Pretentii. Decizia nr. 904/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 12640/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 904/R-cont
Ședința publică din 13 Martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
Judecător: I. M.
Judecător: C. D.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentândAdministrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței nr.2838/29.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul I. C. A., domiciliat în P., .. P20, ., Județul Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul - reclamant I. C. A. personal și asistat de avocat P. F. E., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care învederează instanței, că s-au primit la dosar prin biroul registratură, la data de 11 martie 2013, întâmpinare din partea intimatului - reclamant, cu exemplar pentru comunicare.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, Curtea acordă cuvântul asupra recursului pe fond.
Avocat P. F. E., având cuvântul pentru intimatul - reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2012, reclamantul I. C. A. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 3.341 lei, reprezentând taxă pe poluare plus dobânda aferentă cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, model Passat an fabricație 2003 pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 3.341 lei, cu titlu de taxă pe poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar. A mai precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că Administrația F. pentru Mediu este singura instituție care are calitate procesuală. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că taxa de poluare nu contravine normelor comunitare.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.2838/29 octombrie 2012, a respins excepția, a admis acțiunea, a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 3.341 lei, reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanța . nr._/3 martie 2008, precum și să plătească suma de 139 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești că această instituție a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili, astfel că această excepție a fost respinsă.
Pe fond, s-a reținut că posibilitatea pârâtei A.F.P. Pitești să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prevăzută de art.8 din H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat astfel că rezultatul procedurii administrative, era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acestuia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
În cauză, s-a invocat neconcordanța legii interne (O.U.G. nr.50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 1.01.2007, astfel că de atunci se aplică dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea nr.157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, modificată ulterior, tribunalul a reținut că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs.România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la data de 12 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice în numele Administrației Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, susținând că taxa achitată de reclamant a fost corect și legal încasată de Trezoreria Pitești în conformitate cu dispozițiile art.2141-2 din Legea nr.343/2006, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Taxa a fost achitată benevol, reclamantul neînțelegând să atace decizia de calcul al taxei potrivit reglementărilor fiscale, deoarece documentul de calcul și plată stau la baza perceperii taxei, nefiind urmate astfel procedurile legale.
Recursul este nefondat.
Susținerile pârâtelor în sensul că dispozițiile art.2141-2143 și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, nu contravin dreptului comunitar, sunt neîntemeiate, întrucât începând cu 1.01.2007, odată cu aderarea României la UE aceasta este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar,ai în cazul în care dreptul intern este contrar dreptului comunitar, instanțele naționale au obligația să dea eficiență acestuia din urmă. Prin urmare în relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravine normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale. În acest sens sunt și dispozițiile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României.
Potrivit prevederilor art.90 paragraf 1 din TCE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare”, instanța constată că în acest fel se restricționează libera circulație a mărfurilor, interzicându-se taxele discriminatorii și protecționiste, astfel că dispozițiile menționate interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară, iar actul administrativ fiscal vătămător pentru a reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme instituite prin art.2141-2143 Cod fiscal.
Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de art.2141 alin.3 din Codul fiscal, și are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
De asemenea, taxa de primă înmatriculare este percepută și pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal stabilit de dreptul intern este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, situație în care dreptul comunitar este obligatoriu pentru instanțele naționale, iar judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, așa cum dispune art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, chiar dacă acesta este contrar reglementărilor interne.
În consecință, modificarea Codului fiscal prin Legea nr.343/2006 și introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule deja înmatriculate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene încalcă în mod flagrant dispozițiile art.90 alin.1 din TCE și, implicit, ale Constituției României.
De asemenea, prevederile art.11 din O.U.G. nr.50/2008, invocate de pârâtele cauzei de față, întrucât acestea încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de art.15 alin. 2 din Constituția României, așa cum a fost revizuită în anul 2003. Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu încălcarea dreptului comunitar și ca atare statul român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal, iar prevederile art.11 din O.U.G. nr.50/2008 sunt neconstituționale, legea neputându-se aplica unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil, după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal, în sensul că s-ar valida, prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, o normă juridică inactivă la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat atât de dreptul comunitar cât și de art.15 alin.2 din Constituție.
Astfel, nu poate fi acceptată o compensare parțială a taxei de primă înmatriculare cu taxa de poluare, din noua reglementare, și deci faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, întrucât, astfel nu se conferă taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul CE.
În ce privește faptul că taxa a fost achitată benevol, Curtea constată, în raport de considerentele sus expuse, că acesta nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei pe poluare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentândADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței nr.2838/29.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul I. C. A., domiciliat în Pitești, . P20, ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. B. |
Red.C.D./25.03.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: I.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3780/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1055/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
