Obligaţia de a face. Decizia nr. 1742/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic G. T. pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul intimatei-reclamante depune la dosar borderou cu înscrisuri în susținerea apărărilor și, arătând că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri asupra recursului.

Curtea, față de cererea formulată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.

Consilier juridic G. T., având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 30 noiembrie 2011, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice Topoloveni, M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului de Mediu solicitând anularea deciziei nr._/7 octombrie 2011 și restituirea sumei de 15.293 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoutilitara marca Daf, fabricat în anul 2005.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietarul autovehiculului, fabricat în anul 2005 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 15.293 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.

Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.1449/22 iunie 2012, a admis acțiunea, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/7 octombrie 2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Topoloveni și a obligat pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 15.293 lei, reprezentând taxă de poluare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.

Dispozițiile art. 214 și art.214² Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.

Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia nr._/7 octombrie 2011, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Topoloveni și obligată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 15.293 lei, reprezentând taxă de poluare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Topoloveni, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Taxa pe poluare a fost calculată prin decizia nr._/7 octombrie 2011, acest act fiind un titlu de creanță fiscală potrivit art.44 din O.G. nr.92/2003, așa cum este el definit și în punctul 107.1 din H.G. nr.1050/2004.

Or, art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003 prevăd că titlul de creanță trebuie atacat cu contestație administrativ fiscală, iar art.218 din același act normativ prevede că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, nu au fost respectate dispozițiile reglementând procedura prealabilă, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.109 alin.2 Cod procedură civilă.

Reclamanta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ fiscal, nu a îndeplinit procedura prealabilă și nu a dovedit care sunt motivele pentru care plata efectuată trebuie restituită de către autoritatea pârâtă.

Instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, singura autoritate care putea stabili cazurile de restituire fiind puterea legislativă, abilitată să adopte legi, instanța fiind chemată numai să le aplice.

Pârâta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.

Reclamanta a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoutilitara N3 marca Daf, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, fabricat în anul 2005, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Contribuabilii Mijlocii Argeș decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/7 octombrie 2011 (fila 7 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.

Taxa a fost achitată la data de 11 octombrie 2011, potrivit ordinului de plată depus la dosarul de fond (fila 6).

Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.

Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).

Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.

Curtea reține că art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar instanța de fond a motivat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Pe de altă parte, asupra fondului, complinind argumentele aduse de prima instanță, Curtea reține că prin Hotărârea din 7.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.

În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.

Cum taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că și taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.

De asemenea, se constată că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).

Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.

De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.

Nu va fi primită nici critica referitoare la depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanță, de vreme ce aceasta este prima autoritate chemată să analizeze conformitatea normei interne cu dispozițiile supranaționale, respectiv europene, iar în cazul în care constată că norma internă este contrară prevederilor menționate să o lase neaplicată în scopul protejării supremației dreptului european.

Jurisprudența constantă a Curții de Luxemburg (Simmenthal) a reținut că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.

Prin urmare, instanța a procedat în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, care se impune cu caracter general, obligatoriu statelor membre și autorităților din cadrul acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI, împotriva sentinței civile nr.1449/22 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta .>, cu sediul în Topoloveni, . și C6 nr.1, județul Argeș și pârâta M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.