Pretentii. Decizia nr. 1503/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Curtea compusă din:

Președinte: S. U. - judecător

Judecător: I. M.

Judecător: C. D.

Grefier: M. B.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în P., ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.3053/09.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. N., cu domiciliul ales la avocat G. M. C., în Pitești, ., județul Argeș și pârâtele T. M. Pitești , cu sediul în P., ., județul Argeș și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independentei nr. 294, . 6.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 19.07.2012, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Financiară Pitești, T. M. Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/12.06.2012, a chitanței . nr._/19.06.2012 și a adresei privind refuzul de restituire a sumei de 4.514 lei, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.514 lei, reprezentând taxă pe poluare, împreună cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel Astra Station, an fabricație 2009, din Olanda, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 1.653 lei, cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar. A precizat că a solicitat A.F.P. Pitești restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală, întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și, prin urmare, trebuie restituită integral.

Totodată, a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.

S-a mai arătat că, prin instituirea taxei de poluare, s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.

Prin întâmpinarea depusă la 05.11.2012, D.G.F.P. Argeș, pentru A.F.P. Pitești, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată, s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității.

Prin sentința nr. 3053/09.11.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamant; a anulat decizia nr._/12.06.2012; a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 4.514 lei, cu dobânda conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală; a respins acțiunea în ceea ce privește anularea chitanței . nr._/19.06.2012 și a adresei privind refuzul de restituire; a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra Station, an fabricație 2009, din Olanda, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 1.653 lei, cu titlu de taxă de poluare .

Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești a fost respinsă, reținându-se că această pârâtă, a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege, împreună cu T. Pitești, în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.

Excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă a fost respinsă, deoarece nu s-a solicitat numai anularea chitanței și a adresei privind refuzul de restituire a sumei de 4.514 lei, care, într-adevăr, nu reprezintă acte fiscale, ci și a deciziei de calcul a taxei pe poluare.

Pe fond, s-a invocat neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE, începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).

Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Analizând dispozițiile OUG 50/2008, modificată ulterior, s-a reținut că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dar a fost anterior înmatriculat tot în România, dacă se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România.

discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.

Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.

În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate, rap. la art.8 și 18 din Legea 554/2004, republicată, tribunalul a admis acțiunea în parte acțiunea, a anulat decizia de calcul nr._/12.06.2012 și a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 4.514 lei, cu dobânda conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.

Față de aceleași considerente, în baza acelorași dispoziții legale, au fost respinse cererile privind anularea chitanței . nr._/19.06.2012 și a adresei de restituire a sumei în discuție, deoarece, acestea, nu sunt acte administrative, în plus, chitanța menționată fiind doar un instrument cu care se face dovada plății taxei.

În ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul l-a respins, întrucât art.274 Cod pr.civilă, prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.

Împotriva sentinței nr.3053/09.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâta DGFP Argeș, reprezentând AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 din Legea nr.9/2012, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză.

Sentința este nelegală, întrucât decizia de calcul a taxei este act administrativ fiscal ce constituie titlu de creanță fiscală potrivit art.41 din O.G. nr.92/2003 și pct. 107.1 din H.G. nr.1050/2004.

Pe fond, se susține că greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea taxei pe poluare, având în vedere că AFP Pitești nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale cu privire la calculul valorii taxei pe poluare, dispoziții care nu sunt contrare celor comunitare, neexistând motive temeinicie pentru restituirea taxei.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, restituirea neputând fi încadrată în niciuna din condițiile expres prevăzute de legiuitor la art.117 lit. a –h Cod procedură fiscală.

Cu privire la acordarea dobânzii potrivit art.124 Cod procedură fiscală, recurenta susține că în mod eronat instanța a admis acest capăt de cerere, deoarece taxa de poluare a fost calculată și solicitată în baza dispozițiilor legale, astfel că restituirea sumei încasate cu dobândă nu are temei legal

Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Este nefondat motivul de recurs prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești.

Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art. 1 și 5 din L. nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.

De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din L.nr.9/2012, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.

Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.

Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile Legea nr.9/2012, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.

Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.

Curtea constată că singurul argument, adus de organul fiscal în justificarea celei de-a doua critici, l-a constituit faptul că decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante este un act administrativ fiscal și constituie titlu de creanță pentru suma individualizată.

Acest aspect, însă, nu a fost contestat în speță. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit restituirea sumei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante în temeiul unor norme legale comunitare. Câtă vreme s-a stabilit că respectiva taxă a fost percepută nelegal din perspectiva dreptului comunitar, a cărui aplicare este prioritară în raport cu dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu are relevanță că ea a fost stabilită printr-un titlu de creanță ce constituie act administrativ fiscal.

De asemenea, este nefondat motivul de recurs, care critică pe fond soluția pronunțată.

Compatibilitatea Legii nr.9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr.C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu din România în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, chiar dacă în discuție au fost aduse dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, ale cărei norme însă se găsesc, de principiu, și în actul normativ în prezent în vigoare.

Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art.110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Aceste statuări sunt valabile, în opinia Curții de Apel, și în cauza de față, raționamentul CJUE din cauza T. fiind valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a O.U.G. nr.50/2008 și se constatată că în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, a fost suspendat de la aplicare, prin O.U.G. nr.1/2012. În consecință, mutatis mutandis, sunt în continuare valabile raționamentele pentru care CJUE a considerat că taxa pe poluare este discriminatoare.

Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.

Nu poate fi primită nici critica privind acordarea dobânzii, deoarece conform art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.2¹ sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.

Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.

Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în P., ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.3053/09.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. N., cu domiciliul ales la avocat G. M. C., în Pitești, ., județul Argeș și pârâtele T. M. Pitești , cu sediul în P., ., județul Argeș și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independentei nr. 294, . 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.I.M.

RDH/2 ex./16.05.2013

Jud.fond E. V.