Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 206/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 1308/46/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 206/F-cont
Ședința publică din 06 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M. - judecător
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul N. R., cu sediul ales la M. și Asociații S.p.a.r.l., în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2013, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință. S-a dispus amânarea pronunțării la data de 30 octombrie 2013 și, ulterior, la data de 06 noiembrie 2013, când s-a dat următoarea sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată că:
La data de 9 mai 2013, reclamantul N. R. a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș – Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice Argeș), solicitând să se dispună anularea deciziei nr._/16.11.2012, privind soluționarea contestației înregistrată la AFP Pitești, sub nr._/22.10.2012, a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/28.08.2012, emisă de AFP Pitești, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că deține calitatea de administrator și asociat unic al . SRL, iar la data de 28.11.2008, AFP Pitești a emis decizia de impunere nr.838, prin care a stabilit în sarcina societății obligații fiscale în sumă de 2.305.379 lei, din care 1.611.752 lei, reprezentând TVA, 425.488 lei, reprezentând dobânzi TVA, 224.713 lei, reprezentând impozit pe profit și suma de 43.426 lei, reprezentând dobânzi la impozitul pe profit neachitat.
Reclamantul susține că, deși această decizie a fost contestată, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judecătorească, în mod surprinzător, AFP Pitești a emis notificarea nr._/17.07.2012 privind deschiderea procedurii de angajare a răspunderii solidare, în temeiul art.27 alin.2 lit.c) și d) din Codul de procedură fiscală, pentru datorii fiscale ale . SRL, în cuantum de 5.507.286 lei, din care debite în cuantum de 2.018.991 lei și accesorii în sumă de 3.488.295 lei, datorii fiscale ce au la bază neachitarea deciziei de impunere nr.838/28.11.2008. Apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile legale mai sus menționate, AFP Pitești a emis decizia nr._/28.08.2012 de angajare a răspunderii solidare, pentru suma de 5.507.286 lei, reținându-se că reclamantul, în calitate de administrator și asociat unic al . SRL ar fi avut cunoștință de obligațiile fiscale scadente ale societății, precum și faptul că pretinsa creanță a AFP Pitești este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, depășind valoarea prag prevăzută de art.3 alin.1 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Reclamantul susține că această decizie este nelegală în raport de: 1) necomunicarea procesului – verbal de insolvabilitate a . SRL; 2) nemotivarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantului; 3) contestarea pretinsei creanțe deținută de AFP Pitești; 4) neîndeplinirea condițiilor, conform dispozițiilor legale, pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului.
Arată că aceste aspecte au fost susținute și în cadrul contestației formulate împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, dar cu toate acestea, la data de 16.11.2012, AFP Pitești a emis decizia nr._, prin care a dispus respingerea contestației formulată. Față de vădita nelegalitate a deciziei de soluționare, cât și a deciziei de atragere a răspunderii sale solidare, pentru obligațiile fiscale datorate de . SRL, a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ.
În ceea ce privește nelegalitatea deciziei de angajare a răspunderii solidare, în raport de necomunicarea procesului – verbal de insolvabilitate, reclamantul arată că potrivit art.176 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, AFP Pitești avea obligația legală de a comunica către societate procesul – verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/28.11.2011, or, acest fapt nu a fost respectat de către pârâtă, ceea ce conduce la anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare, deoarece i s-a produs o vătămare, neavând posibilitatea de a contesta acest proces – verbal.
Referitor la nelegalitatea deciziei, în raport de nemotivarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.43 alin.2 Cod procedură fiscală, raportat la art.28 alin.2 Cod procedură fiscală, reclamantul susține că decizia nu a fost motivată în fapt, deoarece nu rezultă care sunt elementele pentru care AFP Pitești a apreciat că din rea – credință reclamantul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de . SRL, ci rezultă doar faptul că la data declarării stării de insolvabilitate, societatea figura cu debite fiscale și neachitate, nerezultând nici elementele pentru care s-a apreciat că din rea – credință nu a achitat la scadență obligațiile fiscale datorate de societate. Prin aceasta, reclamantul susține că a suferit o vătămare, care nu poate fi reparată, decât prin anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare.
Cu privire la nelegalitatea deciziei, în raport de contestarea pretinsei creanțe deținută de către AFP Pitești, reclamantul arată, sub un prim aspect, că societatea a contestat întotdeauna obligațiile fiscale pentru care s-a dispus angajarea răspunderii solidare, dar pârâta a emis decizia de insolvabilitate, mai înainte ca litigiul având ca obiect contestația sa să fie soluționată în mod irevocabil; sub un al doilea aspect, reclamantul arată că la data de 05.05.2009, AFP Pitești a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș o cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de . SRL, în considerarea creanței contestate, formându-se dosarul nr._, a formulat contestație în condițiile Legii nr.85/2006, la care a renunțat la momentul în care ICCJ a pronunțat decizia irevocabilă în dosarul nr._ . Decizia de atragere a răspunderii contestată în prezentul dosar a fost emisă în considerarea faptului că reclamantul nu a depus cerere de deschidere a procedurii insolvenței, deși chiar AFP Pitești depusese o cerere încă din anul 2009; mai mult, cererea formulată de către AFP Pitești a fost conexată la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către societate, prin reclamant, cerere ce face obiectul dosarului nr._ .
Reclamantul mai arată că, la data de 20.11.2012, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de societate, iar din concluziile raportului întocmit de către lichidator în cadrul desfășurării procedurii, rezultă că societatea a fost controlată de 7 ori de către AFP Pitești în perioada 2009 – 2012 și în niciunul din actele de control nu s-a menționat săvârșirea unei fapte pentru care ar putea fi atrasă răspunderea administratorului.
În ceea ce privește nelegalitatea deciziei, în raport de neîndeplinirea condițiilor legale pentru angajarea unei astfel de răspunderi solidare, reclamantul susține că în sarcina sa nu se poate reține: a)nici că nu ar fi formulat, cu rea – credință, o cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de . SRL (art.27 alin.2 lit.c Cod procedură fiscală); b)nici că ar fi determinat neachitarea/nedeclararea cu rea – credință a obligațiilor fiscale ce se impută societății (art.27 alin.2 lit.d Cod procedură fiscală).
Reclamantul mai arată că, în sarcina sa nu se poate reține neformularea cu rea – credință (care nu se prezumă, ci trebuie dovedită) a cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de societate, atâta vreme cât creanța a fost contestată, atât pe calea contenciosului fiscal, cât și pe calea contestației la cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Pentru toate aceste considerente, reclamantul solicită admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei nr._/16.11.2012 privind soluționarea contestației depusă și înregistrată la AFP Pitești sub nr._/22.100.2012, precum și a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._ din 28.08.2012, emisă de AFP Pitești.
Prin întâmpinarea înregistrată la 06.06.2013, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea în vigoare, ca temeinicie și legale, a deciziilor contestate, susținând că în speță sunt aplicabile prevederile art.27 și art.28 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală. Pârâta a arătat că reaua – credință a reclamantului este pe deplin dovedită, așa cum s-a menționat în decizia de angajare a răspunderii solidare, prin nedeclararea stării de insolvență la care se afla la data emiterii acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. 2 lit. c) și d) Cod procedură fiscală, care reprezintă temeiul pentru care pârâta a angajat răspunderea solidară a reclamantului cu . SRL, „(2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale”.
În ceea ce privește dispozițiile lit. c), deși reclamantul a fost administrator al societății, astfel încât dispozițiile acestui text îi sunt aplicabile, Curtea constată că pârâta nu a făcut în nici un fel dovada relei-credințe.
După cum rezultă din dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Argeș, reclamantul a solicitat deschiderea procedurii de insolvență față de . SRL, procedură deschisă la data de 20.11.2012 de către judecătorul sindic, iar împrejurarea că nu a făcut acest lucru anterior nu este reaua-credință, ci doar încercarea acestuia de a redresa societatea.
Cât privește dispozițiile lit. d), Curtea constată că acestea nu exclud din sfera lor de cuprindere pe asociați, chiar dacă în alte dispoziții legale aceștia sunt indicați ca atare în mod distinct.
Condiția esențială pentru angajarea răspunderii solidare a asociaților este ca aceștia să fi determinat cu rea - credință nedeclararea și/sau neplata la scadență a obligațiilor fiscale.
Însă, reaua - credință trebuie dovedită, iar nu doar afirmată, și trebuie să existe la momentul la care obligațiile trebuia/puteau fi declarate și plătite.
În speță, decizia de antrenare a răspunderii solidare nu este motivată în acord cu dispozițiile legale sus citate, în sensul că nu arată argumentele pentru care s-a apreciat că reclamantul a acționat cu rea - credință în scopul determinat de lege.
Decizia respectivă specifică doar faptul că societatea comercială are datorii față de bugetul consolidat al statului, că legea prezumă insolvența acesteia pentru neplata după 90 de zile de la scadență a datoriilor, valoarea creanței fiind superioară valorii prag instituită de art.3 alin.1 pct.12 din Legea nr.85/2006 și că, deși convocat la sediul organului fiscal pentru a fi ascultat, înainte de emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare, reclamantul N. R. nu s-a prezentat.
Este evident, astfel, că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă cu nerespectarea legii, organul fiscal nestabilind motivele de fapt care ar justifica pertinent aplicarea art. 27 Cod procedură fiscală.
La rândul ei, decizia administrativă emisă de DGFP Argeș conține propriile argumente referitoare la reaua - credință a reclamantului, exprimate cu ocazia combaterii celor prezentate de reclamant în contestația administrativă, argumente nelegale și netemeinice.
Astfel, Codul de procedură fiscală nu impune de plano emiterea decizie de impunere pe numele tuturor administratorilor și asociaților unei societăți debitoare, ci doar pe numele acelor administratori ori asociați care sunt vizați de art. 27 alin. 1 și 2, deci pentru care organul fiscal trebuie să dețină dovezi și argumente că le sunt incidente dispozițiile legale respective.
În speță, organele fiscale trebuie să dețină dovezi și argumente că reclamantul a acționat cu rea - credință în sensul dispus de lege.
Sub aspectul relei - credințe, DGFP Argeș a arătat că aceasta este pe deplin dovedită, prin nedeclararea stării de insolvență în care se afla, solicitând deschiderea procedurii abia la data de 05.11.2012, iar în dosarul în care pârâta a solicitat deschiderea procedurii încă din data de 05.05.2009, reclamantul a dat dovadă de rea – credință, tergiversând judecarea cererii, formulând o . acțiuni și opoziții, cereri respinse în final.
Codul de procedură fiscală trage la răspundere doar pe asociatul care a determinat cu rea - credință neachitarea respectivelor datorii la scadență, deci care, prin acțiune sau prin omisiune voită, nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile specifice statului său cu scopul de a opri plata datoriilor fiscale.
În speță, prezumțiile folosite de pârâtă pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului nu sunt pertinente pentru aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. d) C.proc.fiscală.
De altfel, aceste prezumții sunt răsturnate de concluziile lichidatorului desemnat în procedura de insolvență, care nu a identificat elemente de atragere a răspunderii personale a administratorului debitoarei, în raportul întocmit în desfășurarea procedurii.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că pârâta nu a dovedit că reclamantul a acționat cu rea-credință, în sensul prevăzut de art. 27 alin. 2 lit. c și d) C.proc.fiscală, în baza art. 1 și art. 8 din Legea 554/2004, Curtea, va admite acțiunea reclamantului și va dispune anularea deciziei nr._/16.11.2012, emisă de DGFP Argeș și a deciziei nr._/28.08.2012, emisă de AFP Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. R., cu domiciliul în municipiul Bacău, . Hasan nr.2, ., județul Bacău, reprezentat de M. și Asociații S.p.a.r.l., cu sediul profesional în București, ., sector 1, tel: /40-21)_, fax: (40-21)_;_, e-mail:_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Dispune anularea deciziei nr._/16.11.2012, emisă de D.G.F.P. Argeș și a deciziei nr._/28.08.2012, emisă de A.F.P. Pitești.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | ||
Grefier, M. B. |
Red.I.M.
EM/RDH/4 ex./21.11.2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 221/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2322/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
