Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1395/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1395/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 2395/241/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1395/R-C.
Ședința publică din 19 aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T., judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. T.
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul G. V., domiciliat în ., împotriva sentinței nr.479 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul V. –Secția a II- a civilă în dosar nr._, intimată fiind pârâta P. C. SLĂTIOARA, jud.V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității și a tardivității declarării recursului.
Recurentul, având cuvântul, arată că recursul este admisibil și este motivat în termenul legal.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin plângerea înregistrată la data de 27 octombrie 2011 petentul G. V. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 4 din 13.10.2011 încheiat de P. comunei Slătioara, prin care petentul a fost sancționat contravențional pentru fapta de a fi executat lucrări de construcție a unui gard împrejmuitor cu nerespectarea autorizației de construire, respectiv a documentației tehnice aferente acesteia și a planului de situație privind amplasarea gardului.
În motivare, petentul a susținut în esență că a fost sancționat fără temei, în condițiile în care deține autorizație de construire și avizele necesare, iar la edificarea gardului a respectat proiectul împrejmuirii. În acest sens a arătat că a lăsat drum de acces de 4 metri (către proprietatea vecinului său S. C.), deși în harta cadastrală (PUG) și în actul de proprietate din anul 1931 nu există un astfel de drum.
A mai susținut că se află în proces cu topograful B. I. pentru eroare topografică, acesta greșind planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, iar petentul intenționează să revendice dreptul de proprietate conform actului din 1931. De asemenea, a învederat petentul că primarul comunei Slătioara este în litigiu cu familia sa de peste 10 ani.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Petentul a atașat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, contract de vânzare-cumpărare, fișa corpului de proprietate, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, autorizație de construire, certificat de urbanism, documentație tehnică, contract de donație din 1931.
Prin cererea depusă la data de 13 februarie 2012 petentul a mai invocat faptul că, potrivit art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, prin procesul-verbal de contravenție nu se putea dispune demolarea construcției, atât timp cât aceasta a fost realizată pe proprietatea privată a petentului, sancțiunea demolării putând fi aplicată doar construcțiilor edificate pe domeniul public. De asemenea, nu putea fi aplicată nici sancțiunea amenzii, ci doar obligarea la refacerea documentației tehnice ce a stat la baza autorizării construcției.
A mai învederat că așa-zisul drum de acces către proprietatea lui S. C. se datorează unei greșeli făcute de topograful care a întocmit planul de amplasament ce a stat la baza autorizării lucrării, în realitate respectivul drum neexistând, potrivit planului de urbanism general al localității. Vecinul său S. C. nu deține nici un fel de acte de proprietate pentru așa-zisul drum și nici hotărâre judecătorească de delimitare a acestuia.
Intimata P. comunei Slătioara a depus la dosar o cerere prin care a învederat că, urmare a unei sesizări adresate de S. C. și S. M. M. către Inspectoratul de Stat în Construcții V. și transmise Primăriei Slătioara, o comisie din partea Primăriei s-a deplasat la fața locului pentru verificarea celor sesizate. G. V. și G. Gh. V. au declarat însă că doresc ca verificările în cauză să fie efectuate de reprezentanții ISC V.. D. urmare, reprezentanți ai ISC V. s-au deplasat la locul unde se află proprietățile celor implicați și au efectuat verificări, fiind întocmit procesul-verbal de control nr. 3957/13.10.2011. În urma constatărilor semnalate în procesul-verbal de control, s-a întocmit procesul-verbal de contravenție prin care a fost sancționat petentul pentru nerespectarea autorizației de construire, respectiv a documentației tehnice în baza căreia a fost emisă acesteia, împrejmuirea fiind realizată cu nerespectarea distanțelor de amplasare (a lungimilor), iar stâlpii de susținere a gardului au fost confecționați din beton în loc de metal cum era prevăzut în documentație.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială (fiind audiați martorii L. C. și S. C.) și, de asemenea, a fost efectuată o cercetare la fața locului. Instanța a pus în discuție efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă la edificarea gardului petentul a respectat planul de amplasament ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, însă petentul a refuzat administrarea acestei probe, motivând că nu are mijloace să plătească onorariul expertului.
Analizând plângerea contravențională prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Petentul G. V. a construit un gard împrejmuitor la proprietatea sa din ., situată în punctul „Scaunul casei – Ceir”, obținând în acest sens autorizația de construire nr. 17/14.09.2010. Pe parcursul edificării construcției vecinul petentului, martorul S. C., a adresat mai multe sesizări Primăriei comunei Slătioara și Inspectoratului de Stat în Construcții V., reclamând faptul că petentul nu respectă amplasamentul gardului astfel cum a fost prevăzut în documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construcție și îi obturează drumul de acces spre locuința sa, învecinată cu proprietatea petentului.
În cadrul verificărilor efectuate de către autoritățile sesizate, la data de 13.10.2011 a fost efectuat un control în teren de către inspectori de specialitate din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții V., constatându-se că petentul a edificat împrejmuirea cu nerespectarea autorizației de construire, respectiv a documentației tehnice în baza căreia a fost emisă aceasta, privind memoriul tehnic și planul de situație (referitor la amplasarea împrejmuirii) înregistrat la OCPI V. și vizat spre neschimbare de P. Slătioara. Despre cele constatate s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 3957/13.10.2011 (filele 26-27 din dosar).
Ca urmare a constatărilor efectuate în urma controlului realizat de inspectorii ISC V. (la care au participat și doi reprezentanți ai Primăriei Slătioara), a fost încheiat, de către P. comunei Slătioara, procesul-verbal de contravenție nr. 4/13.10.2011, prin care petentul G. V. a fost sancționat, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată, cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru executarea gardului împrejmuitor cu nerespectarea autorizației de construire, respectiv a documentației tehnice aferente acesteia și a planului de situație privind amplasarea gardului. De asemenea, prin procesul-verbal de contravenție s-au impus petentului obligațiile de a sista executarea lucrării și de a desființa gardul deja edificat până la data de 16.01.2012.
Prin procesul-verbal de control nr. 3957/13.10.2011 încheiat de ISC V. s-a pus în vedere Primarului comunei Slătioara, ca organ căruia îi revine, potrivit Legii nr. 50/1991, obligația de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții în cadrul unității administrativ-teritoriale, să urmărească aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție încheiat petentului în urma celor constatate.
Sintetizând cele de mai sus, instanța a reținut că fapta imputată petentului constă în aceea că nu a respectat autorizația de construire, edificând gardul cu nerespectarea planului de amplasament ce a stat la baza emiterii autorizației. De asemenea, stâlpii de susținere ai gardului au fost realizați din beton, în timp ce documentația tehnică prevedea stâlpi metalici.
Instanța a constatat că probele administrate în cauză confirmă realitatea faptei contravenționale imputate petentului. Astfel, în condițiile în care acesta nu a înțeles să solicite administrarea probei cu expertiză tehnică, instanța a realizat o cercetare la fața locului, în cadrul căreia, fiind realizate măsurători cu o ruletă pusă la dispoziție de petent, s-a constatat că într-adevăr petentul nu a respectat, la edificarea gardului, lungimile prevăzute în planul de amplasament ce a constituit parte a documentației tehnice ce a stat la baza emiterii autorizației. În acest sens, s-a constatat că în timp ce în planul de amplasament (fila 42 din dosar) se prevedea o lungime a gardului de 21,39 metri (pe latura de nord, învecinată cu drumul național DN 67, a proprietății petentului), în realitate lungimea gardului, pe latura menționată, este de circa 22,87 – 22,95 metri; de asemenea, poarta de acces urma a fi amplasată, conform planului, la distanță de 14,26 metri de colțul de nord-vest al proprietății petentului (unde se învecinează cu S. C.), în timp ce în cadrul împrejmuirii efectiv edificate aceasta se află la 7,50 metri de reperul menționat; în același punct (14,26 metri de colțul de nord-vest a proprietății petentului) este situat locul în care, conform planului de amplasament, laturile gardului formează un unghi deschis, în realitate acel punct fiind situat mult mai aproape de proprietatea lui S. C.; distanța dintre casa petentului și gard este în planul de amplasament de 5,36 metri, în realitate fiind de 4,25 metri; într-adevăr, stâlpii de susținere a gardului au fost realizați din beton, în timp ce în documentația tehnică sunt prevăzuți stâlpi metalici.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție atacat este legal și temeinic, iar susținerile petentului sunt nefondate. Astfel, nu prezintă relevanță în cauză afirmațiile petentului în sensul că drumul de acces spre proprietatea lui S. C. s-ar afla de fapt pe proprietatea sa (întrucât nu figurează în actele vechi de proprietate din 1931 ale autorului său – respectiv persoana de la care petentul a cumpărat terenul pe care a edificat construcția – și în planul de urbanism general al localității), iar evidențierea respectivului drum pe planul de amplasament ce a stat la baza emiterii autorizației de construire s-ar datora unei greșeli a topografului. Aceasta deoarece, în condițiile în care petentul considera greșit planul de amplasament, avea posibilitatea refacerii documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, în niciun caz nefiindu-i însă permis petentului să edifice împrejmuirea conform unui amplasament stabilit de el însuși în mod arbitrar, fără legătură cu planul de amplasament în baza căruia a fost autorizată construcția.
Nu prezintă interes în cauză nici dacă petentul a respectat sau nu, odată cu construirea gardului, proprietatea vecinului său S. C. (prezenta procedură nici nu asigură cadrul procesual pentru stabilirea întinderii dreptului de proprietate al petentului și vecinului său), deoarece petentul a fost sancționat pentru că nu a respectat planul de amplasament pe baza căruia a fost autorizată lucrarea, nefăcându-se însă nicio referire la încălcarea proprietății vecinului său.
Sunt neîntemeiate și susținerile petentului legate de faptul că, împrejmuirea nefiind construită pe domeniul public, prin procesul-verbal nu s-ar putea dispune sancțiunea amenzii și obligarea petentului la desființarea construcției edificate cu nerespectarea autorizației.
Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 lit. b și alin. 2 a patra liniuță din Legea nr. 50/1991, republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 3.000 și 10.000 lei „executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant”, fără a se face distincție după cum construcția este sau nu edificată pe domeniul public sau privat.
De asemenea, art. 28 din lege prevede că „(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; (2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. (3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”. Rezultă din textul citat că desființarea lucrărilor executate cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire poate fi dispusă prin procesul-verbal de contravenție, în măsura în care autoritatea apreciază necesar acest lucru, în funcție de criteriile enunțate în text, alternativa fiind să se dispună luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor executate în prevederile autorizației. În speță, întrucât nerespectarea autorizației constă în nerespectarea amplasamentului gardului, încadrarea în prevederile autorizației ar consta tot în desființarea gardului (sau a acelei porțiuni din gard) greșit amplasat și, eventual, refacerea lui pe amplasamentul autorizat.
Prin sentința nr.479 din 12 aprilie 2012, Judecătoria Horezu a respins plângerea petentului ca neîntemeiată, acesta declarând recurs împotriva sentinței la Tribunalul V., la data de 13 iunie 2012.
Tribunalul V., prin decizia nr.1089 din 4 octombrie 2012 a respins recursul reclamantului G. V. ca nefondat, apreciind că măsura dispusă de intimata P. Slătioara este legală.
La data de 16 octombrie 2012, pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat recursul reclamantului împotriva aceleiași hotărâri, respectiv sentința nr.479/12.04.2013.
Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din 19 aprilie 2013 a invocat excepția inadmisibilității, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, așa cum cer dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă.
Sentința nr.479/2012 a Judecătoriei Horezu a mai făcut obiectul recursului, declarat tot de către petent, calea de atac fiind soluționată prin Decizia nr.1o89/2012.
Prin urmare, în prezent, sentința este irevocabilă prin respingerea recursului, astfel că împotriva ei nu se mai poate declara un nou recurs, nefăcând parte dintre hotărârile ce pot forma obiectul acestei căi de atac, potrivit art.299 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G. V., domiciliat în ., împotriva sentinței nr.479 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul V.-Secția a II-a civilă în dosar nr._, intimată fiind pârâta P. C. SLĂTIOARA, jud.V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, G. C. |
Red.G.C.
2ex./26.04.2013
Jud.fond D.Donțete
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2751/2013. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 1618/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
