Obligaţia de a face. Decizia nr. 1741/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1741/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 5331/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1741/R-C.
Ședința publică din 15 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. – judecător
Judecător: G. A.
Judecător: I. M.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta ., cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 912 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și T. M. PITEȘTI, ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6 și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat S. A. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, înscrisuri în susținerea recursului și, arătând că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri asupra recursului.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Avocat S. A., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 11.11.2011, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești, T. M. Pitești, Administrația F. pentru Mediu și Agenția Regională pentru Protecția Mediului Pitești, solicitând restituirea sumei de 7.765 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._ din 22 martie 2010, plus dobânda legală, de la data achitării sumei și până la restituirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat în cursul anului 2010, din Ungaria, un autovehicul marca Scania, fabricat în anul 2004 și pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să achite o taxă de 7.767 lei, contrar legislației europene, care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.912 din 4 mai 2012, Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâta AFM să restituie acesteia suma de 7.767 lei, reprezentând taxă de poluare.
Au fost respinse capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtele AFP Pitești, T. Pitești și Agenția Regională pentru Protecția Mediului Pitești, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cursul anului 2010, reclamanta a achiziționat din Ungaria un autovehicul marca Scania, fabricat în anul 2004. În vederea înmatriculării în România, aceasta a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 7.767 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal, sunt contrare celor din textul legal menționat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Reținând că, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta AFM să restituie reclamantei suma de 7.767 lei, reprezentând taxă de poluare.
Capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată au fost respinse, deoarece nu s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtele AFP Pitești, T. Pitești și ARPM Pitești, pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât acestea nu au atribuții expres prevăzute de lege în procedura de restituire a taxei de poluare.
Împotriva sentinței nr.912/04.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs reclamanta ., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
În motivare, reclamanta critică sentința, doar în ceea ce privește respingerea capetelor de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, pentru faptul că i-a fost respins capătul de cerere privind dobânda legală pentru suma de 7.767 lei, de la încasare și până la restituirea efectivă, cu motivarea că nu se poate reține culpa procesuală pentru pârâtă. Susține că, din moment ce acțiunea i-a fost admisă, reținându-se că încasarea taxei pentru poluare a fost abuzivă, era obligatoriu ca pentru suma ce a fost încasată abuziv să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, culpa procesuală fiind evidentă; mai mult, acordarea acesteia conform legii se datorează pentru folosirea sumei de bani încasate fără drept, indiferent dacă există sau nu culpă procesuală, invocând dispozițiile art.124 din OG nr.92/2003, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, arată că sentința este nelegală și pentru faptul că a fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, cu aceeași motivare că pârâtele nu au culpă procesuală.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii capetelor de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul formulat de către reclamantă este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Pe acest fond, recursul reclamantei este întemeiat, astfel că sentința este susceptibilă de modificare, în sensul acordării dobânzilor la suma de restituit, în condițiile art.124 Cod procedură fiscală, ținând seama de data cererii de restituire, așa cum rezultă din dovada depusă la dosar la fila 26 (cerere de restituire nr.202.139/12.10.2011, înregistrată la pârâtă).
În ce privește criticarea soluției primei instanțe cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată, se constată, în primul rând, că prin cererea înregistrată la 11.11.2011, reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține că potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, prin urmare, acordarea cheltuielilor fiind condiționată de formularea unei cereri în acest sens.
Totodată, potrivit unei jurisprudențe constante, este necesar să se dovedească efectuarea acestor cheltuieli în scopul susținerii cererii admise de instanță, prin prisma condițiilor realității, necesității și proporționalității cheltuielilor, reținute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Chitanța emisă la 03.05.2012 (fila 22) și timbrele mobile aplicate, care atestă achitarea taxei de timbru reprezintă dovada cheltuielilor efectuate de reclamantă, astfel că se impune acordarea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea, obligând pe pârâta AFM să plătească reclamantei suma de 7.767 lei, taxă de poluare, plus dobânda legală, până la plata efectivă a sumei și cheltuieli de judecată în sumă de 40,15 lei.
Se va menține în rest sentința, intimata-pârâtă AFM urmând a fi obligată să plătească recurentei-reclamante suma de 3,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta ., cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 912 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și T. M. PITEȘTI, ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6 și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Modifică, în parte, sentința de mai sus, în sensul că obligă pe intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu să plătească recurentei-reclamante dobânda legală pentru taxa de poluare, plus 40,15 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Obligă intimata-pârâtă AFM să plătească recurentei-reclamante suma de 3,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red.IM.
EM/4 ex./21.05.2013
Jud.fond N. S.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2148/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 771/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
