendare a executării acesteia să fie respinsă.
În ceea ce privește interesul soluționării cererii de suspendare a executării celor două acte normative, se apreciază că acesta există câtă vreme, față de prevederile art.20 din Legea nr.554/2004, recursul suspendă executarea, deci în măsura în care nu s-ar dispune suspendarea autoritățile fiscale pot trece la îndestularea creanței, dacă nu se face aplicarea prevederilor art.15 în sensul mai sus arătat.
Pentru toate aceste considerente urmează a fi admisă în parte acțiunea și tot astfel cererea de suspendare, în condițiile și limitele ce rezultă din considerentele prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea și tot astfel cererea de suspendare formulate de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - JUDEȚUL ARGEȘ, reprezentantă legal prin PREȘEDINTE CONTANTIN N., cu sediul în municipiul Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, cu sediul în București, ., sector 5.
Suspendă executarea Deciziei nr.90/23.05.2012, în parte, pentru Nota de constatare nr.CA-_/14.03.2012.
Desființează în parte Decizia nr.90/23.05.2012, admite tot astfel contestația și anulează Nota de constatare nr.CA-_/14.03.2012.
Menține Decizia nr.90/2012 în privința Notei de constatare nr.CA -_/9.03.2012.
Cu recurs de la comunicare în 5 zile pentru suspendare și în 15 zile pentru fond.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Judecător G. C.
Grefier,
Drăguța-I. C.
Red.C.G./31.01.2013
GM/EM/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1215/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1416/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
