Pretentii. Decizia nr. 3037/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3037/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 12004/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 3037/R-C.
Ședința publică din 09 octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M. - judecător
C. D. - judecător
G. A. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2835/29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta B. R., cu domiciliul în Pitești, ..7, ., ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 19.06.2012, reclamanta B. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2455 lei, plătită cu chitanța depusă la dosar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul marca Citroen C4, an de fabricație 2006 și a solicitat înmatricularea acestuia ocazie cu care AFP Pitești a emis decizia de calcul prin care i s-a stabilit o taxă de poluare în cuantum de 2455 lei, achitată cu chitanța depusă spre dovadă la dosar. Perceperea acestei sume cu titlu de taxă de poluare este nelegală, întrucât România este membră UE. A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești și inadmisibilitatea acțiunii arătând că în conformitate cu art. 1 alin.2 din Legea nr. 9/06.01.2012, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu astfel că numai această parte are calitatea de a gestiona taxa de poluare fiind singura instituție care are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată s-a arătat în esență că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost stabilită conform Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești și reprezintă un act administrativ fiscal - titlu de creanță în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 republicată cu modificările si completările ulterioare. Procedura de contestare a actelor administrative fiscale este stabilită de dispozițiile art. 205-218 din OG nr. 92/2003, iar potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie reclamanta neputând sesiza instanța de judecată mai înainte de finalizarea acesteia.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând, în esență, că în cauză numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare.
Prin Sentința nr. 2835/29.10.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, a respins excepțiile; a admis acțiunea formulată de reclamantă; a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 2455 lei, reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanța . nr._ din 22.05.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, respingând-o ca atare, ținând seama că prin calitate procesuală se înțelege titlul legal care îndreptățește (sau obligă) o persoană să fie parte în proces și constatând că, pe de o parte, pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie, are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a apreciat-o, de asemenea, ca neîntemeiată și a respins-o ca atare reținând în motivare că pârâta AFP Pitești astfel cum s-a arătat deja, are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții, atât în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare si încasării prin trezorerie a taxei respective, cât și în ceea ce privește virarea sumei în contul Administrației de Mediu, prin urmare, date fiind aceste atribuții, și a întregului mecanism de calculare și virare a sumei prin trezorerie, în cazul dispunerii restituirii sumei pârâta Administrația F. pentru Mediu procedează la restituirea acesteia către solicitant, prin antrenarea aceleiași proceduri în aplicarea principiului simetriei actelor juridice, acțiunea neputând fi apreciată ca inadmisibilă pentru considerentele arătate, contrar susținerilor pârâtei.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu București obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2455 lei, plătită cu chitanța depusă la dosar, cu motivarea că a achiziționat autoturismul marca Citroen C4, an de fabricație 2006 și a solicitat înmatricularea acestuia ocazie cu care AFP Pitești a emis decizia de calcul prin care i s-a stabilit o taxă de poluare în cuantum de 2455 lei achitată cu chitanța depusă spre dovadă la dosar. Perceperea acestei sume cu titlu de taxă de poluare este nelegală întrucât România este membră UE.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.OUG 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamanta s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ „(1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; (2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG. 1/2012, începând cu 31.01.2012, până la 01.01.2013. Rezulta, așadar, ca, în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
Problema care se ridica în cauză este aceea de a stabili daca Legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8, respectiv la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7. Rezulta, așadar, ca taxa pentru emisiile poluante este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate în România si care sunt deja în circulație, de vreme ce alin.2 al art. 4 este in prezent suspendat pana la 01.01.2013. În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (în continuare TFUE), niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscala. Din dispozițiile Legii nr. 9/2012, forma în vigoare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in Romanii. În consecința, instanța a reținut ca Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. În consecința, instanța a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura pe piața naționala.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs pârâta D. Argeș, reprezentând AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP Pitești are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, potrivit art. 5 din OUG 50/2008, astfel că cererea reclamantei este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, se susține că în mod eronat s-a admis cererea de chemare în judecată, deși nu s-a parcurs procedura prealabilă, potrivit art.205-218 Cod procedură fiscală, în cauză fiind incidente și disp. art.7 din Legea nr.554/2004, ce reglementează procedura prealabilă obligatorie, astfel că acțiunea era inadmisibilă.
Pe fond, se susține că greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea taxei pe poluare, având în vedere că AFP Pitești nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale cu privire la calculul valorii taxei pe poluare, dispoziții care nu sunt contrare celor comunitare, neexistând motive temeinicie pentru restituirea taxei.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, restituirea neputând fi încadrată în niciuna din condițiile expres prevăzute de legiuitor la art.117 lit. a –h Cod procedură fiscală, astfel încât nu putea fi acordată nici dobânda potrivit art.124 Cod procedură fiscală, neavând temei legal.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea reține că atât A.F.P., cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art. 1 și 5 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din L.nr.9/2012, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile Legii nr.9/2012, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamantă nu schimbă cadrul procesual pasiv, iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
Referitor la critica privind inadmisibilitatea acțiunii, se reține că reclamanta, după achitarea sumei stabilite cu titlu de taxă pe poluare la data de 22.05.2012 (fila 4), a solicitat restituirea acesteia, cu respectarea art.205 și urm. Cod procedură fiscală și a termenului de 5 ani, prevăzut de art.3 pct.1 din Ordinul nr.1899/2004.
Nu se poate pretinde, însă, aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Asupra fondului, Curtea reține că prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că taxa percepută în cazul de față este discriminatorie, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nefiind îndeplinite.
Astfel, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, potrivit jurisprudenței CEJ împotriva României, a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012, iar art.2 din acest act normativ a prevăzut posibilitatea contribuabililor care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, de a solicita restituirea acesteia.
Nu poate fi primită nici critica privind acordarea dobânzii, deoarece conform art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2835/29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta B. R., cu domiciliul în Pitești, ..7, ., ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | Judecător, C. D. | Judecător, G. A. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.G.A.
RDH/2 ex./21.10.2013
Jud.fond I. P.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 44/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 127/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
