Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2702/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2702/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4906/90/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2702/R-C.
Ședința publică din 11 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. - judecător
Judecător: I. B.
Judecător: I. M.
Grefier: Drăguța-I. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea ., cu sediul în Rm. V., ., județul V., împotriva sentinței nr. 4004 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimate fiind AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, ., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., cu sediul în C., . A, județul C., și DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea B. Nouă, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2013 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 21.10.2011, pe rolul Tribunalul V. a fost înregistrată contestația formulată de contestatoarea . împotriva deciziei nr.351/30.08.2011, emisă de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să se admită contestația, să se anuleze decizia cu numărul de mai sus, cu consecința anulării și a deciziilor nr.186/10.09.2010 și nr.187/10.09.2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite în baza proceselor verbale nr.9597 și nr.9598, ambele din data de 10.09.2010.
În motivare, contestatoarea a arătat că organul de control vamal a efectuat un control tematic ulterior având ca scop verificarea încadrării tarifare a mărfurilor declarate sub denumirea „țeavă sudată din oțel, cu secțiunea circulară – zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm” având ca țară de origine Turcia, control ulterior în urma căruia s-au încheiat procesele-verbale nr.9597 și nr.9598, ambele din 10.09.2010 iar în baza acestora au fost emise deciziile pentru regularizarea situației nr.186 și nr.187, ambele din 10.09.2010.
Prin cele două decizii, arată contestatoarea, DRAOV C. a stabilit obligații de plată în sarcina sa în sumă totală de 31.263 lei reprezentând taxă antidumping și accesorii aferente acesteia.
Împotriva celor două decizii a formulat contestație, soluționată de intimata ANAF prin decizia nr.351/30.08.2011, în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Contestatoarea critică decizia cu numărul de mai sus, ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În primul rând Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a reîncadrat bunurile importate sub alte coduri TARIC pentru care se plătește taxa antidumping fără să verifice mărfurile și fără să ceară un punct de vedere al contribuabilului, astfel cum prevăd dispozițiile art.107 Cod procedură fiscală cât și cele ale art. 70(20) din Codul vamal.
Organele de control vamal, susține contestatoarea, au constatat că în cazul celor două operațiuni de punere în liberă circulație producătorul mărfurilor importate este BORUSAN MANNESMANN B. SANZI VE TICARET AS, producător nominalizat în Regulamentul CE 1697/2002 al Consiliului din 23.09.2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile unor tuburi și țevi dusate, din fier sau oțel nealiat, originare din Republica Cehia, Polonia, Thailanda, Turcia și Ucraina, respectiv monitorizat în ceea ce privește criteriile de aplicare a procedurilor antidumping.
În realitate, pretinde contestatoarea, pentru țevile importate denumirea din factura externă este „ ERW GALVANIZED STEEL PIPES ACC TO ISO 65 LIGHT 1” care în traducere însemnă „ țeavă din oțel cu sudură electrică, rezistentă, zincată, produsă în conformitate cu standard ISO 65 . I – secțiune circulară”, iar în urma recalificării bunurilor care au făcut obiectul declarațiilor vamale de import, sub alte coduri TARIC respectiv sub codurile nr._.80 și_.80 sau calculat diferențe de drepturi de import în sumă totală de 31.263 lei.
În cazul stabilirii unor obligații suplimentare, susține contestatoarea, organul de control vamal avea obligația să efectueze verificarea completă a documentelor, să solicite un punct de vedere al contribuabilului și să consemneze acest punct de vedere atât în procesul-verbal de control cât și în decizia de impunere.
Mai mult, a arătat contestatoarea, pornind de la: denumirea generică a mărfii astfel cum aceasta apare în facturile emise de către exportator (ERW GALVANIZED STEEL PIPES ACC TO ISO 65 LIGHT 1); caracteristicile specifice ale mărfii astfel cum acestea sunt descrise în facturile comerciale și respectând regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat (anume, atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, încadrarea se face după regula că poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general) produsul importat de ., se încadrează corect la poziția tarifară_, „articole din fontă, din fier sau din oțel – alte bunuri, țevi și profile tubulare (de exemplu sudate, nituite, fălțuite sau cu margini simplu apropiate) din fier sau din oțel – altele, sudate, cu secțiunea circulară, din fier sau din oțeluri nealiate – cu grosimea peretelui de peste 2 mm – subpoziția „altele”.
Produsul importat de ., pornind de la criteriul „grosimea peretelui trebuia încadrat la codul tarifar de mai sus,_, celelalte două criterii: diametrul exterior și tipul produsului, neputând fi aplicate.
Or, susține aceasta, toate țevile zincate, galvanizate sau sudate, cu secțiune circulară, din oțel, zincate au grosimea peretelui de peste 2 mm și prin urmare, sub această poziție sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile impuse de codul TARIC_.
Dacă s-ar fi avut în vedere criteriul „tipul produsului”, consideră contestatoarea, încadrarea produselor importate se putea face și la codul TARIC 73 06 30 41 – articole din fontă, din fier sau din oțel – alte tuburi, țevi și profile tubulare (de exemplu sudate, nituite, fălțuite sau cu margini simplu apropiate) din fier sau din oțel - altele, sudate, cu secțiunea circulară din fier sau din oțeluri nealiate – tuburi filetate sau filetabile numite „gaz” – zincate.
În realitate însă, această încadrare nu este corectă și nu respectă regulile de interpretare a sistemului armonizat întrucât produsele nu pot fi utilizate la transportul gazului – standardul ISO 65 – secția ușoară I este specific țevilor utilizate la transportul de lichide, excepție făcând gazul, ori toată poziția tarifară 7306 3041 face strict referire la „gaz”.
Din procesul-verbal de control a rezultat că produsul importat de . menționat în declarația vamală sub șase denumiri și toate acestea au fost recalificate de către organul de control vamal sub codul TARIC purtător de taxă antidumping.
A arătat, de asemenea, contestatoarea, că menționarea pe declarațiile vamale a șase denumiri pentru același produs ar fi fost de natură să determine autoritatea vamală ca, înainte de emiterea deciziilor privind regularizarea situației să solicite și opinia unui expert, astfel cum prevăd dispozițiile art.55 Cod procedură fiscală. În realitate, deciziile în litigiu nu au ținut cont nici de dispozițiile art.78 alin.3 din Regulamentul CEE nr.2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, DRAOV C. reîncadrând bunurile importate sub alte coduri TARIC pentru care se plătește taxa antidumping, fără a verifica mărfurile și fără a cere un punct de vedere al contribuabilului cu privire la constatările efectuate.
Potrivit susținerilor contestatoarei, autoritățile vamale nu pot stabilii ulterior o datorie vamală suplimentară întrucât, potrivit dispozițiilor art.220 alin.2 lit.b din Regulamentul CEE nr.2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituie a Codului Vamal Comunitar, „valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidența contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităților vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiții rezonabile de către debitor, acesta acționând la rândul lui de bună credință și respectând toate dispozițiile prevăzută de legislația în vigoare în ceea ce privește declarația vamală”.
Conform jurisprudenței CEJ, se arată în continuare, sunt erori ale autorităților vamale, cunoscute și drept „comportament pasiv”, cazurile în care autoritățile vamale nu au ridicat nicio obiecție cu privire la clasificarea tarifară a mărfurilor pentru un număr mare de importuri și pentru o perioadă lungă de timp, cu toate că o comparație directă între clasificarea vamală declarată și descrierea explicită a mărfurilor ar fi permis identificarea unei erori de clasificare.
În sensul celor de mai sus, . a susținut că a acționat cu bună credință, a respectat toate prevederile legale în vigoare referitoare la declarația vamală iar autoritatea vamală i-a acordat „liberul de vamă”.
În contestație, . a criticat și modul greșit în care intimata a înlăturat apărările sale privind calculul majorărilor și penalităților de întârziere, apreciind că dispozițiile în acest sens Codul de procedură fiscală se aplică numai pentru creanțele datorate bugetului consolidat al statului.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a arătat că au fost importate, cu declarația vamală nr._/21.04.2007: 19 legături de „țeavă sudată din oțel cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximul 168,3 mm” având încadrarea tarifară declarată „codul mărfurilor la poziția tarifară_, fără taxă antidumping; 21 de legături de „țeavă neagră sudată din oțel cu secțiune circulară, cu grosimea peretelui de peste 2 mm” cu încadrarea tarifară declarată la poziția tarifară_ și 77 legături de „ țeavă sudată din oțel cu secțiunea circulară zincată cu diametrul exterior de maximum 168, 3 mm, clasificată la poziția tarifară_, fără taxa antidumping.
Arată intimata, că urmare a controlului ulterior tematic, având ca obiect verificarea corectitudinii încadrării tarifare a bunurilor conform Tarifului vamal Comunitar European, efectuat la contestatoare, s-a constatat că mărfurile importate au fost încadrate eronat.
Astfel, marfa denumită „țeavă sudată din oțel cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior cu maximum 168, 3 mm” clasificată la poziția tarifară_, fără taxa antidumping precum și „țeava neagră sudată din oțel cu secțiune circulară, cu grosimea peretelui de peste 2 mm”, clasificată la poziția tarifară_, fără taxă antidumping a fost încadrată de asemenea eronat, încadrarea corectă stabilită de reprezentanții DRAOV C. fiind_, cu taxă antidumping cuprinsă între 0% - 6%.
Potrivit susținerilor intimatei, organele de control vamal au constatat că, în cazul celor două operațiuni de punere în liberă circulație, producătorul mărfurilor a fost din Turcia, iar potrivit dispozițiilor Regulamentului (CE) nr.1697/2002 al Consiliului din 23.09.2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile unor tuburi și țevi sudate, din fier sau oțel nealiat originare din Turcia, au stabilit în sarcina contestatoarei taxa antidumping în procentele de mai sus.
Potrivit Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, a Notelor explicative la Nomenclatura combinată a Uniunii Europene și prin aplicarea textelor oficiale ale Notelor explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prevăzute de Regulamentul (CEE) nr.1549/2006 al Comisiei din 17.10.2006 și de Regulamentul (CEE) nr.1214/2007 al Comisiei din 20.09.2007, arată intimata, pentru stabilirea unei încadrări tarifare corecte, determinantă este descrierea bunurilor care rezultă din documentele prezentate de către importator, descriere care permite încadrarea în câmpul mai larg determinat de descrierea făcută în tariful vamal, care se aplică uniform pe tot teritoriul Uniunii Europene.
Având în vedere descrierea bunurilor din declarațiile vamale întocmite de contestatoarea din prezenta cauză, determinarea corectă a încadrării tarifare se face potrivit regulilor de încadrare a mărfurilor în Nomenclatura combinată, importante fiind țevile și nu profilele, aceasta cu mai mult cu cât, produsul în cauză este reprezentat de tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat, cu secțiune circulară și cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm.
A mai susținut intimata, că este neîntemeiată afirmația contestatoarei potrivit căreia produsele importate sunt zincate, galvanizate și nu acoperite cu zinc, acesta deoarece indiferent dacă produsul este zincat (galvanizat) sau acoperit cu zinc, supoziția tarifară 7306 3072 acoperă în egală măsură principiile de clasificare în sistemul armonizat, fiind excluse astfel încadrările tarifare_ și_, declarate de contestatoarea din prezenta cauză pentru produsele importate purtând denumirea comercială de „țeavă sudată din oțel cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm” și „țeavă neagră sudată din oțel cu secțiune circulară, cu grosimea peretelui de peste 2 mm”.
În fine, intimata a arătat că produsele descrise mai sus, au fost încadrate corect de către organul vamal la codul NC_, poziție care descrie complet exact și exhaustiv mărfurile importate de către contestatoare și reprezintă poziția cea mai specifică, având prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general iar faptul că au fost declarate două articole cu două încadrări tarifare distincte conduce la concluzia că marfa importată nu avea cum să se clasifice numai la codul NC_, cum în mod greșit a procedat contestatoarea.
Având în vedere că prin contestația adresată instanței s-a solicitat anularea și a deciziilor pentru regularizarea situației nr.186 și nr.187 ambele din 10.09.2010, emise în baza proceselor-verbale nr.9597, ambele din 10.09.2010, instanța de fond, în considerarea dispozițiilor art.161 din Legea nr.554/2004, în ședința publică din 18.09.2012, a pus în discuția părților și a introdus în cauză atât A. Națională a Vămilor cât și Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C., aceasta și în considerarea concluziilor depuse la dosarul cauzei de către DRAOV C..
În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate de către expertul în specialitatea metalurgie N. P., care a avut de stabilit dacă țevile importate sunt galvanizate sau acoperite cu zinc, iar în funcție de concluziile expertului acesta să stabilească care este codul vamal în care se încadrează marfa importată, concluziile expertizei aflându-se la fila 188 dosar.
Prin sentința nr. 4004/30.10.2012, Tribunalul V., Secția a II-a civilă a respins contestația formulată de către contestatoarea . procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Râmnicu V., împotriva deciziei nr.351/30.08.2011, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, A. Națională a Vămilor și Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. – Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform declarației vamale nr._/21.04.2007, contestatoarea din prezenta cauză a importat din Turcia mărfuri purtând denumirea de: 1). „țeavă sudată din oțel cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm”, pe care a încadrat-o la poziția tarifară încadrată_, fără taxă antidumping; 2). „țeavă neagră sudată din oțel cu secțiune circulară cu grosimea peretelui de peste 2 mm” pe care a încadrat-o la poziția tarifară_ 3019 90 și 3). „țeavă sudată din oțel cu secțiunea circulară zincată, cu diametrul exterior de maximum 168, 3 mm”, clasificată la poziția tarifară_, fără taxa antidumping.
Urmare controlului ulterior tematic, având ca obiectiv verificarea corectitudinii încadrării tarifare a bunurilor conform Tarifului Vamal Comunitar European s-a constatat că marfa având denumirea de „țeavă sudată din oțel cu secțiune circulară zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm”, țară de origine Turcia a fost încadrată la poziția tarifară_ fără taxă antidumping, încadrarea corectă fiind, potrivit susținerilor intimatei,_ cu taxă antidumping.
Și la marfa cu denumirea „țeavă neagră sudată din oțel cu secțiune circulară, cu grosimea peretelui de peste 2 mm” încadrarea s-a făcut la poziția tarifară_ fără taxa antidumping, încadrarea corectă fiind potrivit susținerilor aceleași intimate la poziția tarifară_, cu taxă antidumping.
Organele de control au constatat că pentru operațiunile de import descrise mai sus, derulate de către contestatoare, producătorul mărfurilor a fost BORUSAN MANNESMANN B. SANZI TICARET AS, din Turcia, nominalizat în Regulamentul (CE) nr.1697/2002 al Consiliului din 23.09.2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat, originare din Republica Cehă, Polonia, Thailanda, Ucraina și Turcia.
În sensul de mai sus, organul de control vamal ulterior, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr.1697/2002 au stabilit în sarcina contestatoarei obligații suplimentare în sumă totală de 31.263 lei reprezentând: taxă antidumping, majorări de întârziere aferente acestei taxe, TVA și majorări aferente TVA.
În conformitate cu prevederile art.100 alin8 din Legea nr.86/2006 decizia de regularizare a situației constituie titlu de creanță pentru diferențele de drepturi vamale și alte sume cuvenite bugetului de stat.
După cum a arătat și intimata Agenția Națională de Administrate Fiscală, clasificarea mărfurilor se stabilește conform Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, Notelor explicative la Nomenclatura combinată a Uniunii Europene și prin aplicarea textelor oficiale ale Notelor explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor iar potrivit art.20 cap.I – Tariful vamal al Comunităților Europene și încadrarea tarifară a mărfurilor – Titlul II factor pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export și celelalte măsuri prevăzute pentru schimburile de mărfuri din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar „ drepturile legal datorate la apariția unei datorii vamale se bazează pe Tariful Vamal al Comunității Europene și se face conform următoarelor principii: 1). enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor care este considerat ca având numai o valoare indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și de capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note; 2). orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă acest articol, chiar incomplet sau nefinit, cu condiția ca el să prezinte, ca atare, caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit; 3). Atunci când mărfurile ar putea fi încadrate în două sau mai multe poziții, încadrarea se face la poziția cea mai specifică care are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general, neputând fi comparate decât subpozițiile aflate la același nivel.
Pentru stabilirea unei încadrări tarifare corecte, determinantă este descrierea bunurilor care rezultă din documentele prezentate de către importator, descriere care permite încadrarea în câmpul mai larg determinat de descrierea făcută în tariful vamal, care se aplică uniform pe tot teritoriul Uniunii Europene.
Având deci în vedere, că bunurile importate conform declarației vamale aflată la dosarul cauzei poartă denumirea de „țeavă sudată din oțel, cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm, galvanizată”, precum și denumirea de „țeavă cu secțiunea circulară” rezultă că în mod corect organul vamal a avut în vedere regulile de încadrare a mărfurilor în Nomenclatura combinată, deci importante fiind țevile și nu profilele.
În sensul celor de mai sus, sunt dispozițiile prevederilor alin.26 pnct.7 din Regulamentul (CE) nr.1256/2008 al Consiliului din 16.12.2008, care definesc produsul în cauză ca fiind „tuburile și țevile sudate, folosite într-o gamă largă de aplicații, incluzând printre altele transportul de apă, aburi, gaze naturale, aer și alte lichide și gaze în instalațiile sanitare, sistemele de încălzire și ventilație, unitățile de condiționare ale aerului, aspersoare automate și alte aplicații similare. Destul de des, acestea sunt folosite și în construcții, ca elemente de susținere, tuburi pentru împrejmuiri, mijloace de protecție și pentru lucrări de schelărie”.
Rezultă astfel, că este exclusă încadrarea tarifară a produselor cu denumirea comercială „țeavă sudată din oțel, cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm, galvanizată” și respectiv „țeavă cu secțiunea circulară”, la pozițiile tarifare_ și respectiv_, fără taxă antidumping, devenind proprie încadrarea acestora la pozițiile tarifare_, cu taxă antidumping, cum în mod corect a procedat organul vamal.
În această situație, nu mai prezintă importanță faptul că produsul este zincat (galvanizat) sau acoperit cu zinc, subpozițiile tarifare_ și respectiv_, stabilite de organul vamal, fiind în concordanță cu termenii utilizați la această poziție, care descrie complet exact și exhaustiv mărfurile importate de contestatoarea din prezenta cauză.
Susținerile contestatoarei potrivit cărora, având în vedere criteriul „grosimea peretelui” produsul importat trebuia încadrat la codul TARIC_ a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât acest criteriu se referă la tuburile și țevile de precizie, caracteristică pe care importatorul nu a declarat-o și nu a probat-o prin documentele ce au stat la baza declarațiilor vamale în cauză.
Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea contestatoarei potrivit căreia criteriul „diametrul exterior al țevii este determinant pentru încadrarea produselor” deoarece acest criteriu este important pentru încadrarea produselor la poziția „alte țevi și tuburi din fier sau oțeluri nealiate cu un diametru exterior de maxim 168,3 mm acoperite cu zinc” în timp ce țevile importate de către contestatoare sunt zincate (galvanizate).
Având în vedere cele reținute mai sus, potrivit cărora este lipsit de importanță, sub aspectul clasificării tarifare a mărfurile importate de contestatoarea din prezenta cauză din Turcia, faptul că țevile sunt zincate (galvanizate) sau numai acoperite cu zinc, expertul din prezenta cauză reținând că acestea sunt țevi galvanizate, instanța nu a dat eficiență raportului de expertiză efectuat în cauză și a respins ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei nr.351/30.08.2011 (și a actelor administrativ fiscale care au precedat-o pe aceasta).
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru motive prevăzute de art.304 pct.8, 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurenta susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Din documentele de supraveghere import a priori eliberate de către Direcția Generală Politici Comercială din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, precum și din raportul de expertiză, a rezultat că încadrarea tarifară din declarația vamală este corectă.
La realizarea importurilor, autoritatea vamală a avut la dispoziție toate documentele prevăzute de lege. În urma controlului documentar realizate de organul vamal, s-a acordat liberul în vamă, după verificarea declarațiilor vamale. Declarația nu poate fi invalidată, după ce s-a acordat liberul în vamă, fără existența unei dovezi în plus și fără ca mărfurile să fi fost examinate.
Cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta susținând că hotărârea pronunțată este și lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greșită a legii.
Conform Codului Vamal Comunitar (Regulamentul 2913/1992), la art. 220 al. 2 lit. b) și jurisprudenței date în aplicarea acestuia, nu este justificată înregistrarea în evidența contabilă a taxelor vamale rezultate în urma controlului a posteriori ca urmare a unei erori în clasificarea tarifară, dacă importatorul a acționat cu bună credință și a respectat toate prevederile impuse de legislația vamală.
Mai mult, comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală, adică din momentul punerii în circulație a bunului (art. 221 al. 3 rap. la art. 201 al. 1 și al. 2 din Regulamentul 2913/1992).
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.08.2013; intimata ANAF a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că încadrările tarifare corecte pentru bunurile importate sunt cele menționate în actul de control.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 3041 C.proc.civ., curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Dintre motivele de contestație, instanța de fond le-a verificat pe acelea care privesc încadrarea tarifară, temeiul juridic al actelor administrative contestate, atât sub aspectul obligației principale, cât și a celei accesorii, însă a omis să se pronunțe asupra celor legate de procedura emiterii deciziilor de regularizare a situației, îndeosebi cu privire la verificarea mărfurilor și la faptul că nu s-a cerut un punct de vedere al contribuabilului (fila 3 din cerere), precum și cu privire la posibilitatea emiterii acestor decizii și a calculării de noi debite, față de dispozițiile art. 78 al. 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 și art. 220 al. 2 lit. b din Regulamentul nr. 2913/1992.
Sub aspectul încadrării tarifare, instanța de fond a considerat că încadrarea tarifară a produselor cu denumirea comercială „țeavă sudată din oțel, cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm, galvanizată” și respectiv „țeavă cu secțiunea circulară”, la pozițiile tarifare_ și respectiv_, fără taxă antidumping, este exclusă, fiind corectă încadrarea acestora la pozițiile tarifare_, cu taxă antidumping, cum a procedat organul vamal.
Pentru a ajunge la această concluzie, a argumentat motivele pentru care este exclusă încadrarea la pozițiile tarifare_ și respectiv_, și anume pentru faptul că prima se referă la alte produse decât țevile, iar cea de-a doua se referă la tuburile și țevile de precizie.
Curtea constată justețea acestor argumente cu privire la neîncadrarea în pozițiile_ și respectiv_, însă nu identifică argumentele pentru care a fost considerată corectă încadrarea tarifară dată de organul vamal în deciziile contestate, și anume_.
Este adevărat că, așa cum a susținut și instanța de fond, poziția tarifară mai specifică are prioritate față de poziția tarifară cu un câmp de aplicare mai larg, astfel că, într-adevăr, în concursul dintre_ și_ are prioritate cea din urmă, care se referă la „țevi”, față de cealaltă, care se referă la „altele”.
Cu toate acestea, dacă ne raportăm la concluziile expertizei de specialitate efectuată în cauză, niciuna din cele două încadrări tarifare_ și_ nu este corectă, deoarece ambele, atât cea indicată de către contestatoare, cât și cea indicată de către organul vamal, sunt subpoziții ale poziției 7306 3072 – „Acoperite cu zinc”, în timp ce țevile importate de recurentă nu fac parte din această categorie, fiind galvanizate (sau zincate), ceea ce, conform definițiilor și explicațiilor furnizate de expertul cauzei, reprezintă o altă categorie de produse, cu proprietăți diferite.
Așadar, ar rezulta că niciuna din încadrările tarifare, nici cele date de declarantă, nici cea dată de organul vamal, nu sunt corecte, însă, ceea ce interesează din punctul de vedere al obiectului dedus judecății, îl constituie încadrarea dată de organul vamal, cuprinsă în actele administrativ fiscale contestate.
Câtă vreme aceasta din urmă nu este cea corectă, acest fapt atrage nulitatea actelor administrative atacate, fără a prezenta relevanță celălalt aspect, întrucât ceea ce se deduce judecății este legalitatea actelor de control și a deciziilor ulterioare acestuia.
Trecând peste acest aspect referitor la încadrarea tarifară, un alt motiv de nulitate incident deciziilor în cauză și neanalizat de instanța de fond este legat de imposibilitatea exercitării unui control ulterior pe baza acelorași date existente la data la care s-a acordat liberul în vamă, și fără să se fi dovedit reaua credință a declarantului ori încălcarea de către acesta a obligațiilor referitoare la declarația vamală.
Art.100 din Codul vamal, în forma în vigoare la data efectuării controlului, permite controlul vamal ulterior, care se poate realiza într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
De asemenea, alin.2 și 3 din art.100 din Legea nr.86/2006 prevăd că în cadrul termenului prevăzut la alin.(1), autoritatea vamală verifică orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte ori deține informații în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut și controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai există.
Când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seamade noile elemente de care dispune.
Or, Curtea constată că la momentul întocmirii declarației vamale, reclamanta a arătat denumirea și caracteristicile mărfurilor. Totodată, facturile externe emise de furnizorul din Turcia au fost atașate declarației vamale, așa cum rezultă chiar din procesul verbal de control.
Așadar, organele vamale au avut la dispoziție încă de la momentul depunerii declarației toate datele necesare pentru stabilirea corectă a încadrării tarifare.
În acest context, constatând că toate datele necesare stabilirii drepturilor vamale de import la data efectuării acestuia, se aflau la dispoziția autorității vamale competente, aplicarea măsurilor pentru regularizarea situației, nu sunt urmarea unor informații inexacte sau incomplete și nici al existenței unor noi elemente, care să justifice măsura.
Ca atare, controlul nu s-a efectuat în condițiile legii, care arată posibilitatea luării unor măsuri numai dacă se relevă existența unor informații inexacte sau incomplete.
De altfel, așa cum se arată și în actul de control, acesta s-a efectuat pe exact aceleași date și informații, doar că de data aceasta a fost realizată o altă încadrare tarifară raportat la aceleași date, deținute încă de la data importului.
Și Codul Vamal Comunitar adoptat prin Regulament (CEE) nr. 2913 din 12 octombrie 1992, în forma în vigoare la data importului, la art. 217 al. 1, prevedea că orice valoare a drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală se calculează de autoritățile vamale de îndată ce intră în posesia datelor necesare și este înregistrată de autoritățile respective în evidențele contabile sau pe orice alt suport echivalent (înscrierea în evidența contabilă).
Potrivit art. 220 paragraful al 2-lea, lit. b), înscrierea ulterioară în evidența contabilă nu este posibilă dacă cuantumul dreptului datorat legal nu a fost introdus în contabilitate din cauza unei erori din partea autorităților vamale, care nu ar fi putut fi descoperită de debitor, aceasta acționând de bună credință și respectând toate dispozițiile stabilite prin legislația în vigoare în ce privește declarația vamală.
Or, câtă vreme datele necesare stabilirii încadrării tarifare corecte au fost în posesia autorităților vamale încă din aprilie 2007, stabilirea, în septembrie 2010, a unei alte valori a datoriei vamale, fără a se invoca și dovedi reaua credință a debitorului ori încălcarea dispozițiilor legale în ce privește declarația vamală, încalcă atât legislația națională, cât și pe cea comunitară.
Pentru toate acestea, în temeiul art.100 din Legea nr.86/2006, Curtea constată că actele de control nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, fiind nul, astfel că actele care se întemeiază pe acesta, respectiv Deciziile nr.186/10.09.2010 și nr.187/10.09.2010, precum și Decizia nr.351/30.08.2011 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sunt afectate de aceeași sancțiune.
Pentru toate acestea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va admite contestația și va dispune anularea actelor contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea ., cu sediul în Rm. V., ., județul V., împotriva sentinței nr. 4004 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimate fiind AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, ., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE COSNTANȚA, cu sediul în C., . A, județul C., și DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea B. Nouă, județul C..
Modifică sentința în sensul că admite contestația și dispune anularea Deciziei nr. 351/30.08.2011, Deciziei nr. 186/2010 și nr. 187/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, I. M. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red. TAA
RDH/4 ex/03.10.2013
Jud.fond: M. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 127/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3834/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
