Obligaţia de a face. Decizia nr. 26/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 5371/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 26/R-C.
Ședința publică din 9 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
Judecător: C. G. N.
Judecător: G. C., președinte secție
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței nr.1079 din 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimați fiind reclamanta S.C. MV T. 2007 SRL, cu sediul ales la Cabinet Avocat S. C. F., în Pitești, . nr.21, ., . și pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat S. F. pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 14.11.2011, reclamanta . 2007 SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice București, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș – Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu București, solicitând anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr.321/_/22.09.2008 emisă de AFP Pitești, restituirea sumei de 18.075 lei cu acest titlu, plata dobânzii legale de la data plății – 22.09.2008 și până la restituirea efectivă, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat în luna septembrie 2008, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca Mercedes-Benz D. tip 405 N Omnibuz cu uși duble, fabricat în anul 1991, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 18.075 lei, cu titlu de taxă de poluare, achitată cu ordinul de plată nr.196/22.09.2008, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar.
A mai arătat reclamanta că a solicitat de la A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și, prin urmare, trebuie restituită integral.
S-a mai arătat și că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
La data de 18 mai 2012, reclamanta D.G.F.P. Argeș în nume propriu și ca reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Finanțelor Publice Pitești a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că taxa achitată într-un cont al F. pentru Mediu, solicitând astfel introducerea în cauză a acestei autorități.
Prin sentința civilă nr. 1079/21.05.2012, Tribunalul Argeș – Secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă numai față de pârâtele AFP și AFM, a anulat decizia de calcul și a obligat pe pârâta AFM să restituie acesteia suma de 18.075 lei, cu dobânda prevăzută de art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art. 117 Cod procedură fiscală.
A fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești prin D.G.F.P. Argeș nu este fondată, deoarece această pârâtă a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea intimatei-pârâte AFP Pitești să restituie suma, s-a arătat că în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Pe fond, s-a reținut că România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, de când aplică cu prioritate dispozițiile de drept comunitar, conform art.148 alin.2 din Constituția României.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Tribunalul a mai invocat și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în cauza C 402-09, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă dispoz. art. 110 TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CJUE, nu erau îndeplinite.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispoz. art. 304 pct.9 C.proc.civ. și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
- instanța nu a argumentat soluția de anularea a deciziei de calcul al taxei de poluare, nefiind în măsură să se invoce un motiv de nelegalitate a acesteia;
- potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Pitești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamanta, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu. Prin urmare, lipsește temeiul legal pentru obligarea A.F.P. Pitești la restituirea taxei pe poluare.
- restituirea sumelor în conformitate cu dispozițiile art.117 din OG nr.92/2003 nu se putea dispune de vreme ce situația de fapt nu se încadrează în niciuna din cele la care se referă textul de lege. Așadar, achitarea taxei de poluare de către reclamantă s-a făcut în mod legal și nu se impune restituirea ei.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Cât privește calitatea procesuală pasivă a AFP Pitești, Curtea constată că acesta este justificată în cauză în ce privește pretenția de restituire a taxei pe poluare.
Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamanta a făcut plata taxei (22.09.2008), dar și la data la care a solicitat în justiție restituirea acesteia, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Aceleași obligații au fost impuse organului fiscal care a calculat și încasat taxa și prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 7 și art. 12), care a abrogat actele normative menționate anterior.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Cât privește fondul cauzei, atât sub aspectul anulării deciziei de calcul cât și a restituirii taxei de poluare, se apreciază că specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa a fost impusă reclamantei pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second-hand, cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței nr.1079 din 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimați fiind reclamanta . SRL, cu sediul ales la Cabinet Avocat S. C. F., în Pitești, . nr.21, ., . și pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. R. C.-G. N. G. C.
Grefier,
G. C.
Red.G.C./17.01.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: M.C. E.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3736/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
