Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3696/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3696/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 942/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3696/R-C.
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M., judecător
C. D., judecător
G. A., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.395/F-C. din 23.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții B. D., în nume propriu și ca mandatar pentruR. C. și R. Steluța, toți cu domiciliul ales în Pitești, ., ., .,
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant B. D., în nume propriu și ca mandatar pentru R. C. și R. S., lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse din partea intimatilor-reclamanti, prin compartimentul registratură, la data de 18.11.2013, concluzii scrise, ir la data de 19.11.2013, din partea recurentei-pârâte, note de ședință.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-reclamant B. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului și obligarea recurentei-pârâte să solutioneze cererea conform dispozițiilor Legii nr.165/2013.
CURTEA :
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2012, reclamantul B. D., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru R. C. și R. Steluța a chemat în judecată pe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la acordarea titlului de despăgubire, în dosarul nr._/CC.
În motivare, se arată că prin dispoziția Primăriei Mioveni nr.1518/09.11.2005, s-a dispus pentru beneficiar dreptul de a primi despăgubiri pentru imobilul situat în Mioveni nr.359, județul Argeș compus din teren în suprafață de 250 mp și construcții în suprafața de 57,77 mp.
Dosarul cuprinzând întreaga documentație în vederea acordării de despăgubiri a fost transmis A.N.R.P. și de aici Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, fiind constituit dosarul nr._/CC/2006.
În mod nejustificat pârâta tergiversează soluționarea dosarului, aspect care determină importante prejudicii a căror reparare trebuie pusă în sarcina pârâtei.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art.8 alin.1 și art.12 din Legea nr.554/2004, art.16 alin.1, 6 și 7, art.13 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar: procură specială autentificată sub nr.879/24.05.2012, contract de cesiune autentificat sub nr.878/24.05.2012, dispoziția nr.1518/09.11.2005, notificare primărie nr.1128/2001, notificare ANRP nr._/27.07.2012, răspuns la notificare la ANRP nr._/14.08.2012, memoriu urgentare a deciziei ANRP nr._/2012, răspuns la aceasta nr._/29.08.2012, copii BI, CI, certificat calitate moștenitor, certificat deces.
Comisa Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, deoarece prin O.U.G. nr.4/2012, a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire astfel că procedura nu va putea fi continuată până la expirarea termenului, prelungit ulterior prin Legea nr.117/2012.
P. urmare, cererea este prematură.
Subsidiar, pe fond, se solicită respingerea cererii, deoarece în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005, sunt parcurse mai multe etape, respectiv a transmiterii și înregistrării dosarelor, a analizării acestora și a evaluării lor, etapă în care dacă se constată că în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul se înaintează spre evaluare.
Se arată că etapa evaluării este una complexă, aceasta presupunând verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul C.C.S.D. sub aspectul respectării prevederilor pct.16.13 din H.G. nr.1095/2005, verificarea raportului pentru a se constata dacă ulterior transmiterii acestuia au fost formulate obiecțiuni de către persoana îndreptățită, respectiv verificarea respectării standardelor internaționale de evaluare.
Se mai susține că etapa evaluării și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată, astfel că în prezent nu se poate instrumenta în dosarele cu acest obiect, intervalul de timp prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, fiind prelungit de Legea nr.117/2012, până la 15 mai 2013.
P. urmare, pe acest interval de timp nu este posibilă obligarea autorității pârâte la efectuarea procedurilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Urmare a analizării dosarului conținând Dispoziția nr. 1518/2005, s-a constatat necesitatea completării dosarului cu următoarele elemente: situația juridică a terenului, respectiv motivul imposibilității restituirii în natură, cu identificarea în plan a acestuia; actele care au stat la baza înscrierii la rol a imobilului, data înscrierii la rol, data și motivul închiderii rolului, actul de proprietate asupra imobilului.
P. Sentința civilă nr.395/F.C./23.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost respinsă excepția prematurității invocată de pârâtă, s-a admis cererea formulată de reclamant și s-a dispus obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în condițiile O.U.G. nr.4/2012 și a Legii nr.117/2012, pentru imobilul menționat în Dispoziția nr.1518/09.11.2005 a Primarului Orașului Mioveni.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut că aspectul prematurității cererii formulate a fost analizat în raport de dispozițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, care reglementează procedura de emitere a titlurilor de despăgubire dar și de art.110 Cod procedură civilă, în finalul considerentelor, având în vedere faptul că se impune mai întâi analizarea îndrituirii reclamanților la măsurile reparatorii speciale, pentru a se constata dacă acest drept nu poate fi încă exercitat.
Asupra fondului cererii Curtea constată că la apariția Legii nr.10/2001, R. A. a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de către stat, prin Decretul nr.281/1983, teren în suprafață de 250 mp. situat în Mioveni nr.359, județul Argeș și construcție demolată în suprafață 57,77 mp.
P. Dispoziția nr.1518/09.11.2006, Primarul Orașului Mioveni a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru R. A., pentru construcția de 57,77 mp., casă de locuit demolată și pentru terenul de 250 mp.
S-a arătat în dispoziție că la expropriere pentru construcția demolată au fost acordate despăgubiri de 35.000 lei vechi, în anul 1983 și 213 lei, pentru suprafața teren de 250 mp și că nu au fost identificate în Orașul Mioveni bunuri sau servicii care să poate fi oferite în compensare notificatorului.
Dispoziția se coroborează cu certificatul de moștenitor nr.65/ 29.08.2008, potrivit cu care de pe urma defunctei R. A., decedată, au rămas moștenitori R. C. și R. Steluța.
Dosarul în care a fost emisă dispoziția a fost înaintat la A.N.R.P., fiind înregistrat sub nr._/CC, din adresa nr. RG_/14.08.2012 emisă de A.N.R.P. rezultând că dosarul se afla la această autoritate, fiind repartizat personalului de specialitate din cadrul A.N.R.P. în vederea parcurgerii procedurii de stabilire a despăgubirilor (f.12-13).
P. contractul de cesiune autentificat sub nr.878/24.05.2012 (fila 4), R. C. și R. Steluța, în calitate de cedenți, au transmis către B. D., în calitate de cesionar, o cotă de 35% din drepturile conferite de Dispoziția nr.1518/09.11.2005 a Primarului Orașului Mioveni.
P. procura specială autentificată sub nr.879/24.05.2012, R. C. și R. Steluța au împuternicit pe B. D. să îi reprezinte cu puteri depline în fața instituțiilor competente pentru recuperarea drepturilor ce urmează a fi primite, în baza dispoziției nr.1518/09.11.2005, emisă de Primarul Orașului Mioveni.
P. notificarea înregistrată la 27.07.2012 la A.N.R.P. (fila 11) s-a solicitat de către reclamantul B. D. comunicarea stadiului soluționării dosarului de despăgubiri nr._/CC, răspunsul primit potrivit adresei nr.RG_/14.08.2012, arătând că dosarul se află în lucru.
În acest context, Curtea constată că deși s-a solicitat îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.247/2005, în sensul soluționării dosarului nr._/CC, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru construcția demolată și terenul din Orașul Mioveni, pe baza valorii determinate în raportul de evaluare, ANRP, abia după primirea citației în prezentul dosar, a solicitat, prin adresa din 12.11.2012 (fila 30) Primarului Orașului Mioveni completarea dosarului cu documentele menționate și în întâmpinare, și anume: situația juridică a terenului, respectiv motivul imposibilității restituirii în natură, cu identificarea în plan a acestuia; actele care au stat la baza înscrierii la rol a imobilului, data înscrierii la rol, data și motivul închiderii rolului, actul de proprietate asupra imobilului.
Curtea reține că art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, arată că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.1) până la data intrării în vigoare a legii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
Textul are în vedere situațiile în care notificările formulate de persoanele îndreptățite au fost soluționate prin decizii/dispoziții, emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, însă în acesta nu s-au consemnat sume, care urmează a se acorda ca despăgubire, ceea ce este cazul și în speță.
În atare situație, potrivit art.16 alin.4 și 5 din același act normativ, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, și dacă constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarele sunt transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Ulterior, pe baza raportului de evaluare, C. Centrală procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, potrivit art.16 alin.7 din Legea nr.247/2005.
Se constată ca atare, că până în prezent, nu a fost parcursă procedura evaluării prin întocmirea raportului de evaluare și nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire sau trimiterea dosarului la reevaluare, deși dispoziția care recunoaște îndrituirea la măsuri reparatorii a fost emisă în luna noiembrie a anului 2005.
Potrivit art.16 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, singura posibilitate pe care o are C., în raport cu competențele recunoscute de lege, este aceea de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar dacă constată că această restituire era posibilă, nu va emite decizia de stabilire a titlului de despăgubire.
De aceea, măsura luată de ANRP – C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, în sensul completării dosarului cu indicația principală de a se depune documente concludente privitoare la proprietatea și rolul agricol, nu se justifică, atâta vreme cât îndreptățirea la măsuri reparatorii nu poate fi pusă în discuție în această modalitate, ci doar în condițiile art.53, art.55 din Legea 18/1991, adică numai pe calea judecătorească, în cadrul unei plângeri îndreptată împotriva hotărârii comisiei județene.
Solicitarea de depunere a acestor documente este superfluă, câtă vreme comisia județeană oricum nu își poate revoca administrativ propria hotărâre, și nici CCSD nu poate face acest lucru, competențele sale fiind cantonate la posibilitatea verificării principiului preeminenței reconstituirii dreptului de proprietate în natură.
În ceea ce privește solicitarea de menționare a motivului imposibilității de restituire în natură, se constată că în decizia din 2005 se menționează că imobilul construcție a fost demolat iar pe teren au fost construite blocuri, astfel că invocarea, 7 ani mai târziu, ca și motiv de neparcurgere a procedurii, a lipsei acestor informații, precum și a unei schițe - plan, nu poate constitui o justificare pentru o atare întârziere.
Deși legea nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intervalul de timp în care, în cazul de față, C. nu a îndeplinit actul de procedură potrivit art.16 din Legea nr.247/2005, este apreciat ca depășind un termen rezonabil, necesar autorității pârâte pentru emiterea deciziei sau trimiterea la reevaluare.
Chiar dacă autoritatea pârâtă este chemată să soluționeze un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, se constată încălcarea obligațiilor prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii până în prezent.
Într-adevăr, față de argumentele aduse în preambulul O.U.G. nr.4/2012, prin articolul unic al acesteia s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, pentru aceleași argumente, Legea nr.117/2012 a prelungit termenul de suspendare a procedurilor prevăzute în Titlul VII a Legii nr.247/2005, până în luna mai 2013, ceea ce pentru perioada ulterioară adoptării O.U.G. nr.4/2012, justifică pasivitatea autorității pârâte.
Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Cum cererea împreună cu dosarul se află la autoritatea pârâtă, iar recunoașterea calității de persoană îndreptățită s-a realizat în anul 2009, respingerea cererii ca prematură la acest moment, fără observarea art.110 Cod procedură civilă, ar echivala cu lipsirea titularului de dreptul său, o perioadă de timp îndelungată.
Ca atare, reținând obligația comisiei de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, prevederile art.110 Cod procedură civilă, s-a constatat că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile legale, astfel că, în temeiul art.16 alin.7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Curtea a admis cererea și a obligat C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în condițiile și cu respectarea O.U.G. nr.4/2012 și a Legii nr.117/2012, pentru imobilul menționat în dispoziția nr.1518/09.11.2005, emisă de Primarul Orașului Mioveni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond, în mod greșit a reținut că intimata a încălcat termenul socotit rezonabil de art.6 din CEDO în ceea ce privește soluționarea cauzei, fără a ține cont că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Lega nr.247/2005 necesită parcurgerea unor etape obligatorii care se întind pe anumite perioade de timp, astfel că nu se poate concluziona în sensul existenței unui refuz nejustificat din partea acesteia de a emite decizia conținând titlul de despăgubiri. A mai invocat și lipsa resurselor financiare.
Totodată, s-a criticat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de articolul unic din OUG nr.4/2012, care a dispus suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire pe o perioadă de 6 luni.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
P. încheierea nr.1990/26.02.2013, Î.C.C.J. a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Pitești, instanță devenită competentă să o soluționeze potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe unde, la data de 23 octombrie 2013, s-a dispus introducerea în cauză a recurentei pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art.4, 17 și 18 din Legea nr.165/2013.
La termenul din 20 noiembrie 2013, intimatul-reclamant a susținut că este de acord cu modificarea sentinței instanței de fond și obligarea CNCI la emiterea titlului de despăgubiri în condițiile Legii nr.165/2013.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, sub aspectul competenței, în raport de modificările legislative în materie, Curtea constată că rămâne competentă să soluționeze atare cerere, formulată și înregistrată la instanță anterior intrării în vigoare a Legii noi nr.165/2013, în raport și de prevederile Legii nr.2/2013.
Totodată, chiar dacă această lege prevede la art.4 că legea nouă se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate, sub aspectul competenței, art.20 din Titlul VII al Legea nr.247/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013, prevede că soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
P. urmare, pentru dosarele aflate pe rolul instanțelor la data adoptării noului act normativ, competența rămâne instanței de contencios administrativ.
În acest context, se constată însă că la data pronunțării prezentei decizii, celelalte dispoziții ale Legea nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prescrisă de art.21 și urm. din Legea nr.165/2013, aspect care va produce consecințe și asupra excepției invocată de recurentă.
De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art.18 alin.3 din același act normativ, preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Ca atare, sub aspectul capacității procesuale de folosință, CCSD își încetează existența ca organ administrativ învestit cu soluționarea dosarelor de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile legilor speciale de restituire, fiind înlocuită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuțiile acesteia și implicit calitatea procesuală a CCSD în dosarele în curs.
Așadar, se constată că nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile, ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art.4 al legii că dispozițiile acesteia „se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Față de această normă tranzitorie, prevederile art.6 cod civil și ale art.24 NCPC, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea specială reglementând un regim juridic aparte în privința aplicării în timp a normei noi.
Curtea reține astfel că potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin „ aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”.
Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin.(6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin.(7).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
În acest context, Curtea constată că prin Dispoziția nr.1518/09.11.2005 emisă de Primarul Orașului Mioveni, s-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea intimaților.
P. actul de cesiune nr.278/24.05.2012, aceasta a cedat cota de 5% din drepturile deținute intimatului B. D., dându-i procură specială pentru a o reprezenta în demersul efectuat, astfel că acesta a dobândit îndreptățirea de a solicita emiterea titlului de despăgubiri.
Astfel, această dispoziție rămânând irevocabilă, dosarul împreună cu documentele doveditoare a fost înaintat CCSD, fiind înregistrat la Secretariatul acesteia sub nr._/CC.
Totodată, conform recunoașterii recurentei-pârâte, acest dosar a parcurs etapa stabilirii legalității respingerii cererii de restituire în natură, urmând a se trece la etapa evaluării, despre care se opinează că este mult mai complexă, necesitând un timp mai îndelungat și cu respectarea ordinii stabilite prin decizia nr.2815/2008, susținere ce nu are relevanță, întrucât C. ar fi trebuit să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de Legea nr.247/2005, în vigoare la acel moment, în sensul soluționării dosarului precitat, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobil, dar comisia nu a răspuns solicitării formulate.
P. urmare, prin jocul aplicării în timp a regulilor reglementând modul de acordare a măsurilor reparatorii, în prezent situația reclamanților intră sub incidența Legii nr.165/2013, care schimbă procedura de stabilire a acestora.
Așa cum s-a arătat mai sus, potrivit noii proceduri de soluționare a dosarelor, CNCI are posibilitatea să procedeze la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, putând solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Ulterior se procedează la evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei, prin „aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, numărul acestora fiind stabilit după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat”.
După verificare și evaluare, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Ca atare, chiar dacă C.C.S.D. avea de soluționat un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, au fost încălcate obligațiile prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii, cu atât mai mult cu cât procedura era avansată fiind întocmit raport de evaluare care a și fost propus pentru analiză în ședința CCSD.
Într-adevăr, față de argumentele aduse în preambulul O.U.G. nr.4/2012, prin articolul unic al acesteia s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, Legea nr.117/2012 pentru aprobarea O.U.G.nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.247/2005, a prorogat termenul de suspendare a procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire până la 15 mai 2013.
Revenind la cele expuse anterior, art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 60 de luni de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., cu excepția celor din materia fondului funciar, în care s-au emis hotărâri pentru recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.
Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
P. urmare, față de dispozițiile art.4 raportat la art.34 alin.1 și la art.21 alin.5 și următoarele din Legea nr.165/2013, se constată că într-adevăr obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire aferent Dispoziției nr.464/2006 emisă de Primarul Orașului Mioveni nu mai este posibilă, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile noii legi, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 și 3 din Codul procedură civilă, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va obliga pârâta la soluționarea dosarului, în condițiile Legii nr.165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.395/F-C. din 23.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții B. D., în nume propriu și ca mandatar pentru R. C. și R. STELUȚA, toți cu domiciliul ales în Pitești, ., ., ..
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâtă să soluționeze cauza în condițiile Legii nr.165/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | Judecător, C. D. | Judecător, G. A. |
Grefier, P. M. |
Red. G.A.
Tehnored. C.B.
2 ex./10.12.2013
Jud fond. A T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3270/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 622/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
