Pretentii. Decizia nr. 2179/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2179/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 11100/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.2179/R-C.
Ședința publică din 12 Iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A., judecător
I. M., judecător
C. D., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 2293 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul H. M. R., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 30.05.2012, reclamantul H. M. - R. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu București, anularea deciziilor de calcul al taxei de poluare nr._/01.09.2009; din 05 decembrie 2008, nr._/24.12.2009 și nr._/24.12.2009 și în consecință obligarea pârâtelor la restituirea sumei totale de 14.216 lei, reprezentând taxă de poluare plus dobânda legală calculată pentru cele 4 autoturisme, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, de la data încasării efective, până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la datele de 9 decembrie 2008, 7 septembrie 2009 și 29 decembrie 2009 a achitat cu chitanță la DGFP Argeș, taxa de poluare pentru cele 4 autoturisme achiziționate cu contract de vânzare - cumpărare din comunitatea europeană, respectiv a achitat suma de 2155 lei, pentru autoturismul marca Mitsubishi, tip Space Runner, categoria auto M1, norme de poluare E1, an de fabricație 1991, data primei înmatriculări 6 iulie 1991;823 lei achitată cu titlu de taxă de poluare prin chitanța . nr._ din 29 decembrie 2009, pentru autoturismul marca Volskswagen, tip Polo, categoria auto M1, norme de poluare E2, an fabricație 1995; suma de 841 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, pentru autoturismul marca Mazda Tip 121, categoria auto M1, norme de poluare E2, an fabricație 1993, data primei înmatriculări 24.02.1994 și suma de 10.347,00 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Kia, tip Sport categoria auto M1., norme de poluare E2, an fabricație 1988, data primei înmatriculări 20.02.1998. S-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești și inadmisibilitatea acțiunii, arătând că în conformitate cu art. 5 din OUG nr. 50/2008, Administrația Finanțelor Publice Pitești în calitate de autoritate fiscală competentă are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă si de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând, în esență, că în cauză numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare.
Prin sentința nr. 2293/02.10.2012, Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate; a admis acțiunea formulată de reclamant; a anulat deciziile de calcul nr._/05.12.2008, pentru suma de 2155 lei, nr._/01.09.2009, pentru suma de 10.347 lei, nr._/24.12.2009, pentru suma de 823 lei și nr._/21.12.2009, pentru suma de 841 lei; a obligat pârâtele să restituie reclamantului următoarele sume: 2155 lei;_ lei; 823 lei și suma de 841 lei, reprezentând taxă de poluare încasată cu ocazia primei înmatriculări, în cond. art.117 C. pr. fiscală; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, respingând-o ca atare, ținând seama că prin calitate procesuală se înțelege titlul legal care îndreptățește (sau obligă) o persoană să fie parte în proces și constatând că, pe de o parte, pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie, are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a apreciat-o, de asemenea, ca neîntemeiată, respingând-o ca atare, reținând în motivare că pârâta AFP Pitești, astfel cum s-a arătat deja, are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții atât în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare si încasării prin trezorerie a taxei respective, cât și în ceea ce privește virarea sumei în contul Administrației de Mediu; prin urmare, date fiind aceste atribuții, și a întregului mecanism de calculare și virare a sumei prin trezorerie, în cazul dispunerii restituirii sumei pârâta Administrația F. pentru Mediu procedează la restituirea acesteia către solicitant, prin antrenarea aceleiași proceduri în aplicarea principiului simetriei actelor juridice, acțiunea neputând fi apreciată ca inadmisibilă pentru considerentele arătate, contrar susținerilor pârâtei.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul H. M.- R. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu București, anularea deciziilor de calcul al taxei de poluare nr._/01.09.2009; din 05 decembrie 2008, nr._/24.12.2009 și nr._/24.12.2009 și în consecință obligarea pârâtelor la restituirea sumei totale de 14.216 lei, reprezentând taxă de poluare plus dobânda legală calculată pentru cele 4 autoturisme, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, de la data încasării efective, până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea în esență că la datele de 9 decembrie 2008, 7 septembrie 2009 și 29 decembrie 2009 a achitat cu chitanță la DGFP Argeș, taxa de poluare pentru cele 4 autoturisme achiziționate cu contract de vânzare - cumpărare din comunitatea europeană, respectiv a achitat suma de 2155 lei, pentru autoturismul marca Mitsubishi, tip Space Runner, categoria auto M1, norme de poluare E1, an de fabricație 1991, data primei înmatriculări 6 iulie 1991;823 lei achitată cu titlu de taxă de poluare prin chitanța . nr._ din 29 decembrie 2009, pentru autoturismul marca Volskswagen, tip Polo, categoria auto M1, norme de poluare E2, an fabricație 1995; suma de 841 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, pentru autoturismul marca Mazda Tip 121, categoria auto M1, norme de poluare E2, an fabricație 1993, data primei înmatriculări 24.02.1994 și suma de 10.347,00 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Kia, tip Sport categoria auto M1., norme de poluare E2, an fabricație 1988, data primei înmatriculări 20.02.1998.
Pârâta DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești a invocat în apărare prevederile OUG 50/2008, modificată ulterior, act normativ în analizarea căruia tribunalul a reținut că, acesta este contrar dispozițiilor art.110 din Tratat, întrucât este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand, înmatriculate în alt stat membru UE.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Curtea a mai arătat că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul României, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica prin aplicarea acestei taxe, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor E1 și E2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a autovehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului „poluatorul plătește”.
Fiind unul principial, raționamentul Curții este valid și în legătură cu reglementările succesive, astfel încât competența statelor membre de a introduce legi succesive de impozitare internă a mărfurilor, legi care au fiecare perioada lor de activitate în timp, rămâne intactă numai dacă impozitul introdus de noua lege nu descurajează importul de bunuri produse în alte state membre, în favoarea produselor naționale similare, în care se includ cele supuse legilor de impozitare anterioare.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, instanța a reținut că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012, tribunalul apreciază că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
De aceea, tribunalul, în raport de considerentele arătate și temeiurile legale sus invocate, a respins excepțiile invocate, a admis acțiunea reclamantului, a anulat deciziile de calcul al taxei de poluare, obligând pârâtele la restituirea către reclamant a sumelor achitate, reprezentând taxă de poluare.
Împotriva sentinței nr. 2293/02.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâta DGFP Argeș, reprezentând AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP Pitești are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, potrivit art. 5 din OUG 50/2008, astfel că cererea reclamantului este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, se susține că greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea taxei pe poluare, având în vedere că AFP Pitești nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale cu privire la calculul valorii taxei pe poluare, dispoziții care nu sunt contrare celor comunitare, neexistând motive temeinicie pentru restituirea taxei.
Cu privire la restituirea taxei pe poluare, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, recurenta susține că reclamantul a achitat această taxă, respectând prevederile legale în vigoare, astfel că restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art.117 lit. a –h Cod procedură fiscală.
Recurenta – pârâtă a mai arătat că obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată este nelegală atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că, pe de o parte, AFP Pitești nu a acționat abuziv sau cu rea credință, iar pe de altă parte reclamantul nu a câștigat în mod irevocabil litigiul.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este nefondat motivul de recurs prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Calculul și colectarea ei sunt, însă, atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ).
Prevederile legale de mai sus conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având, totodată, acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă.
De asemenea, este nefondat motivul de recurs, care critică pe fond soluția pronunțată.
Așa cum a reținut prima instanță, specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Referitor la cheltuielile de judecată, nu are relevanță că hotărârea instanței de fond nu este încă irevocabilă la momentul la care impune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea privind plata respectivelor cheltuieli este o cerere accesorie care trebuie soluționată în fiecare etapă a fazei judecății procesului civil. Ca atare, cheltuielile efectuate în etapa judecății în primă instanță și dovedite, trebuie acordate de instanță, dacă partea care le-a efectuat a câștigat procesul și le-a solicitat.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 2293 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul H. M. R., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, P. M. |
Red. IM
RDH/2 ex/20.06.2013
Jud. fond: A. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2392/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 344/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
