Pretentii. Decizia nr. 2392/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2392/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 11428/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2392/R-C.
Ședința publică din 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. - judecător
G. A. - judecător
I. M. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Topoloveni, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2364/2012 din 04 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. D. N., cu domiciliul în Topoloveni, ., jud. Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294 Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 8 iunie 2012, reclamantul C. D. N. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice a Orașului Topoloveni prin Trezoreria Topoloveni, Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 1.774 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Opel și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 1.774 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.2364/4 octombrie 2012, a respins excepțiile, a admis în parte cererea, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice Topoloveni și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie suma de 1.774 lei reprezentând taxa de poluare.
Cererea privind acordarea dobânzilor a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, pârâta Administrația Finanțelor Publice Topoloveni având calitate procesuală pasivă fiind emitenta deciziei de calcul a taxei de poluare.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă acțiunea, anulată decizia emisă de A.F.P. Topoloveni. și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1.774 lei reprezentând taxă de poluare.
Capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată au fost respinse, deoarece nu s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș în numele Administrație Finanțelor Publice Topoloveni, invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat doar restituirea sumei de 1.774 lei cu titlu de taxă pe poluare, neindicând niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ fiscal.
Instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, singura autoritate care putea stabili cazurile de restituire fiind puterea legislativă, abilitată să adopte legi, instanța fiind chemată numai să le aplice.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Opel, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2003, fiind emis de către Administrația Finanțelor Publice Topoloveni (referat privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/16 martie 2012 (fila 5 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 18 martie 2012, potrivit chitanței, depusă la dosarul de fond (fila 7).
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul Legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art.1 și 5 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din Lege nr.9/2012, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Obligarea pârâtei A.F.M. la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
Pe de altă parte, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, deoarece criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1 ianuarie 2013.
Mai mult, art.2 din O.U.G. nr.1/2012, care a dispus suspendarea aplicării textului, prevede posibilitatea restituirii taxei achitate de către contribuabili, pentru autovehicule, ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
Caracterul temporar al acestei măsuri nu înlătură concluzia că, până la reaplicarea textului suspendat, discriminarea produselor din Uniunea Europeană se menține, atâta vreme cât autoturismele deja înmatriculate anterior aderării României la U.E. nu achită această taxă și mai mult, cei care au achitat-o în scurta perioadă de aplicare a legii, pot solicita restituirea.
Nu va fi primită nici critica referitoare la depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanță, de vreme ce aceasta este prima autoritate chemată să analizeze conformitatea normei interne cu dispozițiile supranaționale, respectiv europene, iar în cazul în care constată că norma internă este contrară prevederilor menționate să o lase neaplicată în scopul protejării supremației dreptului european.
Jurisprudența constantă a Curții de Luxemburg (Simmenthal) a reținut că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, instanța a procedat în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, care se impune cu caracter general, obligatoriu statelor membre și autorităților din cadrul acestora.
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI, împotriva sentinței civile nr.2364/4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. D. N., cu domiciliul în Topoloveni, ., județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294 Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.C.D./4.07.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: M.B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 174/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2179/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
