Obligaţia de a face. Decizia nr. 303/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 2092/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 303/R-C.
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
I. M. - judecător
C. D. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 1130 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția Civilă Complet Specializat C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta B. L. R. domiciliată în Câmpulung ., ., . și pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., parter, județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._ din 12 decembrie 2012 și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin departamentul registratură concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată, pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 30.04.2012, reclamanta B. L. R. a chemat în judecată Instituția P. Județului Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Argeș pentru a fi obligată să-i înmatriculeze autoturismul proprietate personală marca F. PUNTO, . ZFA_80, fără plata taxei de poluare.
În motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că a cumpărat autoturismul menționat din Franța, iar pârâta refuză în mod nejustificat să-l înmatriculeze fără plata taxei de poluare, încălcând în acest sens dispozițiile art.90 al.1 din Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința nr. 1130/23.05.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B. L. R., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Argeș; a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei marca F. Punto, . ZFA_80, fără plata taxei de poluare și să-i elibereze numere de circulație provizorii, până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului marca F. PUNTO, dobândit prin cumpărare din Franța, stat comunitar în care autoturismul fusese înmatriculat la data de 02.04.1996. Pârâta a comunicat reclamantei că autoturismul nu poate fi înmatriculat fără plata taxei de poluare.
Instanța de fond a apreciat refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul ca fiind nelegal pentru următoarele motive:
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituția României „tratatele constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și se aplică cu prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne”.
Pe de altă parte, conform art. 90 al.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene niciun Stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
De asemenea, niciun Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre, impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
În raport de dispozițiile legale susmenționate și care se aplică cu prioritate în raport de reglementările contrare din legea internă, refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul reclamantei fără plata taxei de poluare este nejustificat.
Ca urmare, în temeiul textelor legale de mai sus și a dispozițiilor art. 18 din Legea 554/2004, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei, fără plata taxei de poluare.
Împotriva Sentinței nr.1130/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Instituția P. – Județul Argeș, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând în esență următoarele:
- în mod greșit, instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către OUG nr.50/2008, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie, câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 19.12.2012, recurenta - pârâta a precizat că înțelege să-și întemeieze recursul pe dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege prin care OUG nr.50/2008 a fost abrogată.
Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca F. Punto, număr de identificare ZFA_80, înmatriculat în Franța pentru prima dată în anul 1996 și a adresat o cerere pârâtei, Instituția P. - Județul Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare, cerere respinsă (f.24).
Argumentele invocate de recurenta-pârâtă în recursul formulat, referitoare la compatibilitatea taxei pe poluare cu dreptul european, nu pot fi reținute, pornind chiar de la conținutul cererii de obligare la înmatriculare fără plata taxei de emisii poluante, în care reclamanta, în mod corect, a arătat că norma internă este contrară dispozițiilor comunitare.
Chiar dacă taxa a fost calculată și plătită în temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012, obligatorie pentru autoritatea administrativă, reclamanta a invocat faptul că aceste dispoziții sunt contrare normei supranaționale. S-a arătat că art. 90 TCE (actual art.110 din TFUE), în raport de dispozițiilor art.148 Constituția României, are prioritate față de norma internă. O atare situație echivalează cu lipsa temeiului legal pentru plata creanței fiscale, care însă nu a fost analizată de către autoritatea administrativă.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
După prezentarea unei serii de argumente care confirmă legalitatea taxei instituită prin O.U.G. nr.50/2008, în raport cu normele dreptului comunitar, Curtea a reținut, că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deși s-a menționat că taxa se va numi “taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare și un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenței T., înlăturarea discriminării reținută de curte, impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul solicitării înmatriculării fără plata taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, de vreme ce, în prezent, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție care nu se impune a fi cenzurată, întrucât aceasta a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestită în sensul interpretării cererii reclamantei prin prisma dispozițiilor normelor europene interpretate de Curtea de la Luxemburg.
Curtea reține că Serviciul Înmatriculări este obligat să înmatriculeze autoturismul numai în raport de dispozițiile art.7 din Ordinul nr.1501/2006, care se referă la documentele necesare operațiunii de înmatriculare. Ca atare, față de argumentele sus menționate rezultă că va efectua verificări numai în ceea ce privește celelalte elemente impuse de procedura de înmatriculare și înregistrare a autovehiculelor la autoritatea publică, cu excluderea verificării existenței sau nu a dovezii plății taxei.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta de INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 1130 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă, Complet Specializat C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta B. L. R., domiciliată în Câmpulung, ., ., . și pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., parter, județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. M. |
Red.G.A.
RDH/2 ex./01.02.2013
Jud.fond N. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3834/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3981/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
