Obligaţia de a face. Decizia nr. 482/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 1771/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 482/R-C.
Ședința publică din 13 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
Judecător: G. A.
Judecător: I. M.
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș, reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COSTEȘTI, împotriva sentinței nr.1173 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimat fiind reclamantul B. I., domiciliat în Costești, ..L29, ., jud.Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească și având în vedere faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art.242 Cod proc.civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, la data de 27.02.2012, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Costești, solicitând anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/10.07.2008; restituirea sumei de 469 lei, achitată prin chitanța nr._/10.07.2008, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, de la data introducerii cereri de chemare în judecată și până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel tip A-H/. fabricație 2006, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 469 lei, cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar. A precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală, întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și, prin urmare, trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că, prin instituirea taxei de poluare, s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea depusă la 25.04.05.2012, DGFP Argeș, reprezentând AFP Costești a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința nr. 1173/28.05.2012, Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Costești, în privința capetelor de cerere 2 și 3 și a respins celelalte capete de cerere, ca fiind introduse împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă; a admis primul capăt de cerere formulat de reclamantul B. I. față de pârâta AFP Costești; a anulat decizia de calcul nr._/10.07.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Costești, tribunalul a reținut că excepția este fondata în privința capetelor de cerere 2 si 3, având ca obiect obligarea la plata taxei de poluare si la plata dobânzii legale, fiind respinsa în privința capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare.
Pentru respingerea excepției în privința capătului 1 de cerere, s-a avut în vedere ca administrația financiară este emitentul deciziei de calcul, aceasta având atribuții în privința calculului taxei de poluare și, prin urmare, justifică legitimare procesuala pasivă.
Având în vedere că potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, doar calculul și colectarea ei sunt atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ), aceste prevederi legale nu conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal, în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice pe capetele 2 si 3 de cerere.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a considerat că excepția este neîntemeiata, având în vedere că decizia de calcul a taxei de poluare este un titlu de creanță, iar împotriva acestuia se poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Natura juridică a acestei decizii este asimilată actului administrativ fiscal, astfel că procedura prealabilă obligatorie este cea prevăzută de dispozițiile art. 205 și următoarele din OG nr.92/2003, unde se precizează că pot fi contestate titlurile de creanță fiscală, precum și alte acte administrative fiscale în termen de 30 de zile de la comunicare, iar contestația se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ, respectiv pârâta.
Prin decizia de recurs în interesul legii, nr. 24/2011, s-a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare. Astfel, în primul rând, a susține că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală (și, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispoziție legală indicată.
Într-adevăr, existența art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică, dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Înalta Curte a mai arătat ca soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
Tribunalul a constatat astfel că rezultatul procedurii administrative, era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acesteia neputând fi admisă, în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În speță, s-a invocat neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE, începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prev.de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând disp.OUG 50/2008, modificată ulterior, s-a reținut că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dar a fost anterior înmatriculat tot în România, dacă se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate, rap.la art.8 și 18 din Legea 554/2004, republicată, tribunalul a admis acțiunea, a admis primul capăt de cerere față de pârâta AFP Costești; a anulat decizia de calcul nr._/10.07.2008.
Împotriva sentinței nr.1173/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâta DGFP Argeș, reprezentând interesele AFP Costești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta susține că în mod eronat s-a admis cererea de chemare în judecată, deși nu s-a parcurs procedura prealabilă, potrivit art.205-218 Cod procedură fiscală, în cauză fiind incidente și disp. art.7 alin. din Legea nr.554/2004, ce reglementează procedura prealabilă obligatorie, astfel că acțiunea era inadmisibilă.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la critica privind inadmisibilitatea acțiunii, se reține că reclamantul, după achitarea sumei stabilite cu titlu de taxă pe poluare, la data de 10.07.2008, a solicitat restituirea acesteia, cu respectarea art.205 și urm. Cod procedură fiscală și a termenului de 5 ani, prevăzut de art.3 pct.1 din Ordinul nr.1899/2004.
Nu se poate pretinde, însă, aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș, reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COSTEȘTI, împotriva sentinței nr.1173 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimat fiind reclamantul B. I., domiciliat în Costești, ..L29, ., jud.Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. C. |
Red.I.M.
RDH/2 ex./26.02.2013
Jud.fond G. D. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3155/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 696/2013. Curtea de... → |
|---|
