Obligaţia de a face. Decizia nr. 3639/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3639/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2801/90/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3639/R-C.
Ședința publică din 18 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: S. U., judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. T.
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta M. D., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Individual R. G., în Râmnicu V., ..18, jud.V., împotriva sentinței civile nr.3005 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă, în dosar nr._, intimată fiind pârâta INSTITUȚIA P.- JUDEȚUL V. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Râmnicu V., Bulevardul T. V. nr.1, jud.V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei, achitată cu chitanța nr._/2013 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu V. și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că se solicită, în principal, suspendarea soluționării cauzei până la pronunțarea CJUE asupra chestiunii prealabile aduse în fața acesteia, respinge această cerere, având în vedere că nu există legătură între cererea aflată pe rolul acestei instanțe și cea aflată pe rolul CJUE, după cum nici dovezi atașate în acest sens, astfel că în raport de dispozițiile art.223 NCPC, rămâne în pronunțare pe fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 14.03.2013, reclamanta M. D. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Județului V. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa, marca Scania, . XLER4X_, fără plata taxei de poluare.
Prin sentința civilă nr.3005/29.04.2013, Tribunalul V. a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea cererii sale
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile Legii nr.9/2012, prevederile Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă și ale Legii nr.554/2004.
În motivare, se susține că prin Legea nr.9/2012 se stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisii poluante, taxă ce constituie venit la bugetul fondului pentru mediu, obligația achitării acestei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Se susține că noua lege încalcă dispozițiile art.90 (110) TCE, taxa fiind discriminatorie, iar instituția pârâtă are abilitare să procedeze la îndeplinirea formalităților necesare înmatriculării autovehiculului proprietatea sa.
La data de 24.10.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a precizat că după data de 01.01.2013, există temei legal pentru instituirea taxei pe poluare.
La termenul din 18 noiembrie 2013, Curtea față de dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, reținând completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale Noului Cod de procedură civilă, a constatat îndeplinite condițiile formale ale recursului, potrivit art.486 NCPC raportat la dispozițiile Legii nr.146/1997.
Curtea reține totodată, în temeiul art.22 NCPC, că motivele invocate de reclamant sunt încadrabile în dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță, Legea nr.9/2012, aplicabilă în raport de data sesizării instanței, respectiv 13.03. 2013.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul invocat în cauză, de dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art.488 alin.1 pct.8 NCPC, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
De asemenea, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, în caz de casare a hotărârii instanța rejudecă litigiul în fond, cu excepția cazurilor în care este incidentă trimiterea spre rejudecare.
În discuție sunt dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisii poluante, care a abrogat dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu scopul de a adapta reglementarea internă la cerințele jurisprudenței Curții de la Luxemburg în materia taxei pe poluare.
În context, Curtea reține că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, iar la 21.02.2013 a solicitat pârâtei înmatricularea autovehiculului fără taxa pe poluare (filele 4-11 dosar fond).
Ulterior, a formulat cerere de chemare în judecată la 14.03.2013, în contradictoriu cu pârâta, solicitând ca aceasta să procedeze înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără plata taxei pe poluare.
În acest context față de argumentele aduse în cererea de obligare a pârâtei la înmatricularea fără plata taxei, în forma în vigoare la data solicitării acestei înmatriculări, Curtea constată că se impune o prezentare succintă a evoluției taxei în materie pentru a analiza în final caracterul discriminatoriu al acesteia și determinarea descurajării importului autoturismelor de ocazie din alte state membre ale Uniunii Europene.
Taxa a fost reglementată inițial ca taxă pentru prima înmatriculare prin dispozițiile art.214 indice Cod fiscal, abrogate ulterior prin prevederile O.U.G. nr.50/2008 instituind taxa pe poluare, modificată prin O.U.G. nr.208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si OUG nr.117/2009.
Prin Legea nr.9/2012, a fost abrogată O.U.G. nr.50/2008, taxa fiind reintitulată taxă pentru emisii poluante, definită ca suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, care se înmatriculează în România, nefăcând distincție între autovehiculele noi și cele vechi.
A fost instituită totodată și taxa pentru prima transcriere a dreptului de proprietate, definit ca primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . acestei legi, în condițiile art.11 alin.2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, a impus plata taxei pentru transcrierea dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Însă, această dispoziție a fost suspendată de la aplicare până la 1.01.2013, prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege.
Dispoziția a reintrat în fondul legislativ activ la 1.01.2013, fiind aplicată până la data 15.03.2013, când a intrat în vigoare O.U.G. nr.9/2013, care a dispus abrogarea Legii nr.9/2012, instituind timbrul de mediu pentru autovehicule, reprezentând suma datorată de către contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3.
În acest context, se reține că potrivit art.148 din Constituție ca urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive ale UE precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform Legii nr.157/2005 de ratificare a Tratatului, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității.
Art.110 TFUE (fost art.90 TCE) prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Textul interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru, dreptul intern (O.U.G. nr.50/2008, Legea nr.9/2012 și O.U.G. nr.9/2013) respectând această cerință deoarece nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, la cetățenia sau naționalitatea lor, fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Potrivit jurisprudenței CJUE, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu, datorită efectelor sale. Astfel, un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 TFUE (fost art.90 din Tratatul CEE), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii.
Textul art.110 TFUE (fost art.90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea de Justiție de la Luxemburg s-a pronunțat în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011, reținând că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului european (Paragraf 47 din cauza 402/09), dar s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ulterior, la data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și în cauza C-263/10, N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare. Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., reținând că modificările succesive aduse O.U.G. nr.50/2008 prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 si O.U.G. nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România, art.110 TFUE fiind interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deși s-a menționat că taxa se va numi „taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare și un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenței T., înlăturarea discriminării reținută de curte, impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Cum textul menționat a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1.01.2013, rezultă că în această perioadă nu a mai funcționat criteriul nediscriminatoriu, reținut în jurisprudența Curții Europene de Justiție și introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa rămânând în continuare discriminatorie, deoarece România nu a îndeplinit criteriile impuse de curte. Pe durata suspendării aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, N., au rămas actuale, fiind menținut efectul protecționist pentru vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională în defavoarea vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre, descurajând punerea acestor bunuri în circulație, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Însă, după 1 ianuarie 2013, dispozițiile art.2 lit.i), art.4 alin.2, privind prima transcriere a dreptului de proprietate și ale art.5 alin.1 au devenit aplicabile, producându-și efectele, astfel că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează pentru orice autoturism rulat, indiferent că este achiziționat din străinătate sau deja înmatriculat în România, cu excepția celor pentru care deja a fost achitată taxa, ori au fost scutite potrivit legii chiar la momentul primei înmatriculări.
Ca atare, taxa în vigoare la data solicitării înmatriculării fără achitarea acesteia nu este discriminatorie pentru autovehiculele rulate, introduse în țară din spațiul european, deoarece pentru autoturisme cu aceleași caracteristici se datorează aceeași taxă fie la prima înmatriculare, fie, pentru cele care nu au achitat atare taxă la momentul unei înmatriculări anterioare, la următoarea transmitere a dreptului de proprietate.
Față de cele expuse, instanța constată că refuzul de înmatriculare fără plata taxei pentru emisii poluante este justificat, astfel că în temeiul art.488 alin.1 pct.8 raportat la art.496 alin.2 și art.498 NCPC și art.20 din Legea nr.554/2004, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. D., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Individual R. G., în Râmnicu V., ..18, județul V., împotriva sentinței civile nr.3005 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă, în dosar nr._, intimată fiind pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL V. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Râmnicu V., Bulevardul T. V. nr.1, județul V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, S. U. | Judecător, I. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, G. C. |
Red.I.B.
EM/4 ex./25.11.2013
Jud.fond A.M.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2822/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3633/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
