Obligaţia de a face. Decizia nr. 3886/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3886/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2590/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3886/R-C.
Ședința publică din 04 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
I. M. - judecător
C. D. - judecător
V. I. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș (în prezent DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova)-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI (în prezent Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței civile nr.2943 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta M. C. G., domiciliată în comuna Bogați, ., județul Argeș, CNP_, și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, la data de 20.09.2013, recurenta-pârâtă a depus la dosar actele solicitate de instanță.
Intimata-reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2013 și precizată ulterior, reclamanta M. C. G. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Topoloveni și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/2010, a chitanței nr._/2010 și restituirea sumei de 3.820 lei, reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca Renault Megane, fabricat în anul 1998, înmatriculat în Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 3.820 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
La data de 21 martie 2013, Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.2943/21 mai 2013 a admis în parte acțiunea precizată, a anulat decizia de calcul nr._/2010 și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 3.820 lei, cu dobânda prevăzută de art.117 Cod procedură fiscală, începând de la data plății, până la restituirea efectivă.
Cererea privind anularea chitanței a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Topoloveni, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului formulat se arată că instanța în mod eronat a admis acțiunea și a anulat decizia de calcul emisă de A.F.P. Topoloveni, reclamanta neinvocând niciun motiv de nulitate a acestui act administrativ fiscal.
Administrația F. de Mediu, este instituția care are atribuția de a gestiona taxa de poluare, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008.
Taxa nu este contrară dispozițiilor comunitare astfel că nu se poate dispune restituirea acesteia.
Cu privire la acordarea dobânzii, recurenta învederează faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, restituirea neputând fi încadrată în niciuna din condițiile expres prevăzute de legiuitor la art.117 lit.a)-h) Cod procedură fiscală.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Renault, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 1998, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Leordeni decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/29 decembrie 2010, (fila 7 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 29 decembrie 2010, potrivit adresei depusă la dosarul de fond (fila 42).
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Din punct de vedere procesual, reclamanta se îndreaptă împotriva celui care i-a încasat taxa efectiv, iar în al doilea rând, pentru recuperarea sumei astfel încasată, dar transmisă mai departe către A.F.M., se impunea aplicarea prevederilor care protejează dreptul de regres, ceea ce pârâta nu a înțeles să facă.
În ce privește faptul că situația din speță nu s-ar încadra în niciuna din ipotezele reglementate de art.117 Cod procedură fiscală, Curtea reține că art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Nu poate fi primită nici critica privind acordarea dobânzii, deoarece conform art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.488 alin.1 pct.8 raportat la art.496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș (în prezent DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în ..22, județul Prahova) - Administrația Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței civile nr.2943/21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta M. C. G., CNP_, domiciliată în comuna Bogați, ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, V. I. |
Red.C.D./19.12.2013
GM/5 ex.
Jud.fond: M.C.-E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1075/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 794/2013.... → |
|---|
