Pretentii. Decizia nr. 3493/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3493/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 18802/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3493/R-C.
Ședința publică din 13 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R. - judecător
C. G. N. - judecător
G. C. - președinte secția
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3923 din 21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul T. C., domiciliat în comuna Săpata ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 31.08.2012 reclamantul T. C. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu solicitând anularea deciziei de calcul al taxei de primă înmatriculare, restituirea sumei în cuantum de 4.741 lei, cu dobânda legală actualizată la rata inflației cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul marca Opel Astra G C., fabricat în anul 1999, iar pentru înmatriculare acestuia în România a fost obligat să plătească taxă de înmatriculare în sumă de 4.741 lei, achitată cu chitanța nr._ din 07.11.2008, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E..
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.12.2012, AFP a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr.3923/21.12.2012, Tribunalul Argeș – Secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, a admis în parte excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și a respins capătul de cerere privind anularea actelor administrative, ca inadmisibil.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtelor Administrația F. pentru Mediu și AFP Pitești să restituire acestuia suma de 4.741 lei, plus dobânda legală ce va fi determinată conform legii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești nu este întemeiată, deoarece, potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, însă calculul și colectarea ei sunt însă atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ). Or, aceste prevederi legale conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având totodată acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă.
În ce privește excepția inadmisibilității, tribunalul a arătat că decizia de calcul al taxei pe poluare are natura juridică a unui act administrativ. Ca atare, înainte de a sesiza instanța cu anularea lui, reclamantul trebuia să urmeze procedura prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004. întrucât nu a procedat astfel, sancțiunea este prevăzută de art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, anume inadmisibilitatea acțiunii.
În legătură cu același aspect, dar în raport cu jurisprudența constată a C.E.J (Comisia Europeană c. Greciei, cauza C-74/06 ; Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor, cauza C-68/79; Aprile - S.R.L., în lichidare c. Amministrazione delle Finanze dello Stato, cauza C-228/96), s-a reținut că dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. În consecință, dreptul național trebuie să ofere o cale eficientă prin care impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar să fie restituite. Curtea de Justiție Europeană s-a pronunțat în acest sens în cauze precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH. Într-o atare situație, tribunalul a apreciat că nu pot fi primite criticile referitoare la inadmisibilitatea acțiunii reclamantului din perspectiva prevederilor art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, având în vedere imperfecțiunile legislației naționale din perspectiva art.13 din C.E.D.O. și care ar putea duce, în final, la situația în care acesta ar fi lipsit de dreptul la un recurs efectiv (în același sens: Decizia în interesul legii nr.24/2011, publicată în M.Of nr.1/3.01.2012)
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că din actele și probele dosarului rezultă că reclamantul a fost obligată să achite taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum total de 2.658 lei, iar autovehiculul pentru care a fost plătită taxa a fost înmatriculat mai întâi într-un alt Stat membru al Uniunii Europene.
Taxa, plătită practic pentru reînmatricularea autovehiculului menționat în România, este contrară prevederile art.90 din T.C.E. (art. 110 T.U.E.), dar și ale art.148 din Constituția României.
Tribunalul a invocat jurisprudența CJUE, inclusiv hotărârea pronunțată în cauza C263-10 N. contra României.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), invocând dispoz. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008;
- cererea de restituire a taxei nu se înscrie în dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, nici în cele ale art. 8 și 9 din OUG nr. 50/2008. De asemenea, reclamantul a achitat taxa în mod benevol, înțelegând astfel să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia acesta a înțeles să plătească taxa nu este actul administrativ fiscal atacat, ci OUG nr.50/2008;
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Pentru înmatricularea în România a autoturismului său marca Opel Astra G C., înmatriculat pentru prima dată la 18.09.1999 în Franța - stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a plătit taxa pe poluare de 4.741 lei, prevăzută de OUG nr. 50/2008 și impusă prin decizia nr. 2994/05.11.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Poiana Lacului - organ fiscal desființat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2224/2011 și ale cărui competențe au fost preluate de AFP Pitești.
AFP Pitești are calitate procesuală pasivă în ce privește restituirea taxei. Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei (07.11.2008), restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății, taxa a fost virată la bugetul F. pentru Mediu administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Sub aspectul neîncadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h) Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art. 117 lit. d), conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Ca atare, în condițiile în care taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 nu respectă dispozițiile art. 110 TFUE, fost art. 90 alin. 1 TCE, ea a fost percepută nelegal, prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale comunitare.
În fine, în ce privește faptul că taxa a fost achitată benevol, Curtea constată, în raport de considerentele sus expuse, că acesta nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei.
Cât privește afirmația că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a adăugat la lege, se constată că recurenta nu a argumentat aceasta critică.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3923 din 21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul T. C., domiciliat în comuna Săpata ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, C. G. N. | Judecător, G. C. |
Grefier, M. M. |
Red.C.G.N.
EM/2 ex./02.12.2013
Jud.fond V.T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3472/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
