Pretentii. Decizia nr. 3994/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3994/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 17361/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3994/R-C.
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
D. R. - judecător
S. U. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești) reprezentând interesele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș) cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3185 din 15.11.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta . SRL, domiciliată în Topoloveni, . și pârâta Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat R. A. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosar referatul de calcul al taxei pe poluare și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea analizând actele de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.04.2012, reclamanta S.C. E. T. .. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Administrația Finanțelor Publice Argeș și Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 9893 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca IVECO, înmatriculat prima oară la data de 30.04.2004.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara unui autoturism marca IVECO, înmatriculat prima oară la data de 30.04.2004 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să achite o taxă de 7096 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.3185 din 15 noiembrie 2012, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia de calcul a taxei de poluare emisă de A.F.P. Pitești și a obligat pe pârâta A.F. Mediu să restituie reclamantei suma de 9893 lei reprezentând taxa de poluare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile de inadmisibilitate și lipsa calității procesuale pasive, instanța a constatat că sunt nefondate și respinse ca atare, deoarece, pe de o parte reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, iar pe de altă parte, pârâta A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în calitate de emitentă a deciziei de calcul a taxei de poluare.
În legătură cu fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca IVECO, înmatriculat prima oară la data de 30.04.2004.
În vederea înmatriculării în România reclamanta a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 9893 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, a fost admisă acțiunea, anulată decizia nr._/15.11.2011 emisă de A.F.P. Pitești și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 9893 lei reprezentând taxă de poluare.
Capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată au fost respinse, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
Împotriva sentinței civile nr.3185/15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești) reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În motivare, recurenta arată că taxa de poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, conform art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008, singura căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză, astfel că instanța de fond trebuia să oblige doar această instituție să restituie reclamantei taxa de poluare pentru autovehicule.
În ce privește excepția inadmisibilității, recurenta a susținut că în conformitate cu dispozițiile art.5 din O.G. nr.92/2003, A.F.P. Pitești, în calitate de autoritate fiscală competentă, are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei pe poluare, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prezentate de persoana fizică sau juridică interesată, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
Consideră recurenta că A.F.P. Pitești a respectat întru-totul legea în vigoare, iar emiterea actelor contestate este justificată și s-a făcut conform prevederilor legale, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nefiind posibilă fără plata taxei.
Pe fondul cauzei se susține că greșit a fost admisă acțiunea, deoarece reclamanta a achitat această taxă în mod benevol, iar actul în temeiul căruia a plătit taxa specială nu este decizia de calcul, ci O.U.G. nr.50/2008.
Se mai susține de către recurentă că din analiza dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
De asemenea, recurenta apreciază ca inexistentă incidența în cauză a prevederilor art.90 din TCE, întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
În ceea ce privește restituirea taxei de poluare, se arată că restituirea de sume de la buget, la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de acest act normativ.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a susținut că se impune respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că, pe de o parte instituția fiscală nu are culpă procesuală, întrucât nu a acționat abuziv sau cu rea credință, iar pe de altă parte reclamanta nu a câștigat în mod irevocabil litigiul.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș) a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Verificând sentința atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a cărei anulare se solicită a fost emisă de către pârâta A.F.P. Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.F.P. Pitești sub aspectul restituirii, Curtea constată că prin sentința recurată aceasta nu a fost obligată la restituire.
Critica referitoare la modul în care s-a soluționat fondul cauzei este nefondată, deoarece, așa cum corect a constatat și tribunalul, există neconcordanță între legea internă, respectiv O.U.G. nr.50/2008 cu legislația comunitară.
Specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Faptul că taxa a fost achitată benevol de către reclamantă nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei de poluare.
Referitor la neîncadrarea cererii reclamantei pentru restituirea taxei în dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, Curtea constată că, potrivit art.117 lit.d), „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Or plata taxei s-a efectuat ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale comunitare, care, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale naționale contrare.
Critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu va fi analizată, întrucât prin sentința recurată A.F.P. Pitești nu a fost obligată la plata unor astfel de cheltuieli.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești) reprezentând interesele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), împotriva sentinței civile nr.3185/15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), cu sediul în Pitești, ., județ Argeș, reprezentând interesele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș ), împotriva sentinței civile nr.3185 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta S.C. E. T. .., cu sediul în Topoloveni, . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, D. R. | Judecător, S. U. |
Grefier, M. M. |
Red.D.R.
Tehnored.V.S.
Ex.2/16.12.2013.
Jud.fond: M.B..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 794/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 227/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
