Obligaţia de a face. Decizia nr. 2555/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2555/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 22549/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2555/R-C.
Ședința publică din 04 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
S. U. - judecător
D. R. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanta B. A.-S., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. C. din Pitești, ., ., jud. Argeș, și recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2940 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 04.10.2012 ca ordonanță președințială și precizată ulterior ca acțiune de fond, reclamanta B. A. S. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa marca VW Golf, număr de identificare WVWZZZ1JZXW215164, fără plata taxei de poluare, precum și emiterea de numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar pârâta a refuzat înmatricularea fără plata taxei respective, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără acesteia. Or aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin sentința nr.2940/02.11.2012, Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei marca VW Golf, număr de identificare WVWZZZ1JZXW215164, fără plata taxei de poluare și să elibereze numere de circulație provizorii până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
A respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca VW Golf, număr de identificare WVWZZZ1JZXW215164, înmatriculat prima oară la 15.09.1998 în Germania - stat membru al U.E., și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă.
Legea nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 1/2012, menține discriminarea generată de prevederile OUG 50/2008, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară.
Pin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa ce i-a fost solicitată spre plată reclamantului este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că pârâta nu are culpă procesuală, câtă vreme este obligată să aplice legea națională fără să facă interpretări contrare dispozițiilor acesteia.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâta Instituția P. - Județul Argeș și reclamanta B. A. S..
Pârâta Instituția P. – Județul Argeș a criticat sentința în esență pentru următoarele motive:
- în mod greșit a reținut instanța că taxa pe poluare este un „impozit intern” și că încalcă dispozițiile art.90 din TCE. Taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
Reclamanta B. A. S., invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, .a criticat sentința pentru că instanța de fond greșit i-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată cu motivarea că pârâta nu se află în culpă procesuală, întrucât numai instanța de judecată trebuie să aplice cu prioritate legea UE. În realitate, aplicarea legislației europene este obligatorie pentru toate instituțiile Statului Român. Cheltuielile de judecată au fost efectuate pentru obținerea unui drept încălcat de pârâtă.
Examinând sentința în limita criticilor formulate, în raport de dispoz. art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul pârâtei nu este fondat, iar cel declarat de reclamantă va fi admis, pentru cele ce se vor arăta mai jos:
În ce privește recursul pârâtei, Curtea reține că reclamanta a achiziționat un autoturism marca VW Golf, număr de identificare WVWZZZ1JZXW215164, din Germania – stat membru UE, unde fusese înmatriculat la data de 15.09.1998.
Intenționând să îl înmatriculeze în România, la data de 24.09.2012 a adresat pârâtei Instituția P. Județului Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o cerere prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei pe poluare.
La dosar nu a fost depus eventualul răspuns scris al pârâtei la solicitarea reclamantei, însă până în prezent nu s-a susținut și nu s-a dovedit de către pârâtă că ar fi realizat înmatricularea autovehiculului reclamantei.
La data la care a solicitat pârâtei să dispună înmatricularea autovehiculului fără plata taxei pe poluare – 04.10.2012, respectiva taxă nu mai era în vigoare, fiind impusă însă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, anume Legea nr. 9/2012, care a înlocuit taxa pe poluare impusă de OUG nr. 50/2008, și cea comunitară – art. 110 TFUE, a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne în conformitate cu dispoz. art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, așa cum corect a stabilit prima instanță, nu se poate refuza reclamantului înmatricularea autovehiculului său în măsura în care îndeplinește toate celelalte condiții impuse de lege, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante, care, așa cum s-a arătat mai sus, apare ca fiind contrară normei de drept comunitar..
Cât privește recursul reclamantei, Curtea constată că este fondat.
Pârâta are culpă procesuală în sensul art. 274 Cod procedură civilă, în sensul că în justiție s-a dovedit că în mod nejustificat nu a dat curs solicitării reclamantei referitoare la dreptul de a-i fi înmatriculat autovehiculul. Nu are relevanță că norma legală națională îi justifica atitudinea, câtă vreme art. 148 alin. 2 din Constituția României („Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”) îi impunea aplicarea art. 110 TFUE, așa cum au fost interpretate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C 402-09.
Pentru derularea litigiului în fața tribunalului reclamanta a angajat un avocat, care i-a redactat cererea de chemare în judecată și de precizare a acesteia și a reprezentat-o la judecată. Pentru activitatea sa avocatul a perceput justificat un onorariu de 500 lei, a cărui plată a fost dovedită de reclamantă cu chitanța de la fila 19 dosar fond. Câtă vreme pârâta a pierdut procesul, în baza art. 274 C.proc.civ. trebuie să suporte cheltuielile de judecată realizate de partea care a câștigat procesul, adică să îi plătească reclamantei suma de 500 lei.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin. 1- 3 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă și va admite recursul formulat de reclamantă, modificând în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei. Va menține în rest sentința.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B. A.-S., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. C. din Pitești, ., ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2940 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. G. N. | Judecător, S. U. | Judecător, D. R. |
Grefier, F. I.-G. |
Red. C.G.N.
RDH/4 ex./09.09.2013
Jud.fond N. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 53/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3210/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
