Pretentii. Decizia nr. 3270/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3270/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 17365/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3270/R-C.
Ședința publică din 30 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C., președinte secție
Judecător D. R.
Judecător C. G. N.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș – în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței nr. 3416 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. E. C., cu domiciliul în Topoloveni, sat Bobarcani, ., județul Argeș și pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE – PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.06.2011, reclamantul C. E. C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei nr._/06.11.2008 și restituirea sumei de 4629 lei reprezentând taxă pe poluare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia de mai sus reclamantul a fost obligat la plata taxei de poluare de 4629 lei pentru înmatricularea autoturismului BMW tip 520 WBADD11060BN39928 și că această taxă contravine normelor dreptului comunitar,având caracter discriminatoriu.
Prin întâmpinarea depusă la 14.11.2012, DGFP Argeș a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Topoloveni și a Ministerului Finanțelor Publice, arătând că aceste instituții nu au atribuții în a acorda scutiri de plată pentru autoturisme, că potrivit disp. art. 1 alin.1 din OUG 50/2008 taxa de poluare se constituie venit la bugetul F. de Mediu, administrându-se de către această institutie, că potrivit art. 5 din OUG 50/2008 organul fiscal are atribuții doar în a calcula valoarea taxei, iar Trezoreria are atribuția de a o încasa și a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu. S-a mai arătat că fiecare din aceste instituii are personalitate juridică și poate fi chemată separat în judecată.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, nefiind contrară dispozițiilor comunitare și neinstituind un regim discriminatoriu, astfel că cererea de restituire este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.3416 din 27 noiembrie 2012, Tribunalul Argeș – Secția Civilă a respins ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice - DGFP Argeș, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Topoloveni și a admis acțiunea, în sensul anulării deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/06.11.2008 și obligării pârâtelor să restituie reclamantului suma de 4629 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Topoloveni a fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în vedere disp. art. 7 din OUG 50/2008, disp. pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr.1899/2004 și art. 33 din OUG 92/2003, deoarece această pârâtă este emitenta actului în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă ca lipsită de obiect, întrucât reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată Ministerul Finanțelor Publice, ci AFP Topoloveni și AFM.
Pe fondul cauzei s-a reținut că petentul a achiziționat din Germania un autoturism marca BMW tip 520 WBADD11060BN39928 și pentru a-l putea înmatricula a achitat, în baza deciziei de calcul nr._/06.11.2008, o taxă de poluare de 4629 lei.
În speță se invocă neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008, modificată ulterior, se observă că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dar a fost anterior înmatriculat tot în România, dacă se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07.2008 – 14.12.2008, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia de 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs.România este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nici o limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate rap. la art.8, art.18 din Legea 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/06.11.2008 și a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 4629 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Împotriva sentinței civile nr.3416/27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), în numele Administrației Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea recursului se critică sentința prin prisma dispoziției instanței de anulare a deciziei de calcul taxă poluare, atâta timp cât nici instanța nu reține și nici reclamantul nu a invocat vreun motiv de nelegalitate al acesteia care să ateste întemeiată cererea și să conducă, eventual, la o soluție de anulare a deciziei, instituția fiscală nefăcând altceva decât să pună în aplicare o lege, nefiind organul emitent al O.U.G. nr.50/2008 și respectiv a Legii nr.9/2012.
În concluzie, s-a susținut că instituția fiscală a respectat întru-totul legea, iar emiterea actelor de stabilire a cuantumului taxei de poluare este justificată, făcându-se conform prevederilor legale în vigoare.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin soluția pronunțată, întrucât singura în măsură să stabilească astfel de drepturi este puterea legislativă care este abilitată să adopte și să creeze legi, puterea judecătorească fiind cea care le aplică.
Sentința a fost criticată și sub aspectul dispoziției instanței de fond de obligare a pârâtelor în solidar la restituirea către reclamant a taxei de poluare, întrucât titularul contului în care au fost virate sumele de bani este Administrația F. pentru Mediu, fiind astfel inadmisibilă obligarea pârâtei A.F.P. Topoloveni la restituirea unei sume de bani pe care această instituție nu a încasat-o. Taxa de poluare constituie venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează numai de această instituție, conform dispozițiilor art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008, singura care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Topoloveni nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), în numele Administrației Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Verificând sentința atacată în raport de criticile formulate și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a cărei anulare se solicită a fost emisă de către A.F.P., astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.F.P. sub aspectul restituirii, Curtea constată că aceasta este justificată, având în vedere că nu are relevanță faptul că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de Administrația F. pentru Mediu, câtă vreme Administrația Finanțelor Publice Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o.
Este adevărat că potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Calculul și colectarea ei sunt, însă, atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art.5 din același act normativ).
Prevederile legale de mai sus conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având, totodată, acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă.
Critica referitoare la fondul cauzei este nefondată, întrucât specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Față de cele prezentate anterior, se apreciază ca irelevantă susținerea vizând aplicabilitatea dispozițiilor din Codul civil ce reglementează raportul juridic dintre solvens și accipiens, reținându-se că plata s-a realizat prin încălcarea art.110 din TCE.
Curtea reține că tribunalul prin sentința recurată nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a adăugat la lege, pronunțându-se în limitele investirii făcute de reclamant și în raport de probele de la dosar ce au fost coroborate, interpretând neconcordanța legii interne cu legislația comunitară. Această interpretare reprezintă atributul judecătorului național, în sensul că legislația internă trebuie să fie în concordanță cu legislația comunitară.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), în numele Administrației Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței civile nr.3416/27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), cu sediul în Pitești, ., județ Argeș, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței civile nr.3416 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. E. C., cu domiciliul în Topoloveni, sat Bobarcani, ., județ Argeș și pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE – prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș), cu sediul în Pitești, ., județ Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, D. R. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, I. P. |
Red.D.R.
Tehnored.V.S.
Ex.2/04.11.2013.
Jud.fond: C.B..
| ← Pretentii. Decizia nr. 454/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3696/2013.... → |
|---|
