Obligaţia de a face. Decizia nr. 342/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 4329/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 342/R-cont
Ședința publică din 06 Februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
Judecător: D. R.
Judecător: S. U.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru Administrația Finanțelor Publice Leordeni, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.459/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul S. F., domiciliat în comuna Bogați, . și pârâtele Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr.294, . 6, Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, Administrația Finanțelor Publice Topoloveni, cu sediul în Topoloveni, Calea București nr. 107 A, județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15.09.2011, reclamantul S. F. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Comunei Leordeni, Administrația Finanțelor Publice Topoloveni, D. G. a Finanțelor Publice Argeș, Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 1.774 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volksvagen Golf.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Volksvagen Golf și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 1.774 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.459/14.03.2012, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. F. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu. S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.3258/2010 emisă de pârâta AFP Leordeni. A fost obligă pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1.774 lei reprezentând taxă de poluare.
S-a respins capătul de cerere privind dobânda.
S-a respins acțiunea față de pârâtele AFP Topoloveni și DGFP Argeș pentru lipsa calității procesuale pasive.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2009 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar
un autoturism marca Volksvagen Golf.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 1.774 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă acțiunea, a fost anulată decizia emisă de A.F.P. Pitești și a fost obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1.774 lei reprezentând taxă de poluare.
S-au respins capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Leordeni invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
- AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă. Nu există niciun fundament pentru obligarea AFP Pitești la restituirea sumei încasate, câtă vreme aceasta a fost virată către AFM și nu s-a făcut venit la bugetul de stat.
- în cauză era incidentă excepția inadmisibilității, întrucât decizia de calcul al taxei de poluare are natura unui titlu de creanță prin care autoritatea fiscală competentă calculează valoarea taxei datorate; ca atare, trebuia contestată conform art. 205-218 Cod procedură fiscală.
Dispozițiile art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003 prevăd că titlul de creanță trebuie atacat cu contestație administrativ fiscală, iar art.218 din același act normativ prevede că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, arată recurenta, nu au fost respectate dispozițiile ce reglementează procedura prealabilă; potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
Se solicită judecata în lipsă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul declarat de D.G.F.P. Argeș pentru AFP Leordeni nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Volksvagen Golf achiziționat din spațiul Uniunii Europene - Germania, înmatriculat pentru prima dată în anul 1993, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Leordeni decizia de calcul a taxei pe poluare (fila 11dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 26.03.2010 potrivit chitanței depusă la dosarul de fond (fila 12).
Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Totodată atât dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 (art.8, 10 și 11), cât și Normele Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei dar și la data la care a solicitat în justiție restituirea acesteia, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de A.F.M.
Aceleași obligații au fost impuse organului fiscal care a calculat și încasat taxa și prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art.7 și art.12), care a abrogat actele normative menționate anterior.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Sub aspectul excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de contestare a deciziei de calcul al taxei pe poluare, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia în interesul Legii nr.24/14.11.2011, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, în sensul că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
În recursul în interesul legii s-a reținut că s-a stabilit cu claritate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin O.U.G. nr.117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr.17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a soluționat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozițiilor art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
În ce privește necontestarea strict a deciziei de calcul în procedura prevăzută de art.205 Cod procedură fiscală, nu se poate pretinde aplicarea acesteia în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar în raport cu dreptul intern și al eficienței normei comunitare, față de statuările CJUE în cauza T. sus menționată.
Cât privește fondul cauzei, Curtea constată că soluția primei instanței este legală și temeinică.
Astfel, specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Pe de altă parte, Curtea reține totodată că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Argeș pentru A.F.P. Leordeni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE LEORDENI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.459/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul S. F., domiciliat în comuna Bogați, . și pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr.294, Corp A sector 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI, cu sediul în Topoloveni, Calea București nr.107 A, județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. R. | Judecător, S. U. |
Grefier, M. B. |
Red.S.U./15.02.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1846/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 53/2013.... → |
|---|
