Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 1618/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Decizia nr. 1618/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 1578/46/2011*

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1618/R-C.

Ședința publică din 10 Mai 2013

Curtea compusă din:

Președinte: A. T., judecător

Judecător I. B.

Judecător C. D.

Grefier I. P.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței nr. 41/F-C. din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta B. V., domiciliată în Câmpulung, . nr. 11, ., ..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. I. pentru intimata-reclamantă, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 30.04.2013, note de ședință formulate de recurenta-pârâtă.

Se comunică apărătorului intimatei-reclamante un exemplar al notelor de ședință, acesta arătând că nu mai are cereri de formulat.

Față de această susținere, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, subliniind că recurenta face referire la un alt dosar al CCSD, care privește atât altă decizie, cât și alte persoane și un alt imobil notificat, situat în municipiul Cluj N..

Precizează că intimata-reclamantă este moștenitoare a lui P. M., astfel cum rezultă din actele de la dosar.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2011, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta B. V. a chemat în judecată S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza art.16 din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniul proprietății, să fie obligată pârâta să-i emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pe baza valorii determinate prin evaluare pentru imobilul demolat, fost în . nr.13 din Municipiul Câmpulung Muscel, compus din construcții în suprafață de 194, 78 mp și suprafața de 250 mp teren expropriat și ocupat de blocuri de locuințe și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la data emiterii titlului de despăgubire, conform art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 18.05.2001, prin notificarea înregistrată sub nr.6377 la Prefectura Județului Argeș, în aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, autoarea reclamantei P. M. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul menționat mai sus.

Notificarea a fost înregistrată sub nr.6377/18.05.2001 și a fost înaintată la Primăria Municipiului Câmpulung Muscel.

Reclamanta a susținut că prin notificare a solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din construcții în suprafață de 194, 78 mp și suprafața de 250 mp, teren aferent, imobil situat în . nr.13 din Municipiul Câmpulung Muscel, imobil ce a fost expropriat, construcțiile demolate, pe teren fiind construite blocuri de locuințe. După decesul autoarei sale, notificarea a fost soluționată de către Primăria Municipiului Câmpulung Muscel, care a emis dispoziția nr.247/16.08.2006, prin care a propus măsuri reparatorii, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Dispoziția, împreună cu dosarul cauzei s-au trimis la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr.2546/CC/2006 și de peste cinci ani a rămas în nelucrare.

Reclamanta mai arată că a depus șase plângeri prealabile și notificări, prin care a solicitat trimiterea evaluatorului și emiterea titlului de despăgubiri. În ciuda faptului că a depus acte prin care a invocat dispozițiile art.3 al Deciziei nr.2815/16.09.2008, în sensul că se află în mare necesitate, fiind și restructurată de la serviciu, a solicitat tratarea cu prioritate a dosarului (notificarea 193 din 17.05.2010), pârâta nu i-a răspuns.

Dosarul a rămas în nelucrare timp de aproape șase ani în Secretariatul pârâtei fără a-i da curs, fără a fi cel puțin repartizat unui evaluator.

Reclamanta a arătat că atitudinea pârâtului încalcă orice principiu de drept și sfidează orice regulă legală și morală, ducând la refuzuri bine planificate și, în cele din urmă, la probarea relei – credințe.

În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe prevederile titlului VII din Legea nr.247/2005, modificată și pe Legea nr.554/2004, cu privire la daunele cominatorii.

În dovedire, a depus înscrisuri (filele 4-9).

La data de 26.01.2012 a depus întâmpinare la dosar pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în care a arătat că dosarul aferent Dispoziției nr.274/2006 a fost transmis de Primăria Câmpulung, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC. Fiind analizat în privința legalității respingerii cererii de restiotuire în natură, s-a constatat faptul că din dosar lipsesc înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului situat în municipiul Câmpulung, . nr.13, județul Argeș.

De aceea, Secretariatul Comisiei Centrale a solicitat Primăriei Mun. Câmpulung completarea dosarului cu documentele întocmite la momentul preluării/demolării imobilului, din care să reiasă caracteristicile acestuia, materialele din care a fost construit, dotările, etc.

În privința capătului de cerere referitor la daunele cominatorii, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 5802 și art. 5803 c.p.c. pentru acordarea acestora.

Prin sentința nr.41/F/C./27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești a admis în parte, cererea formulată de reclamanta B. V., împotriva pârâtului S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta CCSD la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire în dosarul constituit în baza Dispoziției nr.274/16.08.2006, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei/zi de întârziere.

Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că potrivit Titlului VII al Legea nr.247/2005, după emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, aceasta se înaintează pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, în condițiile art.16 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, care procedează la analizarea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Dacă Secretariatul Comisiei Centrale constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, transmite dosarul evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).

În baza raportului de evaluare Comisia Centrală procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare (art.16 alin.7).

În cauză, Dispoziția Primarului Mun. Câmpulung nr.274/16.08.2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, în condițiile legii speciale, a fost înaintată, împreună cu dosarul ce a stat la baza emiterii ei, către ANRP, încă din anul 2006, astfel cum rezultă din comunicarea făcută de primar reclamantei (fila 4).

Trei ani mai târziu, la 19.08.2009, la solicitarea reclamantei, A.N.R.P. îi comunică acesteia (fila 6) că dosarul, înregistrat la Secretariatul CCSD sub nr._/CC, nu a fost atribuit încă unui consilier, în vederea analizării, deoarece, prin Decizia nr.2815/16.09.2008 a C.C.S.D. a fost adoptată o nouă modalitate de soluționare a dosarelor, acestea urmând a fi analizate pe categorii, în ordinea înregistrării lor.

Din întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă a rezultat că la data de 11.01.2012, Secretariatul Comisiei Centrale a solicitat Primăriei completarea dosarului cu documentele întocmite la momentul preluării/demolării imobilului, din care să reiasă caracteristicile acestuia, materialele din care a fost construit, dotările etc.

Curtea a reținut că de la data înregistrării dosarului la autoritatea pârâtă și până la data soluționării prezentei cauze au trecut aproape 6 ani, interval de timp în care procedura administrativă nu a fost finalizată în nici un mod. Notificarea nr.6377 a fost formulată de autoarea reclamantei încă din anul 2001, așa cum rezultă din preambulul dispoziției de restituire, durata procedurilor administrative fiind inclusă în durata de soluționare a procesului, ce trebuie finalizat într-un termen rezonabil, astfel că s-a reținut că autoritățile statului sunt în culpă pentru lipsirea reclamantei (care a preluat poziția procesuală și drepturile autoarei sale) de folosința dreptului de proprietate ce i-a fost recunoscută prin actul administrativ. Faptul că Legea nr.247/2005 nu impune un termen de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, nu înseamnă că autoritatea publică în domeniu este îndreptățită să își aloce oricât timp apreciază că este necesar pentru a parcurge toate fazele procesului administrativ de acordare a despăgubirilor.

Este obligatoriu ca soluționarea dosarelor să se realizeze potrivit legii, cu parcurgerea tuturor etapelor, și este corect să se respecte o ordine obiectivă de soluționare, aceea a datei de înregistrare a dosarului. Dar acesta nu înseamnă că soluționarea dosarelor poate să treneze un timp îndelungat și, mai ales, nedeterminabil, fiind esențial pentru respectarea legii-inclusiv a art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale -, în sensul atingerii scopului ei, nu doar ca dosarul să fie soluționat, ci și ca soluționarea să fie realizată într-un timp care să-i permită atât autorității publice să se asigure de respectarea prescripțiilor legii în activitatea ei, cât și destinatarului legii și despăgubirilor să se bucure efectiv și cât mai curând de repararea prejudiciului suferit prin deposedarea abuzivă de proprietatea sa.

Nu a fost primită justificarea pârâtei, care a constatat, abia după aproape 6 ani, după declanșarea prezentului litigiu și primirea cererii de chemare în judecată (4.01.2012, fila 13) că dosarul este incomplet sub aspectul documentelor din care rezultă descrierea imobilului, cu atât mai mult cu cât nu a făcut nicio dovadă sub acest aspect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii formulate.

În motivare, se arată că în mod netemeinic instanța a obligat la emiterea deciziei privind cuantumul despăgubirilor, fiind nesocotite etapele administrative prevăzute de Legea nr.247/2005.

Sunt învederate prevederile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 și art.16.12-16.14 din Normele metodologice ale legii.

Pe fond, se invocă faptul că în cauza dedusă judecății s-a formulat o notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea unui imobil situat în Cluj N. ..1-3 județul Cluj.

Prin dispoziția nr.897/24.02.2006, Primăria Cluj N. a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru a fi declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005, care prevede etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, a evaluării și emiterii de către C.C.S.D. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, respectiv de valorificare a acestui titlu.

Etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă în cauză, fiind menționată înregistrarea nr._/CC în fața C.C.S.D.

De asemenea, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, constatându-se că din dosar lipsesc înscrisurile care să ateste că imobilul este situat în municipiul Câmpulung în . județul Argeș, a fost preluat de la P. M..

Prin urmare, C.C.S.D. a solicitat Primăriei Câmpulung completarea dosarului.

Se mai arată că etapa evaluării poate fi parcursă dacă este completat dosarul cu înscrisurile solicitate, iar pe de altă parte, conform deciziei nr.2815/16.09.2008, dosarele se soluționează în ordinea înregistrării, deoarece dosarul în discuție a fost transmis anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.81/2007.

Sunt învederate prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținându-se că trebuie să se țină seama la soluționarea acestor cereri de complexitatea cauzei, de conduita reclamantului și de cea a autorității competente.

În ce privește obligarea la plata unor penalități de 100 lei/zi de întârziere, se arată că neemiterea deciziei nu este imputabilă autorității pârâte, dosarul fiind incomplet, astfel că nu sunt incidente prevederile legii contenciosului administrativ.

B. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme cu termen la 19.04.2013, ulterior prin încheierea nr.1251/21.02.2013 fiind scos de pe rol în temeiul art. XXIII din Legea nr.2/2013 și înaintat Curții de Apel Pitești.

În fața Curții de Apel Pitești, C.C.S.D. a formulat note de ședință, invocând dispozițiile O.U.G. nr.4/2012 și ale Legii nr.117/2012.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea reține inadvertențele din cererea de recurs cu privire la dispoziția prin care s-au dispus măsuri reparatorii, constatând că în cauză procedura a fost aplicată pentru acte emise de Primăria Municipiului Câmpulung în aplicarea Legii nr.10/2001.

Astfel, prin dispoziția nr.274/16.08.2006, Primarul Orașului Câmpulung a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru B. V. ca moștenitoare a petentei P. M., pentru imobilul construcții 194,78 mp. demolate și teren de 250 mp. expropriat (fila 5 dosar fond).

Dosarul în care a fost emisă dispoziția a fost înaintat la A.N.R.P., fiind înregistrat sub nr._/CC (fila 6 dosar fond), așa cum reiese din adresa nr._/19.08.2009 emisă de A.N.R.P. rezultând că dosarul se află în lucru.

Prin memoriile înregistrate la A.N.R.P. s-a solicitat de către reclamantă comunicarea stadiului soluționării dosarului de despăgubiri, răspunsul primit potrivit adresei susmenționate, arătând că dosarul se află în lucru, la 19.08.2009, nefiind comunicat reclamantei faptul că dosarul ar fi incomplet.

În acest context, Curtea constată că deși s-a solicitat îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.247/2005, în sensul soluționării dosarului nr._/CC, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru terenul de 250 mp., situat în Orașul Câmpulung și construcția de 194,78 mp. demolată, pe baza valorii determinate în raportul de evaluare, comisia nu a răspuns până în prezent solicitării formulate, deși există certitudinea înregistrării dosarului la această autoritate.

Curtea reține că art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, arată că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.1) până la data intrării în vigoare a legii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.

Textul are în vedere situațiile în care notificările formulate de persoanele îndreptățite au fost soluționate prin decizii/dispoziții, emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, însă în acesta nu s-au consemnat sume, care urmează a se acorda ca despăgubire, ceea ce este cazul și în speță.

În atare situație, potrivit art.16 alin.4 și 5 din același act normativ, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, și dacă constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarele sunt transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Ulterior, pe baza raportului de evaluare, Comisia Centrală procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, potrivit art.16 alin.7 din Legea nr.247/2005.

Se constată ca atare, că până în prezent, nu a fost parcursă procedura evaluării prin întocmirea raportului de evaluare și nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire sau trimiterea dosarului la reevaluare.

Deși legea nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intervalul de timp în care, în cazul de față, Comisia nu a îndeplinit actul de procedură potrivit art.16 din Legea nr.247/2005, este apreciat ca depășind un termen rezonabil, necesar autorității pârâte pentru emiterea deciziei sau trimiterea la reevaluare.

Chiar dacă autoritatea pârâtă este chemată să soluționeze un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, se constată încălcarea obligațiilor prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii până în prezent.

Într-adevăr, față de argumentele aduse în preambulul O.U.G. nr.4/2012, prin articolul unic al acesteia s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Legea nr.117/2012 pentru aprobarea O.U.G.nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.247/2005, a prorogat termenul de suspendare a procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire până la 15 mai 2013, însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.

Faptul că dosarul ar fi incomplet și că s-a solicitat Primăriei Câmpulung completarea acestuia cu înscrisul care să ateste destinația locuinței, regimul de înălțime al edificării etc., nu absolvă autoritatea pârâtă de soluționarea cererii înregistrate în cadrul acesteia de mai mulți ani, în condițiile în care îndreptățirea persoanei la despăgubiri a fost stabilită în procedura Legii nr.10/2001, prin dispoziția nr.274/2006, care nu a fost atacată sau desființată prin nicio procedură prevăzută de lege.

Ca atare, cum cererea împreună cu dosarul se află la autoritatea pârâtă, iar recunoașterea calității de persoană îndreptățită s-a realizat în anul 2006, respingerea cererii la acest moment, fără observarea art.110 Cod procedură civilă, ar echivala cu lipsirea titularului de dreptul său, o perioadă de timp îndelungată.

În ce privește penalitățile dispuse de prima instanță, Curtea constată că acestea au ca temei art.18 alin.5 și alin.1 din Legea nr.554/2004, aplicabil în contextul în care pârâta nu a soluționat cererea pe parcursul mai multor ani, deși aceasta era înregistrată în cadrul autorității.

Totodată, măsura aplicării penalității este legată de momentul încetării suspendării dispusă prin lege, scopul său fiind acela de a determina autoritatea pârâtă să soluționeze cu celeritate cererea, în condițiile în care, potrivit legii, poate instrumenta în procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr.41/F-C./27 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta B. V., domiciliată în Câmpulung, . nr.11, ., ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Președinte,

A. T.

Judecător,

I. B.

Judecător,

C. D.

Grefier,

I. P.

Red.A.T./14.05.2013

GM/2 ex.

Jud.fond: A.A.T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 1618/2013. Curtea de Apel PITEŞTI