Obligaţia de a face. Decizia nr. 3558/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3558/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 11045/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3558/R-cont
Ședința publică din 14 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
Judecător: A. A. T.
Judecător: I. B.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul - chemată în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în sector 1, București, ..28-30, sector 1, împotriva sentinței nr. 1508/08.03.2013,pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă, în dosarul_, intimați fiind pârâta U. S. HARET cu sediul în București, ..13, sector 3 și reclamanta A. S. A., domiciliată în Râmnicu V., ., .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata -reclamantă A. S. A. personal, lipsă fiind celelalte părți
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr._/10.06.2013, în sumă de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au primit la dosar, prin biroul registratură, la data de 27 iunie 2013 din partea recurentului - chemat în garanție dovada achitării taxei de timbru, la data de 01 iulie 2013 întâmpinare din partea intimatei-pârâte U. „S. Haret”însoțită de un set de înscrisuri, la data de 12 august 2013 - recurs ca urmare, iar la data de 10 octombrie 2013, întâmpinare din partea intimatei-reclamante A. S. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, Curtea acordă cuvântul asupra recursului pe fond.
Intimata-reclamantă A. S. A., solicită respingerea recursului în principal ca lipsit de interes, iar dacă se va trece peste această excepție, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la 28.11.2012, reclamanta A. S.-A. a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia să îi elibereze diploma de licență conform adeverinței nr.6210/23.07.2009, precum și foaia matricolă, suplimentul la diplomă și să-i elibereze originalul diplomei de bacalaureat în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea plății de penalități de întârziere, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că a absolvit Facultatea de Sociologie, Psihologie din cadrul Universității S. Haret București, forma de învățământ la distanță, promoția 2009 (sistem Bologna). În sesiunea din 2009 a susținut și promovat examenul de licență, obținând titlul de licențiat în psihologie, fiindu-i eliberată adeverința de absolvire.
A mai susținut că termenul de un an, prevăzut de lege pentru eliberarea diplomelor de licență și a foilor matricole a expirat, consecința fiind afectarea reclamantei în ce privește locul de muncă, cât și în ce privește salarizarea.
Deși au fost formulate numeroase adrese către U. S. Haret în vederea întreprinderii demersurilor necesare eliberării diplomei de absolvire, răspunsul a fost că s-au întreprins asemenea demersuri către MECTS, în vederea eliberării acesteia în regim de urgență.
La data de 20.12.2012 s-a formulat întâmpinare de către pârâtă prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că aceasta a întreprins toate diligențele pentru realizarea cu celeritate a acestui deziderat, singurul impediment constând în opoziția susținută de M.E.C.T.S. de a aviza tipărirea formularelor cu regim special, împrejurare în raport de care susține că i s-au adus grave prejudicii de imagine.
Ca atare, la același termen, a formulat cerere de chemare în garanție, în conformitate cu art.60-63 Cod procedură civilă, a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă necesare reclamantei, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere.
Prin sentința nr.1508 din 8 martie 2013, Tribunalul V., a admis în parte cererea principală, a obligat pârâta U. S. Haret să elibereze înscrisurile solicitate de reclamantă și a respins cererea de obligare a acesteia la plata penalităților de întârziere, dar cu obligarea la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a admis în parte cererea de chemare în garanție a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe care l-a obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și suplimentele la diplomă, respingând cererea de obligare la plata de daune de întârziere.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, în fapt, potrivit adeverinței nr. 6210/09.07.2009 emisă de U. S. Haret Facultatea de Psihologie (fila 11), reclamanta este absolventă a Ciclului I – studii universitare de licență (sistem Bologna) organizate de Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S. Haret și că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată în psihologie.
Până în prezent pârâta nu a eliberat reclamantei diploma de licență și suplimentele la diplomă, invocând lipsa avizului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
De asemenea, pârâta nu i-a restituit reclamantei diploma de bacalaureat, în original (solicitată prin adresa nr 157/23.08.2010 – fila 12), fără a invoca însă vreun motiv care să justifice acest refuz.
În speță, s-a reținut că pârâta nu contestă faptul că reclamanta are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă, iar în ce privește susținerea chematei în garanție în sensul neparcurgerii unei forme de învățământ acreditată/autorizată provizoriu, s-a constatat că această afirmație este generică (iar nu particularizată pentru cazul reclamantei), nefiind adminstrată nicio dovadă în sensul invocat privind situația concretă a reclamantei.
Mai mult,s-a reținut că atâta vreme cât adeverința menționată nu a fost anulată sau revocată, acest act administrativ se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel că instanța a constatat că pârâtei U. S. Haret îi revine obligația ca, ulterior eliberării adeverinței nr. 6210/09.07.2009 ce atestă absolvirea de către reclamantă a Facultății de Psihologie, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și obținerea titlului de licențiat în psihologie, să elibereze reclamantei și diploma de licență și suplimentele la diplomă.
Pe cale de consecință, pârâta trebuie să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamantă.
La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere și faptul că Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 6210/09.07.2009 și nici nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. S. Haret.
De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei, în original, diploma de bacalaureat, neexistând nici un temei legal pentru reținerea acestui act de către pârâtă.
În ce privește cererea de chemare în garanție, s-a constatat că din probele administrate a rezultat că Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a refuzat acordarea avizului necesar pentru tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, pentru reclamantă.
În acest sens, nu a putut fi primită susținerea MECTS în sensul că cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect, instanța apreciind că dimpotrivă, adresele depuse la dosar nu probează cu certitudine îndeplinirea obligației de eliberare a avizului solicitat. Relevantă în această apreciere a fost chiar poziția contradictorie a Ministerului care pe de o parte arată că a eliberat avizele solicitate și a soluționat integral cererile Universității S. Haret, iar pe de altă parte susține că pârâta nu are dreptul la eliberarea actelor de studii pentru absolvenții unor studii și specializări neacreditate/neautorizate provizoriu.
Reținând că dreptul reclamantei de a i se elibera diploma de licență și suplimentele la diplomă nu poate fi realizat în lipsa îndeplinirii obligației chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate, instanța a admis cererea de chemare în garanție având acest obiect.
În ce privește capătul de cerere principală, respectiv al cererii de chemare în garanție, având ca obiect obligarea pârâtei, respectiv a chematului în garanție la plata de penalități de întârziere, respectiv daune de întârziere, acestea au fost respinse, despăgubirile pentru întârzierea executării obligațiilor dispuse de instanță putând fi solicitate în condițiile art. 24 din legea 554/2004.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată constând în contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.), pe temeiul art.304 pct.4 și 9 C.proc.civ, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii față de acesta.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ se arată că instanța a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție, interpretând eronat dispozițiile art.60 C.proc.civ, atâta vreme cât nu există un raport juridic între cele două instituții, ce ar fi putut determina admiterea unei asemenea cereri.
Totodată, se învederează că potrivit art.5 din Ordinul nr.2284/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, rectorul instituției este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii, iar răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii o poartă persoanele care le-au completat, precum și cele care au semnat.
Actele de studii pot fi eliberate pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la momentul înscrierii în anul I de facultate, acreditările fiind aprobate prin hotărâri de Guvern, anual.
Or, instanța nu putea dispune obligarea la emiterea actelor de studii de vreme ce acestea se acordă exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, ceea ce în cauza de față U. S. Haret nu a respectat.
Cu toate acestea, a susținut că și-a îndeplinit obligația de a emite avizul pentru tipizarea actelor de studii, dar universitatea nu le-a gestionat corespunzător.
Legea nr.84/1995 prevedea că instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate se supun dispozițiilor acestei legi potrivit cu care formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică, neputând fi confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza forme de învățământ diferite în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ respectivă.
Așadar, se susține că pentru ID sau FR era necesară parcurgerea procedurii de acreditare provizorie, aspect necesar pentru asigurarea unui învățământ de calitate, fără a exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.
Completarea adeverinței de către universitate după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către U.S.H. prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență.
Critica încadrată pe temeiul art.304 pct. 4 C.proc civ se referă la faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece organizarea și coordonarea sistemului de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale ministerului reglementate prin H.G. nr.536/2011, organizarea studiilor universitare realizându-se cu aprobarea M.E.C.T. - art.2 din Legea nr.288/2004.
Astfel, se susține că instanța nu a analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective și nu a fost luată în considerare H.G. nr.535/1999 care prevede că învățământul deschis la instanță se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.
Ca atare, pentru a exista studii universitare acestea trebuie reglementate și, totodată, trebuie să existe și în fapt și în drept, or, în cauză nu s-a respectat procedura de evaluare academică în vigoare.
În concluzie, s-a susținut că instanța a încălcat principiul separației puterilor în stat dispunând peste atribuțiile trasate de legiuitor, cu toate că reclamanta nu a urmat o formă de învățământ acreditată.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii față de acesta.
U. S. Haret a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, invocându-se faptul că refuzul MECTS, nu este justificat, art.4 din H.G. nr.535/1999 arătând că autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi, specializările autorizate care funcționează la forma de învățământ de zi putând funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare și funcționare provizorie.
În susținerea întâmpinării a fost depusă la dosar practică judiciară (filele 21-42).
Intimata-reclamantă a formulat în recurs concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, iar în subsidiar, ca nefondat.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, de dispozițiile legale incidente și de modul de constituire a cadrului procesual subiectiv-pasiv, Curtea constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
În primul rând, referitor la excepția invocată de intimata - reclamantă, Curtea o apreciază ca nejustificată, constatând că MECTS are interes în promovarea prezentei căi de atac câtă vreme s-a admis cererea de chemare în garanție și s-a dispus obligarea sa la aprobarea tipizatelor solicitate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, se reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată numai împotriva pârâtei U. S. Haret, care, ulterior a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând obligarea acestuia să aprobe eliberarea tipizatelor formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă (f.19-20 dosar fond).
Prin urmare, obligația recurentului MECTS decurge numai din cererea de chemare în garanție, față de reclamantă nefiind legat niciun raport juridic procesual.
Sentința atacată a vizat doar obligația pârâtei de a elibera formularele diplomei de licență și suplimentului de diplomă, obligația impusă ministerului, de a aproba tipărirea formularelor de diplomă și suplimentul acesteia, fiind impusă numai prin soluționarea cererii de chemare în garanție.
Astfel, statuând asupra fondului cererii principale, cum obligația chematului în garanție este în strânsă legătură cu aceasta, reanalizarea soluției cu consecința modificării sale nu este posibilă în recursul chematului în garanție.
Curtea reține că potrivit art. 5 alin. 1 și 2 din Ordinul nr. 2284/2007 instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, rectorul instituției fiind responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
În același timp dispozițiile art.7 din Ordinul nr.2284/2007 arată că revine chematei în garanție obligația de a desemna persoana învestită cu aprobarea comenzilor de la instituțiile de învățământ superior. Astfel, textul indicat prevede că formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Prin urmare, între reclamantă și pârâtă raportul juridic are ca obiect eliberarea actelor de studii, în timp ce raportul juridic dintre pârâtă și chematul în garanție vizează numai obligația accesorie de a aproba emiterea formularelor.
Curtea reține că soluția asupra acestei din urmă cereri se află în strânsă legătură cu soluția dată cererii principale, care, față de limitele recursului, sub aspect subiectiv, inclusiv în ipoteza în care ar putea fi repusă în discuție, nu mai poate fi cenzurată.
Numai soluționarea cererii principale necesită analiza îndreptățirii reclamantei la primirea actelor de studii, cu verificarea actelor normative incidente, consecința directă a admiterii acesteia fiind și admiterea cererii de chemare în garanție, care are ca obiect numai aprobarea tipăririi formularelor și în cadrul căreia nu se reanalizează îndreptățirea reclamantei la eliberarea actelor de studii.
Ca atare, cum soluția principală nu poate fi cenzurată în prezentul recurs, statuându-se asupra obligației chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate numai în sprijinul și ca o consecință a soluției din cererea principală, argumentele de fond aduse de recurent nu pot fi analizate, acestea fiind incidente numai în privința cererii principale.
În regulă generală, pe fondul neexercitării unui recurs de către pârâtă, soluția asupra cererii principale intră în autoritatea de lucru judecat, astfel că admiterea recursului chematului în garanție nu ar putea conduce decât la modificarea soluției asupra acestei cereri, fără a putea atrage consecințe asupra soluției principale, chiar dacă o poate repune în discuție.
În cazul de față însă, situația se relevă ca fiind particulară, determinată de legătura dintre cele două cereri. Astfel, neexercitarea recursului de către pârâtă a determinat dobândirea autorității de lucru judecat în privința soluției date cererii principale, față de care admiterea recursului chematului în garanție, cu consecința respingerii acestei cereri ar determina lipsirea de efect a acelei părți din hotărâre trecută în autoritatea lucrului judecat, cu consecința înfrângerii acestui efect al hotărârii, ceea ce nu poate fi admis.
În acest context, se constată că în numeroasele soluții de practică judiciară depuse atât în fața primei instanțe, cât și în instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare a sentinței, deoarece eliberarea de către pârâtă a diplomelor este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către chematul în garanție.
Ca atare, criticile de fond aduse în recurs, privitoare la îndreptățirea reclamantei la primirea actelor de studii nu pot fi analizate în cadrul cererii de chemare în garanție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 1, ..28-30, sector 1, împotriva sentinței nr. 1508/08.03.2013, pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă, în dosarul_, intimați fiind pârâta U. S. HARET cu sediul în București, ..13, sector 3 și reclamanta A. S. A., domiciliată în Râmnicu V., ., ., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, A. A. T. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. B. |
Red.I.B./19.11.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: A.L.Dunescu
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1401/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 547/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
