Despăgubire. Decizia nr. 2150/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic L. N. pentru intimata-pârâtă . baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este timbrat legal, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr._/2013, emisă de Primăria Municipiului Rm.V., din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin compartimentul registratură, la data de 06.06.2013, o cerere prin care se menționează că a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, precum și concluzii scrise din partea recurentului - reclamant.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Reprezentantul pârâtei . cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că societatea este cea care pune blocatorul, însă numai la dispoziția poliției. Solicită amânarea pronunțării, pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Curtea urmează a se pronunța asupra cererii de amânare, la deliberare.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. V., sub număr_/288/2010, reclamantul D. P. I., în contradictoriu cu pârâții Poliția Locală a Municipiului Rm. V. și S.C. E. S.A., a formulat plângere împotriva procesului-verbal nr. 858/29.11.2010, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, precum și obligarea la plata de daune morale, în cuantum de 2.000 lei.

În motivare, reclamantul a arătat că la data de 29.11.2010, în jurul orei 9.30, a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . orașul Rm. V., mai precis pe terasa dintre magazine și alee, într-o zonă unde exista un singur indicator cu semnul de circulație „cedează trecerea”. După aproximativ două ore, a revenit la autoturism și a constatat că acestuia i se blocase roata stângă față, iar pe parbriz a găsit o înștiințare prin care era informat să apeleze un nr. de telefon pentru deblocare. Reclamantul a arătat că în înștiințare era menționat că a staționat neregulamentar în zona ., deși în realitate el staționase pe . solicitat de 3 ori reprezentanților pârâtei S.C. E. S.A și polițistului însoțitor, care veniseră la locul unde era parcat autoturismul, să modifice procesul – verbal și să scrie adresa reală, însă a fost refuzat de fiecare dată; a fost refuzat de către aceștia și în momentul în care a vrut să le achite cei 60 de lei, reprezentând amenda aplicată. După aproximativ 3 – 4 ore de așteptare și, bineînțeles, după ce a plătit amenda, i-a fost deblocată roata mașinii, fără însă a se modifica „eroarea” intenționată privind locul în care era parcat autoturismul.

Prin acțiune, reclamantul a solicitat și daune morale în sumă de 2.000 lei, plătibili de pârâta S.C. E. S.A, în solidar cu polițistul însoțitor, întrucât a fost ținut blocat abuziv aproximativ 4 ore, timp în care gospodăria sa a rămas nesupravegheată, animalele nemâncate, fără apă, iar mama sa, în vârstă de 93 de ani, plângea în cameră de foame și de sete, deoarece nu se poate deplasa.

La data de 21.03.2011, pârâta Poliția Locală Rm. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În motivare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor. Din actele anexate plângerii, a arătat pârâta, reiese faptul că reclamantul nu a fost sancționat contravențional. Prin acel proces – verbal s-a constatat o stare de fapt, și anume „staționarea neregulamentară a autoturismului marca Skoda, număr de înmatriculare_, în zona ., trotuar, astfel că s-a procedat la blocarea acestuia”. Pentru a se proceda la deblocarea roților, se percepe o taxă locală de 60 de lei, stabilită prin hotărâre de consiliu local. Așadar, în cauză nu s-a întocmit un proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției și nu s-a stabilit o sancțiune contravențională în sarcina reclamantului, așa cum este individualizată în art. 5 din OG nr. 2/2001.

De asemenea, prin întâmpinare, s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătându-se că prin HCL nr. 258/2010, serviciul public de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice din mun. Rm. V., a fost delegat către S.C. E. S.A., iar taxa de deblocare în cuantum de 60 de lei, este o taxă locală stabilită de consiliul local, aferentă unui serviciu public local, încasată de operatorul desemnat să presteze această activitate și care se face venit la bugetul local.

Pentru aceste considerente, având în vedere că procesul - verbal contestat a fost emis și poartă antetul intimatei S.C. E. S.A. și văzând și dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 2/2001, pârâta a apreciat că nu se justifică calitatea sa procesuală pasivă.

La data de 21.03.2011, pârâta S.C. E. S.A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ Skoda a staționat neregulamentar în zona Calea lui T., pe trotuar, așa cum se susține în adresa nr. 859/02.03.2011 a Poliției Locale și cum reiese și din planșele foto anexate, blocarea autovehiculului efectuându-se în zona care reprezintă teritoriul definit prin ..

Pârâta a mai arătat că, prin această faptă, au fost încălcate prevederile art. 10 din HCL nr. 315/28.10.2010 privind Regulamentul Serviciului Public de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice în mun. Rm. V., care prevăd: „blocarea autovehiculelor și remorcilor se face în următoarele situații – când acestea sunt oprite, staționate, sau parcate neregulamentar pe benzile de circulație, pe trotuare, pe spațiile verzi, pe locurile rezervate, pe aleile dintre blocuri, sau în alte locuri unde oprirea, staționarea sau parcarea sunt interzise”.

Pârâta a mai arătat că, în acord cu dispozițiile art. 5 din Cap. II lit. f) din actul menționat, măsurile de blocare/deblocare sunt dispuse de către polițistul local (comunitar), care încheie procesul - verbal și poartă răspunderea față de cele menționate în cuprinsul acestuia, iar operatorul S.C. E. S.A., prin salariații săi, aplică dispozitivul de blocare pe roată și încasează tariful de deblocare, fără să existe un raport de subordonare între agentul constatator și S.C. E. S.A..

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea sa la plata de daune morale, pârâta a apreciat această solicitare ca neîntemeiată, întrucât situația creată i se datorează în totalitate reclamantului, prin refuzul de achitare a taxei de deblocare, deși a chemat brigada de blocare roți, și nu culpei societății sau a salariaților săi.

În acest sens, pârâta a arătat că starea de fapt invocată de reclamant nu este reală, chiar reclamantul menționând în plângerea formulată că a luat legătura cu brigada de deblocare de trei ori, ceea de denotă în mod clar că a refuzat să plătească la prima discuție cu aceasta taxa de deblocare, iar dacă ar fi existat o situație de natură familială nu ar fi tărăgănat plata taxei, ci din contră. s-ar fi grăbit să o plătească; și precizează că reclamantului i s-a eliberat bonul fiscal la momentul înmânării sumei respective, ce reprezintă contravaloarea taxei de deblocare.

Prin sentința civilă nr. 4468 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Rm. V., în dosarul nr._/288/2010, s-au respins excepțiile inadmisibilității contestației și lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Poliția Locală din cadrul Consiliului L. al mun. Rm. V., s-a admis în parte, plângerea formulată de reclamantul D. P. I. împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.11.2010, în contradictoriu cu intimații Poliția Locală a municipiului Rm. V., și S.C. E. S.A, s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea de daune morale, s-a dispus anularea procesului - verbal de constatare a staționării/parcării neregulamentare a autovehiculelor și remorcilor . VL nr._ din data de 29 noiembrie 2010, fiind obligă intimata S.C. E. S.A. la restituirea sumei în cuantum de 60 lei, reprezentând contravaloarea taxei de blocare.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către reclamant și de către pârâta .>

Prin decizia nr. 1395/24.11.2011, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._/288/2010, s-au admis recursurile formulate de recurenții D. P. I. și S.C. E. S.A, împotriva sentinței civile nr. 4468 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Rm. V., în dosarul nr._/288/2010, s-a casat sentința și s-a reținut cauza spre soluționare, în primă instanță, la Secția a II-a civilă și de C. administrativ și fiscal, formându-se în acest sens dosarul nr._ .

Prin sentința nr.4151 din 2 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 29.11.2010, s-a încheiat de către agentul constatator din cadrul Poliției Comunitare (actuala Poliție Locală a municipiului Râmnicu V.) procesul - verbal de constatare a staționării/parcării neregulamentare a autovehiculelor și remorcilor nr._ (fila 8 din dosarul_/288/2010), prin care s-a constatat că în data de 29.11.2010, orele 10:29, autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, este staționat/parcat neregulamentar în zona . – trotuar din mun. Rm. V.. Pe cale de consecință, în temeiul H.G. nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice și în aplicarea HCL nr. 258/2010, s-a luat măsura blocării temporare a autovehiculului, această operațiune fiind realizată prin intermediul operatorului . deblocarea autovehiculului reclamantul a achitat o taxă de deblocare în cuantum de 60 de lei, fiindu-i eliberat bonul fiscal nr. 0009/29.11.2010, ora 14:25 (fila 7 din dosarul_/288/2010).

Din planșele fotografice depuse la dosar (filele 22-23 din dosarul_/288/2010), rezultă că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului - verbal corespunde realității, autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând reclamantului, fiind staționat neregulamentar pe trotuarul din zona străzii Calea lui T.. De altfel, nici reclamantul nu contestă această situație de fapt, ci doar susține că procesul - verbal este lovit de nulitate, întrucât locul indicat în cuprinsul acestui act este denumit greșit (., în loc de . pe de altă parte, în acel loc nu există niciun indicator care să interzică oprirea sau staționarea.

S-a reținut că motivele de nulitate invocate de reclamant sunt nefondate.

Referitor la indicarea greșită a locului staționării, instanța a constatat că în mod corect agentul constatator a menționat că autovehiculul era parcat pe trotuarul din zona străzii Calea lui T., iar faptul că nu s-a indicat și denumirea Aleii M. B. nu a cauzat reclamantului nicio vătămare, câtă vreme s-au efectuat planșe fotografice pentru dovedirea locației exacte, în conformitate cu prevederile art. 13 din HCL nr.215/2010.

În ceea ce privește lipsa unui indicator, care să interzică oprirea sau staționarea, s-a reținut că existența unui asemenea indicator nu era necesară, întrucât, potrivit art. 10 din HCL nr. 315/28.10.2010, privind Regulamentul Serviciului Public de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice în mun. Rm. V. „blocarea autovehiculelor și remorcilor se face în următoarele situații – când acestea sunt oprite, staționate, sau parcate neregulamentar pe benzile de circulație, pe trotuare, pe spațiile verzi, pe locurile rezervate, pe aleile dintre blocuri, sau în alte locuri unde oprirea, staționarea sau parcarea sunt interzise”.

În speță, s-a reținut că încheierea procesului - verbal contestat s-a efectuat potrivit dispozițiilor art. 5 lit f din HCL 315/2010, care stabilesc că „agenții constatatori dispun în scris măsurile de blocare a vehiculelor staționate/parcate neregulamentar”, operațiunea efectivă de blocare fiind realizată de operatorul căruia i s-a delegat gestiunea acestui serviciu, respectiv . asemenea, încasarea taxei de deblocare s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 14 din HCL 315/2010, potrivit cărora „deblocarea se efectuează la solicitarea posesorului în maxim 30 de minute după ce acesta achită tariful de deblocare la reprezentantul operatorului care efectuează operațiunea de deblocare.”

Față de această situație, având în vedere că măsura blocării autovehiculului aparținând reclamantului, autovehicul staționat neregulamentar pe trotuar, s-a dispus în conformitate cu prevederile HG 147/1992, privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice, ale HCL 258/2010, prin care s-a delegat gestiunea acestui serviciu public către . cu cele ale HCL 315/2010, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a acestui serviciu public, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea procesul - verbal de constatare a staționării/parcării neregulamentare a autovehiculelor și remorcilor nr._/29.11.2010.

Pe cale de consecință, față de această soluție, s-a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere accesoriu, privind obligarea pârâtelor la plata de daune materiale și morale. Astfel, referitor la contravaloarea taxei de deblocare în sumă de 60 lei, s-a constatat că această sumă a fost percepută în mod legal, în temeiul dispozițiilor art. 14 din HCL 315/2010, iar în ce privește cererea având ca obiect acordarea de daune morale, instanța a reținut că reclamantul este cel care, prin refuzul de achitare a taxei de deblocare, a întârziat realizarea acestei operațiuni.

Împotriva sentinței nr.4151 din 2 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., în termen legal, a declarat recurs reclamantul D. P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

- în mod nelegal, a fost obligat să achite suma de 60 lei, pentru a i se debloca roțile autoturismului cu număr de circulație_, fiindu-i întocmit procesul-verbal nr.858 din 19 noiembrie 2010, pe motiv că ar fi parcat în mod nelegal autoturismul într-o zonă interzisă, însă, din probele testimoniale și din fotografiile depuse la dosar, reiese faptul că în zonă nu exisa niciun marcaj de interdicție, ba mai mult, mai mereu în acea zonă erau parcate autoturisme, fără a li se bloca roțile. Mai susține că procesul - verbal a fost întocmit abuziv și conținea date nereale, cu privire la . parcat;

- reclamantul arată că, dacă în zonă nu existau marcaje de interdicție a parcării autoturismelor, înseamnă că a parcat regulamentar, astfel că polițistul a comis un abuz, iar procesul - verbal sus menționat este nelegal;

- fără abuzul polițistului comunitar, roțile autoturismului nu se puteau bloca și deci suma achitată i s-a încasat nelegal;

- reclamantul susține că întârzierea în deblocarea roților autoturismului și lăsarea fără sprijin și supraveghere a unui om de 90 de ani, cu mâna și piciorul drept paralizate, nu i se datorează lui, ci abuzurilor în lanț comise de polițistul comunitar.

În concluzie, reclamantul arată că i-au fost respinse eronat daunele morale, deoarece mama sa paralizată a avut de suferit, peste 6-7 ore. Solicită cheltuieli de judecată.

Recursul formulat de reclamant nu este fondat.

În mod legal, prin hotărârea atacată, a fost respinsă acțiunea reclamantului, reținându-se că motivele de nulitate a procesului – verbal sunt nefondate.

Susținerile reclamantului din recurs nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:

- din planșele fotografice depuse la dosarul de fond, rezultă că, autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând reclamantului, a fost staționat neregulamentar pe trotuarul din zona străzii Calea lui T.; reclamantul nu contestă această situație de fapt, ci doar susține că procesul - verbal este lovit de nulitate, întrucât locul indicat este denumit greșit ., în loc de . asemenea, susține că în acel loc nu există niciun indicator, care să interzică oprirea sau staționarea. Dar, așa cum a reținut prima instanță, în mod corect agentul constatator a menționat că autovehiculul era parcat pe trotuarul din zona străzii Calea lui T., iar faptul că nu s-a indicat și denumirea Aleii M. B. nu a cauzat reclamantului nicio vătămare, câtă vreme s-au efectuat planșe fotografice pentru dovedirea locației exacte, în conformitate cu prevederile art. 13 din HCL nr.215/2010.

Referitor la lipsa indicatorului, care să interzică oprirea sau staționarea, s-a reținut corect că existența unui asemenea indicator nu era necesară, întrucât, potrivit art. 10 din HCL nr. 315/28.10.2010, privind Regulamentul Serviciului Public de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice în mun. Rm. V., blocarea autovehiculelor și remorcilor se face în următoarele situații – când acestea sunt oprite, staționate, sau parcate neregulamentar pe benzile de circulație, pe trotuare, pe spațiile verzi, pe locurile rezervate, pe aleile dintre blocuri, sau în alte locuri unde oprirea, staționarea sau parcarea sunt interzise.

- încheierea procesului - verbal s-a efectuat în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit f din HCL 315/2010, care stabilesc că agenții constatatori dispun în scris măsurile de blocare a vehiculelor staționate/parcate neregulamentar, operațiunea efectivă de blocare fiind realizată de operatorul căruia i s-a delegat gestiunea acestui serviciu, respectiv .>

- așa cum a reținut prima instanță, încasarea taxei de deblocare s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 14 din HCL 315/2010, potrivit cărora deblocarea se efectuează la solicitarea posesorului în maxim 30 de minute, după ce acesta achită tariful de deblocare la reprezentantul operatorului care efectuează operațiunea de deblocare.

- în mod legal, s-a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere accesoriu, privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale, reținându-se că reclamantul este cel care, prin refuzul de achitare a taxei de deblocare, a întârziat realizarea acestei operațiuni, provocându-i suferințe mamei sale, ce era paralizată.

Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D. P. I., domiciliat în . Deal, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 4151 din 02.11.2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți .>, cu sediul în Rm.V., ., județul V. și C. L. AL MUNICIPIULUI RM.V. - POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Rm.V., Calea lui T. nr.94, județul V..