Pretentii. Decizia nr. 2215/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2215/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 20044/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2215/2013
Ședința publică din 14 mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: N. S. Păștin, judecător
Judecător: C. P.-I.
Judecător: L. I.
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș – pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești împotriva sentinței civile nr.3906 din 20 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Argeș – Secția civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant C. I. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de la data de 05.09.2012 reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice Pitești, Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 1.913 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca SKODA O..
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul unui autoturism marca Skoda O., și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 1.913 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât taxa a fost achitată în contul Administrației F. pentru Mediu.
A mai susținut că acțiunea este inadmisibilă, art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 stabilind o procedură prealabilă obligatorie pentru contestarea taxei. Reclamantul a sesizat instanța de judecată peste termenul prevăzut de această lege.
Pe fond, a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare prin urmare, nu sunt motive temeinice pentru restituirea acesteia.
Prin sentința civilă nr.3906/20 decembrie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepțiile, a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat decizia de calcul a taxei de poluare emisă de A.F.P. Pitești cu obligarea pârâtei A.F. Mediu la restituirea sumei de 1913 lei taxă de poluare. A respins cererea privind acordarea dobânzii aferente.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2009 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca SKODA O..
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 1.913 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
În termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești, cu toate că potrivit art.1 alin.1 din O.U.G.nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Așadar numai această ultimă instituție are calitate procesuală pasivă în cauză.
2. În mod eronat tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii. Taxa nu este contrară dispozițiilor comunitare, mai mult sesizarea instanței de judecată pentru desființarea acesteia se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile. În acest sens sunt dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
3. Greșită este și obligarea la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale. Principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România.
Restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele stabilite de art.117 lit. a-h) din Codul de procedură fiscală.
Așadar, taxa pe poluare achitată de reclamant este legal datorată.
Dobânzile vizează, potrivit art.120 alin.7 din cod, neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată. Acestea reprezintă dobânzi de restituit de la bugetul local.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
În speță, calitatea procesuală pasivă a Administrației Finanțelor Publice Pitești este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art.8, art.10 și art.11 din O.U.G. nr.50/2008 și cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Sub aspectul încadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art.117 lit.d, conform cărora se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de procedură fiscală, potrivit art.12 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile O.M.F.P. nr.1899/2004.
Pe de altă parte, în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute. Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza T..
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că, deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraful 47), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Cum taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În ceea ce privește dispoziția de obligare la plata dobânzii legale și revenind la problema admisibilității acțiunii, relevantă este hotărârea dată în Cauza Metallgesellshaft și Hoechst, în care s-a conchis în sensul că “este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere (...) pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit (...) pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal (...) și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza (...) beneficiul regimului”.
Nu s-a admis însă capătul de cerere pentru plata dobânzii legale și nu s-a dispus o astfel de plată, astfel că motivul de recurs ce o privește este lipsit de interes.
Întrucât nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate și netemeinicie reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.3906 din 20 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Argeș – Secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă.
Președinte, N. S. Păștin | Judecător, C. P.-I. | Judecător, L. I. |
Grefier, N. S. M.-B. |
Red. N.S.P.
Tehnored. C.B.
2 ex./07.06.2013
Jud. M.B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2214/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
