Pretentii. Decizia nr. 3472/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3472/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 4420/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3472/R-C.
Ședința publică din 13 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R. - judecător
C. G. N. - judecător
G. C. - președinte secția
M. M. - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând Administrația Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței nr. 1741 din 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul D. A. M., domiciliat în comuna Bogați, .>județul Argeș, și pârâta Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin departamentul registratură, la data de 25.09.2013, înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea spluționării.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 04.04.2012, reclamantul D. A. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Topoloveni și Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 1.272,52 lei, reprezentând taxă pe poluare, stabilită prin deciziei de calcul nr._/01.07.2008, emisă de AFP Topoloveni, cu dobânda fiscală de la data plății și până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat în cursul anului 2008, dintr-un stat al Uniunii Europene, un autoturism marca Ford Focus, an fabricație 1993, pentru înmatricularea căruia în România i-a fost impusă plata sumei de 1.275,52 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar. S-a mai arătat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art. 110 TFUE (fost art. 90 TCE), și prin urmare trebuie restituită integral. Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Prin sentința nr.1741 din 03.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă - a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și au fost obligate pârâtele să restituie acestuia suma de 1.272,52 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._/01.07.2008, plus dobânda legală la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford tip DAW/EYDF/Focus, fabricat în anul 1993. În vederea înmatriculării în România, aceasta a fost obligată să plătească suma de 1.272,52 lei cu titlu de taxă pe poluare.
În ce privește posibilitatea intimatei pârâte AFP să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că OUG 50/2008 este contrară art.110 TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Tribunalul a invocat jurisprudența CJUE.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012, tribunalul a arătat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CJUE, nu erau îndeplinite.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești) în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrației Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), invocând dispoz. art. 304 pct.9 C.proc.civ. și criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008;
- taxa a fost achitată benevol de către reclamant, înțelegând astfel să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia a înțeles să plătească această taxă, nu este actul administrativ fiscal, ci OUG nr.50/2008;
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state;
- în ceea ce privește acordarea dobânzii legale aferente taxei, nici o astfel de obligație nu se impune a fi stabilită, în condițiile în care restituirea sumelor se face în conformitate cu dispozițiile art.117 din OG nr.92/2003.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a plătit taxa pe poluare de 1.272,52 lei la data de 01.07.2008, conform OUG nr. 50/2008 și în baza deciziei de calcul nr._/01.07.2008 emisă de ANAF Topoloveni, pentru înmatricularea în România a autoturismului său achiziționat second hand marca Ford Focus, înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
În speță calitatea procesuală pasivă a AFP Topolove este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei (01.07.2008), restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Cât privește fondul cauzei, anume legalitatea impunerii taxei prin decizia de calcul emisă de recurenta pârâtă și încasarea acesteia de către aceeași recurentă pârâtă, Curtea constată că specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă privitoare la plata taxei pe poluare și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Referitor la faptul că taxa a fost achitată benevol, Curtea constată, în raport de considerentele sus expuse, că acesta nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei pe poluare.
Sub aspectul încadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h) Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art. 117 lit. d), conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de procedură fiscală, potrivit art. 12 alin. 1 și 2 din OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând Administrația Finanțelor Publice Topoloveni (în prezent Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni), împotriva sentinței nr. 1741 din 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul D. A. M., domiciliat în comuna Bogați, .>județul Argeș, și pârâta Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, C. G. N. | Judecător, G. C. |
Grefier, M. M. |
Red.G.C.N./02.12.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: I.P.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1940/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3493/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
