Pretentii. Decizia nr. 2843/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2843/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 12087/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2843/R-C.
Ședința publică din 25 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. - judecător
G. A. - judecător
I. M. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2883 din data de 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul U. I. C., domiciliat în Pitești, Banat nr.13, ., . și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, . 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin departamentul registratură, s-a depus la dosar, la data de 24 septembrie 2013, întâmpinare formulată de intimatul - reclamant.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 22.06.2012, reclamantul U. I. C. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/11.05.2012 și restituirea sumei de 4816 lei, reprezentând taxă pe poluare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Polo, an fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4816 lei, cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar. A precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală, întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și, prin urmare, trebuie restituită integral.
Totodată, a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național, este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că, prin instituirea taxei de poluare, s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin sentința nr. 2883/30.10.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului; a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/11.05.2012, emisă de AFP Pitești și a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 4816 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Polo, an fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4816 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.OUG 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ „(1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; (2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG. 1/2012, începând cu 31.01.2012, până la 01.01.2013. Rezulta, așadar, ca, în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
Problema care se ridica în cauză este aceea de a stabili daca Legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8, respectiv la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7. Rezulta, așadar, ca taxa pentru emisiile poluante este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate în România si care sunt deja în circulație, de vreme ce alin.2 al art. 4 este in prezent suspendat pana la 01.01.2013. În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (în continuare TFUE), niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscala. Din dispozițiile Legii nr. 9/2012, forma în vigoare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in Romanii. În consecința, instanța a reținut ca Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. În consecința, instanța a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura pe piața naționala.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Împotriva sentinței nr.2883/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâta DGFP Argeș, reprezentând AFP Pitești de Argeș, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP Pitești are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, potrivit art. 5 din OUG 50/2008, astfel că cererea reclamantului este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, recurenta susține că desființarea deciziei de calcul a taxei de poluare ar putea conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului achiziționat, întrucât documentul de calcul și de plată a stat la baza înmatriculării autovehiculului;
Recurenta solicită respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul a achitat această taxă, în mod benevol, înțelegând astfel să respecte prevederile legale în vigoare, necontestând, în termen legal, potrivit legii fiscale, decizia de calcul.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea reține că atât A.F.P., cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art. 1 și 5 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din L.nr.9/2012, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile Legii nr.9/2012, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv, iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că taxa percepută în cazul de față este discriminatorie, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nefiind îndeplinite.
Astfel, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, potrivit jurisprudenței CEJ împotriva României, a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012, iar art.2 din acest act normativ a prevăzut posibilitatea contribuabililor care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, de a solicita restituirea acesteia.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2883 din data de 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul U. I. C., domiciliat în Pitești, Banat nr.13, ., ap.16, . și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. M. |
Red.I.M.
RDH/2 ex./01.10.2013
Jud.fond C. B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1535/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1790/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
