Pretentii. Decizia nr. 2822/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2822/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 22378/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2822/2013
Ședința publică din 09 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: Florinița C., judecător
Judecător: I. R.
Judecător: G. N.
Grefier: M. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CAMPULUNG, împotriva sentinței civile nr.1667 din 6 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv: reprezentantul recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice Câmpulung, intimatul-reclamant I. P. și reprezentantul intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul-reclamant I. P. a depus la dosar concluzii scrise, în cadrul cărora a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, reține recursul în vederea soluționării.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 27.09.2012, reclamantul I. P. a chemat în judecată pe pârâtele A. F. PUBLICE ARGES - A. F. PUBLICE CAMPULUNG, A. F. PENTRU MEDIU, solicitând restituirea sumei de 12.089 lei reprezentând taxă pe poluare .
În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism, marca F. tip 290/Wanner/Ducato, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de_ lei, cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Prin întâmpinare, AFP Câmpulung, s-a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.1667/06.03.2013, Tribunalul Argeș a respins excepția, a admis actiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 12.089 lei încasată cu titlu de taxa de poluare, reactualizată.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că petentul a achiziționat un autoturism, F. tip 290/Wanner/Ducato, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 12.089 lei, cu titlu de taxă de poluare .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Câmpulung, a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea intimatei pârâte AFP să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art.8 din HG nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Analizând disp. OUG 50/2008, modificată ulterior, se observă că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
Ori, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12._10, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
În termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Câmpulung a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost admisa acțiunea față de pârâta Administrația Finanțelor Publice Câmpulung care nu are calitate procesuală pasivă.
2. Acțiunea este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura de contestare a actului administrativ fiscal reglementată de codul de procedură fiscală, încălcând în acest fel art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
3. În mod greșit s-a dispus obligarea paratelor la restituirea taxei achitată de reclamant care este legal datorată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, instanța reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
În speță calitatea procesuală pasivă a A.F.P. Câmpulung este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art.8, art.10 și art.11 din O.U.G. nr.50/2008 și cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Câmpulung are calitate procesuală pasivă în cauză.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Prin decizia nr.24/2011 pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr.9/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare prevăzută la art.7 din O.U.G. nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011 raportat la art.205-218 Cod procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxelor de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
În considerentele hotărârii s-a arătat că acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare, nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, iar existența art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decând atacând direct decizia de calcul a taxei.
Soluția admisibilității unei asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ, prin care această taxă a fost stabilită.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv a art.13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat.
Achitarea taxei de poluare este o condiție prealabilă înmatriculării, astfel că reclamantul a fost nevoit să plătească taxa respectivă pentru a putea înmatricula autoturismul și a-l putea folosi pe drumurile publice din România.
În altă ordine de idei, în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza T..
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare așa cum corect a reținut instanța de fond.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CÂMPULUNG împotriva sentinței civile nr.1667 din 6 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul I. P. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești –Secția I civilă
Președinte, Florinița C. | Judecător, I. R. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. G. |
Red. F.C.
Tehnored. C.B.
2 ex./17.09.2013
Jud. fond: M.P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 696/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3639/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
