Pretentii. Decizia nr. 1594/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1594/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 12343/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1594/R-C.
Ședința publică din 08 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
D. R. - judecător
G. C. - președinte secție
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2635 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul B. C., domiciliat în Pitești, ..13, ., ap.7, ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, .>
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea din oficiu pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș în nume propriu.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică; în ceea ce privește inadmisibilitatea recursului declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș în nume propriu, lasă la aprecierea instanței soluția.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 28.06.2012, reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. de Mediu anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/20.09.2010 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1292 lei, cu dobânda legală actualizată la rata inflației și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Opel, tip Astra C., categoria M1, fabricat în anul 2002 de la un cetățean german, cu scopul de a-l înmatricula în România. La Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea și actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 1292 lei, deși autovehiculul a mai fost înmatriculat în Germania la data de 08.04.2002. Taxa este nelegală prin prisma art. 110 TFUE.
Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, arătând că în conformitate cu art.5 din OUG nr. 50/2008 taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând, în esență, că în cauză numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare.
Prin sentința nr. 2635/19.10.2012, Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins excepția invocată; a admis acțiunea formulată de reclamant; a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare și le-a obligat pe pârâtele Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Pitești să restituie reclamantului suma de 1292 lei, cu titlu de taxă de poluare, în condițiile art. 117 C. pr. fiscală, precum și să îi plătească 43 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția invocată nu este întemeiată, întrucât pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin Trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației de Mediu.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Opel, tip Astra C., categoria M1, fabricat în anul 2002. În vederea înmatriculării în România, acesta a fost obligat să plătească suma de 1292 lei cu titlu de taxă pe poluare, deși autovehiculul a mai fost înmatriculat în Germania la data de 08.04.2002.
OUG 50/2008 este contrară art.110 TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Tribunalul a invocat jurisprudența CJUE în materie.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012, tribunalul a arătat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CJUE, nu erau îndeplinite.
Împotriva sentinței a formulat recurs DGFP Argeș, în nume propriu, precum și pentru pârâta AFP Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând-o pentru următoarele motive:
- desființarea deciziei de calcul al taxei pe poluare conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autovehiculului.
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state; OUG nr.50/2008 a cunoscut mai multe modificări legislative tocmai pentru a fi pusă în acord cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008. AFP nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă.
- capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct.9 C.proc.civ., Curtea constată că recursul formulat de DGFP în nume propriu este inadmisibil, iar cel formulat de DGFP Argeș, pentru AFP Pitești este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de DGFP Argeș în nume propriu este inadmisibil, întrucât DGFP nu este parte procesuală în cauza de față. Aceasta nu a fost chemată în judecată și față de ea nu s-au dispus măsuri prin sentință. Ca atare, nu are calitatea de a formula recurs în nume propriu împotriva hotărârii tribunalului.
Recursul formulat de DGFP Argeș pentru AFP Pitești este nefondat.
Cât privește eventuala desființare a operațiunii de înmatriculare a autovehiculului, drept consecință a desființării deciziei de calcul al taxei de poluare, Curtea constată că argumentul este străin de obiectul litigiului, fiind o chestiune care îi vizează strict pe reclamant și pe autoritatea care a realizat operațiunea respectivă, fără efecte asupra obligației organului fiscal recurent de a restitui suma de bani care a fost percepută nelegal.
Curtea constată că AFP Pitești are calitatea procesuală pasivă. Astfel, nu are relevanță sub aspectul restituirii că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de AFM, câtă vreme AFP Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o. Relația dintre organul fiscal și organul de mediu se poate rezolva după procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară.
Potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia (Capitolul VI), aprobate prin HG nr. 686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei (21.09.2010), restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește fondul cauzei, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa plătită de reclamant pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second hand și înmatriculat pentru prima dată la 08.04.2002, în Germania – stat membru UE, a fost impusă cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
Cât privește obligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că și sub acest aspect sentința este legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, organul fiscal, în calitate de pârât, a pierdut procesul în fața reclamantului, ceea ce înseamnă că a „căzut în pretențiile” acestuia din urmă. Afirmația că emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare s-au făcut în temeiul unui act normativ nu atrage exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care se constată în justiție că nu au fost respectate dispozițiile art. 110 TFUE, care, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, având caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat în nume propriu de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, și ca nefondat recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2635 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul B. C., domiciliat în Pitești, ..13, ., ap.7, ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. R. | Judecător, G. C. |
Grefier, M. M. |
Red. C.G.N.
RDH/2 ex./23.05.2013
Jud.fond A. D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3633/2013. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2718/2013. Curtea de... → |
|---|
