Pretentii. Decizia nr. 4097/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4097/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 23366/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 4097/2013
Ședința publică din 05 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: F. A., judecător
Judecător: J. D.
Judecător: A. M. C.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în calitate de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2150/2013 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant F. M. S. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Arhivă, la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant F. M. S..
Curtea constată recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2012 reclamantul F. M. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții pârâtele Administrația Finanțelor Publice Argeș, Administrația F. P. Mediu ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și obligarea pârâților la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1275 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că a achiziționat autoturismul marca Skoda și că cu ocazia înmatriculării a fost obligată să plătească taxă de poluare deși aceasta contravine art.90 TUE.
La data de 19.03.2013 a fost depusă întâmpinare de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.2150/29.03.2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Pitești; a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de tribunal și a respins capătul de cerere privind anularea actelor administrative ca inadmisibil.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și au fost obligați pârâtele Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Pitești să restituie reclamantului suma de 1.275 lei.
P. a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
I. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești Tribunalul reține că este adevărat că, potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, însă calculul și colectarea ei sunt însă atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ). Or, aceste prevederi legale conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având totodată acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă. În consecință, va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
II.În ce privește excepția inadmisibilității este de reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Acțiunea în contencios administrativ nu poate fi exercitată, însă, decât în condițiile și termenele stabilite de această lege. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1), din actul normativ susmenționat, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia .Stabilind natura juridică administrativă a deciziei de impunere nr. 69/21.12.2010 emisă de către pârâtă, devin incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr.554/2004, sus menționate. Din interpretarea literară a celor două texte de lege, rezultă fără putință de tăgadă că procedura plângerii prealabile este obligatorie, atât în cazul actului administrativ cu caracter normativ, cât și în privința actului administrativ cu caracter individual și poate fi invocată de pârâtă prin întâmpinare conform dispozițiilor art.109 alin.3 c.pr.civ., sub sancțiunea decăderii. Potrivit art.109 al.2 c.proc.civ. coroborat cu art.7 din L.nr.554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
În speță, se constată că reclamantul F. M. S. nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie instituită de dispozițiile legale enunțate, sesizând direct instanțele judecătorești, deși decizia de calcul a taxei de poluare este un titlu de creanță, iar împotriva acestuia trebuia ca reclamantul să formuleze contestație la organul emitent în condițiile și termenele stabilite de OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Natura juridică a acestei decizii este asimilată actului administrativ fiscal, astfel că procedura prealabilă obligatorie este cea prevăzută de dispozițiile art. 205 și următoarele din OG nr.92/2003, unde se precizează că pot fi contestate titlurile de creanță fiscală, precum și alte acte administrative fiscale în termen de 30 de zile de la comunicare, iar contestația se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ, respectiv pârâta. Îndeplinirea procedurii prealabile numită în doctrina de specialitate și recurs administrativ sau recurs grațios reprezintă așadar o condiție specială de exercițiu al dreptului la acțiune, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă potrivit art.109 al.2 cod procedură civilă. Textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, respectiv art.21 al.4 din Constituția României, republicată nu este aplicabil prevederilor legale care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație administrativă autorității emitente mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu acțiunea pentru anularea actului administrativ considerat nelegal, întrucât nici o normă constituțională nu interzice ca, prin legi speciale să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, așa cum este procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic .
III. În ce privește fondul cererii de chemare în judecată, Tribunalul reține că din actele și probele dosarului rezultă că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Skoda pentru care a fost obligat să achite taxa pentru emisii poluante în cuantum de 1275 lei, deși acest autoturism a fost înmatriculat mai întâi într-un alt Stat membru.
Or, este de subliniat că O.U.G. nr.50/2008 a instituit taxa de poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3, astfel cum acestea sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice transporturilor și locuinței nr.211/2003.Obligația de plata taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit. a) fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele provenite din afara acesteia (noi sau second hand).O.U.G. nr.50/2008 a intrat în vigoare începând cu data de 01 iulie 2008 (art.14 alin.1) și ca atare, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, fără ca această taxă să fie datorată și pentru cele deja aflate în circulație și înmatriculate în țară. Prin O.U.G. nr.208/2008 s-a dispus că autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc. și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U.E. începând cu data de 15 decembrie 2008, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv. Prevederile O.U.G. nr.208/2008 au fost abrogate prin O.U.G. nr.218/2008 privind modificarea O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Conform art. III alin.1 autovehiculele M1, cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc. precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România, sau în alte state membre ale U.E., în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare, stabilită de O.U.G. nr.50/2008.Reglementările legale menționate creează așadar, un tratament fiscal diferențiat între autoturismele noi și cele vechi, înmatriculate în România, după . O.U.G. nr.50/2008. Dispozițiile art.90 din T.C.E. (art.110 din T.U.E.) interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind din piața internă și care sunt de natură similară, întrucât „nici-un stat membru nu aplică direct sau indirect produsele altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare”.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare. Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
In opinia Curții de Justiție a Comunității Europene, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie. Curtea a reamintit ca obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricărui vehicul pus in circulație in România. Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in Romania dupa . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piața, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja in egala măsura si cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața naționala anterior O.U.G. nr. 50/2008.Decizia instanței europene confirma jurisprudența Curții creata prin pronunțarea hotărârii in cauza C-402/09 T., prin care a aratat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”. În concluzie, taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din Romania ce a adresat întrebarea preliminară si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara. Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturata discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012 :(1) Obligatia de plata a taxei intervine:a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel incat la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională. Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-si obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare. Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2”.
Întrucât potrivit art. 8 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrative si cel care se considera vătămat . interes legitim al sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în numele Administrația Finanțelor Publice Pitești, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice Pitești, în calitate de autoritate fiscală competentă, are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prezentate de persoana fizică sau juridică interesată, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
Concluzionând, numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare, motiv pentru care este singura instituție care are calitate procesuală pasivă și nu și Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Sunt invocate prevederile art.1 și art.5 din O.U.G. nr.50/2008.
S-a formulat întâmpinare de către intimatul-reclamant F. M. S. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală, pe considerentul că instanța a aplicat normele comunitare, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor din import în raport cu cele autohtone, în acest sens fiind edificatoare Decizia Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza T. împotriva României și se mai invocă faptul că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o Decizie în interesul legii nr.24/2011.
S-a precizat că este evidentă calitatea procesuală pasivă a recurentei, deoarece a fost încasată taxa de către această parte și în plus soluția este legală și prin prisma dobânzii legale fiscale raportat la dispozițiile art.117 alin.1 din Codul de procedură fiscală.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autovehiculul Skoda, achiziționat din spațiul Uniunii Europene, fabricat în anul 2002, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia nr._/12.08.2011, prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la 19.08.2011 potrivit chitanței depusă la dosarul de fond.
Ulterior, reclamantul a solicitat A.F.P. restituirea taxei pe poluare achitată, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
În acest context, față de argumentele aduse în recursul formulat de A.F.P. Pitești, relativ la necontestarea deciziei de calcul a taxei Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
În cauză, A.F.P. are calitate procesuală pasivă, deoarece prin sentința atacată a fost anulată decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/12.08.2011, iar A.F.P. este chiar emitentul acestui act administrativ fiscal.
De asemenea, faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Curtea mai reține că, față de considerentele sentinței atacate, se impune complinirea motivelor de fond care au determinat soluția pronunțată. Astfel, se reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant la data de 27.05.2009 este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Totodată, art.12 alin.3 din acest act normativ, care prevede că taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie, trimite la procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit art.14, care reprezintă un aspect ulterior stabilirii taxei datorate.
P. aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în calitate de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2150/29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind F. M.-S. domiciliat în Pitești, ..4, ..B, apt.39, județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cu sediul în București, Spaiul Independenței nr.294, Corp A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția I-a civilă.
Președinte, F. A. | Judecător, J. D. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, A. P. |
Red.J.D./9.12.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: V.T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2324/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1503/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
