Conflict de competenţă. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 1303/46/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 19/F-CC
Ședința Camerei de Consiliu din 10 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. B. - judecător
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, conflictul negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamantul B. GH. I., domiciliat în Rm. V., ., ..C, ., în contradictoriu cu pârâții . - C., cu sediul în ., Județul D., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI V., cu sediul în Rm. V., Județul V., intervenienți fiind T. I. A., cu sediul în Rm. V., .. 48, Județul V. și P. M. C., cu sediul în Rm. V., Calea București nr. 28, Județul V..
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care .
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea deliberării .
CURTEA
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.05.2012, reclamantul B. Gh I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata chiriei pentru terenul proprietatea sa din pct.”Grădina Casei” la prețul de 11,40 euro/lună/stâlp, iar pentru terenul din pct.”Valea Globii” la prețul de 22,6 euro/lună/stâlp, la plata de despăgubiri pe ultimii 3 ani reprezentând lipsa de folosință a terenului, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 39,58 mp. situat în pct.”Valea Globii”, ., conform numărului cadastral nr._, precum și al terenului în suprafață de 842 mp., situat în pct.”Grădina Casei”, ., cu număr cadastral_, vizate de OCPI V. în 19.10.2011.
Pe aceste terenuri pârâta are amplasați un număr de 3 stâlpi de înaltă și joasă tensiune, ceea ce îl împiedică la folosirea normală a terenurilor. Deși a solicitat în numeroase rânduri plata despăgubirilor pentru lipsa de teren, pârâta nu a răspuns invitației sale.
S-a mai arătat că rețeaua de energie electrică a fost amplasată după anul 1990, terenul respectiv nu a fost supus cooperativizării, iar reclamantul a suportat toate taxele și impozitele pentru terenurile respective, cu toate că nu a putut să le folosească.
Prin întâmpinarea formulată la 21.06.2012, pârâta a invocat, pe cale de excepție, lipsa titlului de proprietate în ceea ce-l privește pe reclamant, precum și excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că nu este posibil ca un teren din domeniul public să fie introdus în circuitul civil prin emiterea unei adeverințe care nu poate constitui titlu de proprietate conform legii.
Prin notele scrise depuse la 4 septembrie 2012, reclamantul a evaluat capătul doi al cererii la suma totală de 5.263,5 lei pentru perioada iunie 2009-iunie 2012, plata chiriei pe lunile mai-august 2012 la 136 euro echivalentul a 606,49 lei în 31.08.2012 și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamante și a fiicelor sale T. I. A. și Pârcălăboiu M. C., cu motivarea că a înstrăinat acestora terenul, însă și-a păstrat dreptul de uzufruct viager pentru a culege fructele terenului.
La data de 18.10.2012, a fost invocată excepția de nelegalitate a Ordinului prefectului nr.581/21.08.2012 de către apărătorul pârâtei, cu motivarea că prin emiterea acestui act administrativ au fost încălcate dispozițiile Legii nr.18/1991, care sunt clare în privința terenurilor ce se pot reconstitui persoanelor fizice.
Judecătoria B. – prin încheierea din 6.12.2012, în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 a sesizat Tribunalul V. în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Ordinului nr.581/21.08.2012 emis de Prefectul județului V. dispunând suspendarea judecății cauzei conform art.14 alin.1 din același act normativ.
Astfel, instanța de fond a reținut că instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ, respectiv Tribunalul V., întrucât judecătoria, ca instanță de drept comun, nu are o asemenea competență în înțelesul Legii nr.554/2004-R,
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
La rândul său, Tribunalul V. prin sentința nr.2945/23.04.2013 a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența soluționării excepției de nelegalitate vizând Ordinul P. Județului V. în favoarea Judecătoriei B. și constatând că s-a creat un conflict negativ de competență a trimis cauza la Curtea de Apel Pitești pentru a pronunța regulatorul de competență.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, așa cum a fost modificat prin Legea nr.76/2012, „legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetară oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
În acest sens instanța investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.
În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul, iar în cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția ne nelegalitate va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Față de dispozițiile legale menționate a rezultat că Judecătoria B. care a fost investită cu soluționarea litigiului este competentă să soluționeze și excepția de nelegalitate a Ordinului P. județului V. nr.581/21 august 2012.
Așa fiind, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei B., județul V., privind soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului P. județului V. nr.581/21 august 2012, invocată de S.C. C. Distribuție S.A. în dosarul nr._ .
Întrucât în cauză s-a creat un conflict negativ de competență între Judecătoria B. și Tribunalul V., aflate în circumscripția teritorială a Curții de Apel Pitești, potrivit art.22 alin.2 Cod procedură civilă a dispus înaintarea cauzei acesteia pentru a pronunța regulatorul de competentă și a stabili cărei instanțe îi revine competența soluționării excepției de nelegalitate.
Primind cauza pentru soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art.22 alin 2 și 5 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Așa cum corect, a reținut Judecătoria B., obiectul cererii îl reprezintă excepția de nelegalitate a Ordinului nr.581/21.08.2012 emis de Prefectul Județului V. a cărei reglementare este cuprinsă în art.4 din Legea nr.554/2004 dispoziție care, la data introducerii cererii, respectiv 18.10.2012, prevedea că „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza”.
În cauza de față, obiectul cu care reclamantul a investit instanța de fond este întemeiat pe dispoziția art.4 din Legea nr.554/2004-R, în forma legii în vigoare anterior modificărilor intervenite în competența instanțelor judecătorești (f.71 dosar fond).
Astfel, Legea nr.76/2012 de modificare a Legii nr.554/2004 invocată de Tribunalul V. în motivarea hotărârii sale, precizează că art.81, 82 din acest act normativ referitor la contenciosul administrativ, așa cum a fost modificat prin OUG nr.4/2013, intră în vigoare la data de 15.02.2013.
Dispozițiile prezentei legi (noul Cod de procedură civilă) în modificarea intervenită prin Legea nr.76/2012 se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după această dată.
Ca atare, în mod corect prima instanță a declinat competența în favoarea Tribunalului V. – Complet specializat în contencios administrativ, fiind vorba despre un proces început printr-o cerere depusă înainte de data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, el rămânând supus vechii legi, atât în ceea ce privește competența, cât și căile de atac.
Pe de altă parte, dispoziția art. XXIII din Legea nr.2/2013 nu este aplicabilă în cauză și pentru faptul că schimbarea competenței în ceea ce privește excepția de nelegalitate nu s-a realizat prin Legea nr.2/2013, ci prin legea nr.76/2012 de modificare a codului de procedură civilă (Legea nr.134/2010), astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile codului de procedură civilă.
Totodată, se va sublinia că art.7251 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă, conținea reglementări în privința aplicabilității noilor norme, fără a mai fi preluat în noua reglementare.
Așadar, față de dispozițiile menționate rezultă că Judecătoria B. nu este competentă să soluționeze cauzele cu un asemenea obiect, în raport cu data investirii instanței.
Față de considerentele expuse, Curtea urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V. – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind conflictul negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamantul B. GH. I., domiciliat în Rm. V., ., ..C, ., în contradictoriu cu pârâții . - C., cu sediul în ., județul D., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI V., cu sediul în Rm. V., județul V., intervenienți fiind T. I. A., cu sediul în Rm. V., .. 48, județul V. și P. M. C., cu sediul în Rm. V., Calea București nr. 28, județul V., în favoarea Tribunalului V. – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ.
Președinte, I. B. | ||
Grefier, M. B. |
Red.I.B.
EM/7 ex./ 14.05.2012
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3191/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3153/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
