Anulare act administrativ. Decizia nr. 2900/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2900/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 2253/90/2010*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2900/R-C.
Ședința publică din 26 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. B., judecător
Judecător C. D.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V. (actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice V.), cu sediul în Rm. V., . nr. 17, județul V., împotriva sentinței nr. 4985 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – secția a II-a civilă în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S.C. G&R S.R.L., cu sediul în D., .. 36, județul V..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.06.2011, reclamanta S.C. G & R S.R.L D., a chemat în judecată DGFP V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.56/15.02.2010, emisă de Agenția națională de administrare fiscală – Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost soluționată contestația împotriva raportului de inspecție fiscală nr._/14.07.2009 și deciziei nr.457/14.07.2009, emise de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei, obligații fiscale suplimentare de plată către bugetul consolidat al statului în sumă de_ lei, solicitând anularea în parte a actelor administrative în cuantum de 66.632 lei, constând în impozit pe profit în cuantum de 41.219 lei și majorările de întârziere în cuantum de_ lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, organul fiscal a justificat diferența de impozit pe profit, în sensul că, pentru diferența de impozit pe profit aferentă anului 2006, în sumă de 32.684 lei – în justificarea sumei de 4.445 lei, prin faptul că, a inclus în cheltuielile deductibile fiscal (cont 658), suma de 27.844 lei, ce reprezintă reevaluarea efectuată la un imobil, fiind încălcate prevederile art.24 alin.15 și art. 21 alin.1 și 3, din Legea 571/2003, suma reprezentând diferența pe impozit pe profit în cuantum de 2.684 lei.
De asemenea suma de 28.229 lei, o justifică prin faptul că valoarea rămasă neamortizată, în cazul unui autovehicul în sumă de 17.6434 lei, nu este deductibilă fiscal, pentru că nu s-a vândut prin unități specializate, ori prin licitație, potrivit legii, invocându-se prevederile art.24 alin.15 și art.21 alin.1 și 3 din Legea 571/2003.
Suma de 53.339 lei, reprezentând diferență rezultată prin anularea de către organele de inspecție fiscală a operațiunii de înregistrare a unui raport de evaluare a unor bunuri mobile sechestrate, având ca beneficiar unic DGFP V. – AFP D., calculând o diferență pe profit în cuantum de 8534 lei, organul fiscal interpretând greșit textele de lege aplicabile în speță, stabilind eronat impozit pe profit suplimentar în sumă totală de_ lei și majorări în sumă de_ lei, incluzând în masa impozabilă, cheltuieli prin natura lor sunt deductibile fiscal, organul de control limitându-se a cita texte din codul fiscal fără să analizeze punctual pe fiecare categorie de cheltuieli.
A mai arătat reclamanta că în ceea ce privește vânzarea spațiului comercial si a autovehiculului marca JEEP, la înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor deductibile, aferente acestor vânzări au fost avute în vedere dispozițiile HG nr. 84/2005 punctul 715, în sensul că, societatea avea departament special de transporturi și cabinet de expertiză tehnică și consulting.
Valoarea neamortizată în cazul celor două vânzări, este deductibilă fiscal, potrivit art.3 alin.ultim al Ordinului MF nr.576/2004, pentru aplicarea deciziei fiscale nr.2/2004 și punctul 716 din H.G.nr.44/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea Codului fiscal, de unde rezultă că, prevederile sau câștigurile vânzării sau scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe amortizabile se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care este egală cu valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală, iar cheltuielile înregistrate în aceste situații sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri.
În dovedirea acesteia reclamanta a depus la dosar actele contestate, procesele verbale de afișare, procesele verbale de licitație spațiu comercial, procesele verbale de adjudecare spațiu comercial, proces verbal de afișare cu privire la autoturismul JEEP, proces verbal de licitație autoturism, act de adjudecare autoturism și alte acte de care reclamanta a înțeles să se folosească în cauză.
Inițial acțiunea a fost înregistrată la data de 16.06.2010, la Tribunalul V., care prin sentința nr. 1827/02.11.2010 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în Favoarea Curții de Apel Pitești, pe considerentul că, decizia nr.56/15.02.2010, este emisă de Agenția Națională De Administrare Fiscală – Direcția G. de Soluționare A Contestațiilor, care este instituție centrală, astfel că, potrivit art.3 alin.1 Cod procedură civilă și art.10 alin.1 teza 2 din Legea nr.554/2004, este de competența Curții De Apel, care prin sentința nr.13 din 01.01.2011 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului V., constatând ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul spre soluționare, Înaltei Curți De Casație Și Justiție care, prin decizia nr. 1694/22.03.2011, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V. – Secția administrativă de contencios administrativ și fiscal (actual Secția A II –A civilă).
Au fost depus la dosar documentele care au stat la baza emiterii raportului de inspecție fiscală nr._/14.07.2009, deciziei de impunere nr.497/14.07.2009, emise de DGFP V. - AFP D. și respectiv a deciziei nr.56/15.02.2010, emisă de Agenția națională de administrare fiscală – Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor, procese verbale de afișare spațiu comercial și autoturism, procesele verbale de licitație spațiu comercial, procesele verbale de adjudecare spațiu comercial, proces verbal de afișare cu privire la autoturismul JEEP, proces verbal de licitație autoturism, act de adjudecare autoturism și alte acte.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă impozitul pe profit suplimentar în sumă de_ lei și majorările aferente în cuantum de 25.413 lei, au fost corect calculate, având în vedere documentele de la dosar, să se pronunțe asupra deductibilității fiscale a cheltuielilor, privind diminuarea valorii mijloacelor fixe ca urmare a unei reevaluări, dacă amortizarea contabilă și cea fiscală sunt noțiuni sinonime, precum și asupra valorii amortizării fiscale aferente unor bunuri ce nu sunt utilizate în activitatea economică a societății, expertiză ce a fost efectuată de expertul contabil M. I., care a ajuns la concluzia că, reclamanta datorează Bugetului de stat suma de_ lei, din care impozit pe profit 12.989 lei și 3.720 lei, majorări de întârziere.
Prin sentința nr.4985/11 decembrie 2012 Tribunalul V. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. G & R S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V., a anulat în parte actele administrativ fiscale contestate prin care au fost stabilite obligațiile suplimentare de plată, constând în impozite pe profit și majorări de întârziere și le-a menținut pentru suma de 16.709 lei.
Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr._/14.07.2009 și respectiv Decizia de impunere nr.1497/14.07.2009, emise de pârâtă, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în cuantum de_ lei, constând în impozit pe profit în sumă de 41.219 lei, și majorări de întârziere în sumă de_ lei.
Cu privire la suma de 27.844 lei, aferentă vânzării unui spațiu comercial situat în loc. D., ., parter Județul V., care a fost înregistrată în contabilitate în baza raportului de evaluare întocmit de expert evaluator, certificat de ANEVAR, care a stabilit valoarea de circulație a imobilului, suma de_ lei, scoaterea din evidența contabilă a acestuia fiind efectuată prin includerea pe cheltuieli deductibile a întregii sume, inclusiv cea de_ lei, reprezentând diferența dintre valoare de intrare și cea evaluată a bunului, sumă pe care pârâta a constata că nu este deductibilă fiscal, întrucât nu s-au respectat prevederile art.24 alin.15 și art.21 alin.1 și 3 din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare, din perioada de referință, stabilind un impozit pe profit suplimentar în sumă de 4455, 04 lei, pe care o datorează reclamanta la care se adaugă majorările de întârziere aferente.
Referitor la impozitul pe profit aferent sumei de 176.434 lei, reprezentând valoarea rămasă neamortizată a unui autovehicul JEEP, cu suma de 64.100 lei, stabilită de expertul auto, autovehiculul fiind achiziționat la valoarea de 144.933 lei, la care s-a adăugat novația privind obligațiile rămase la contractul de Leasing nr._/30.11.2004, încheiat cu BCR Leasing IFN SA, valoarea neamortizată în sumă de 176.434 lei, fiind înregistrată de către reclamantă pe cheltuieli deductibile fiscal, la calculul impozitului pe profit organele fiscale au constatat că nu au fost respectate prevederile art.24 alin.15 și art.21 alin.1 și 3 lit.i din Legea nr.571/2003, motiv pentru care nu este deductibilă fiscal, la calculul impozitului pe profit reclamanta neprezentând acte și documente justificative privind vânzarea autovehiculului prin unități specializate, ori prin licitație publică, în condițiile legii.
Potrivit art.24 alin.15 din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare „ valoarea rămasă neamortizată în cazul mijloacelor fixe amortizabile vândute este deductibilă la calculul profitului impozabil, în situația în care acestea sunt valorificate prin unități specializate sau prin licitație organizată potrivit legii”, iar potrivit art.715 din H.G. nr.44/2004 „în categoria unităților specializate, conform art.24 alin. 15 din Codul Fiscal, se încadrează persoanele juridice care, potrivit obiectului de activitate intermediază înstrăinarea de proprietăți imobiliare și a altor mijloace fixe, departamentele specializate aflate în structura organizatorică a contribuabililor și alte unități cu activități similare.”
S-a reținut că reclamanta a organizat licitație publică, potrivit procesului verbal de afișare nr.109/6.11.2009, act de adjudecare licitație autoturism, proces verbal procesele verbale de licitație autoturism, procesele verbale de adjudecare autoturism, vânzarea autoturismului fiind legală, reclamanta în mod corect a stabilit că valoarea fiscală a autoturismului JEEP, la suma de 64.100 lei, reprezentând valoarea de vânzare a acestuia stabilită prin licitație organizată, situație în care reclamanta nu datorează impozit pe profit în sumă de_, 44 lei.
Cu privire la impozitul pe profit aferent sumei de 259.526 lei, rezultată ca urmare a înregistrării în evidența contabilă a unui raport de evaluare a bunurilor mobile sechestrate, având ca beneficiar unic DGFP V. –AFP D., scopul evaluării fiind estimarea valorii de vânzare forțată a proprietății imobiliare sechestrate, în vederea vânzării prin licitație publică pentru recuperarea creanțelor la bugetul de stat, având în vedere faptul că evaluarea unor bunuri în vederea vânzării nu presupune scoaterea din gestiune a imobilizărilor corporale în cauză, ci doar înregistrarea valorii evaluate la rezerve din reevaluare, s-a reținut că în mod eronat reclamanta a înregistrat pe cheltuieli deductibile suma de_ lei, aceasta nereprezentând cheltuială efectuată în scopuri de venituri din vânzarea imobilizărilor evaluate, astfel că în mod legal organul de inspecție fiscală au constat că aceasta nu este deductibilă, influențând astfel baza de calcul a impozitului pe profit în sensul majorării acestuia, calculând o diferență pe profit în sumă de 8534 lei, pe care reclamanta o datorează.
Prin urmare s-a reținut că reclamanta datorează bugetului de stat impozit pe profit în cuantum de 12.989, la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 3720 lei, în total 16.709 lei, astfel că acțiunea reclamantei este în parte întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice V., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și respingerea contestației în totalitate.
În motivare se arată că instanța a reținut greșit concluziile raportului de expertiză din argumentarea adusă de instanță neputându-se constata o situație contrară celei consemnate în raportul de inspecție fiscală.
E. s-a dat eficiență unor articole de lege care la momentul tranzacțiilor nu erau în vigoare. Nu se poate reține că evaluarea mijlocului de transport a fost întocmită de un cabinet specializat în expertiză tehnică și consulting, în condițiile în care prin normele de aplicare a Codului fiscal, acestea au fost clar definite, iar ipoteza în discuție nu se încadrează în text.
Ca atare, nu s-au respectat la vânzarea autoturismului prevederile legale, nefiind organizată licitație potrivit legii, vânzarea nefiind realizată prin unități specializate.
Eliminarea obligativității vânzării prin asemenea unități este aplicabilă abia începând cu 1.01.2007, iar tranzacția analizată s-a derulat în cursul anului 2006.
Or, contestatoarea nu a demonstrat existența în organigrama societății a unui departament specializat pe ramuri de transporturi, astfel că nu au fost îndeplinite cerințele pct.715 din Norme.
Cu privire la vânzarea terenului și spațiului comercial derulat în luna noiembrie 2006, experții au reținut aplicarea unor dispoziții normative publicate în Monitorul Oficial la 29.12.2006, deși chiar H.G. nr.1681/2006 prevede că se va aplica începând cu ianuarie 2007.
Se susține și că înscrisurile care atestă efectuarea unor licitații sunt documente întocmite pro cauza, nefiind prezentate inspecției fiscale la momentul controlului.
S.C. G & R S.R.L D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat (filele 11-13 dosar recurs).
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin actele fiscale atacate s-a reținut în sarcina reclamantei obligație fiscală suplimentară de plată de 66.632 lei compusă din 41.219 lei impozit pe profit aferent perioadei 1.01._08 și majorări de întârziere aferente în sumă de 25.413 lei; TVA pentru perioada verificată 1.02._08 de 2.004.603 lei, cu majorări aferente de 1.430.812 lei.
Împotriva deciziei de impunere nr.497/14.09.2009, reclamanta a formulat contestație în temeiul art.205 și urm. Cod procedură fiscală (filele 34-37 dosar fond), soluționată prin decizia nr.56/15.02.2010 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. (filele 39-55).
În fața instanței, reclamanta a înțeles să conteste numai soluția dată în decizia nr.56/2010 asupra obligațiilor suplimentare de plată constând în impozit pe profit și majorări de întârziere.
În acest context, Curtea constată că prin contestația depusă la 13.08.2009 la autoritatea competentă să o soluționeze a criticat stabilirea impozitului pe profit suplimentar pe perioada 1.01._08, susținând că vânzările privind spațiul comercial și autovehiculul marca Jeep au fost realizate cu respectarea prevederilor pct.715 din H.G. nr.85/2005, în sensul că societatea avea un departament special de transporturi.
S-a mai susținut că în lumina art.24 alin.15 din Codul fiscal, cabinetul de expertiză tehnică și consulting poate fi asimilat în prevederile legii ca persoană juridică cu obiect de activitate în intermedierea și înstrăinarea proprietăților imobiliare și a altor mijloace fixe.
Prețul imobilului s-a stabilit prin intermediul cabinetului independent de expertiză tehnică și consulting care este unitate specializată în sensul normelor Codul fiscal.
S-a criticat faptul că asupra diferenței negative rezultată ca urmare a evaluării bunurilor mobiliare aflate sub sechestru nu se mai face referire de la 1 ianuarie 2007 la obligația de a face vânzarea prin unități specializate sau prin licitație, conform prevederilor Legii nr.343/2006. Bunurile evaluate aflate sub sechestru au fost valorificate în luna ianuarie 2009, conform procesului verbal de licitație nr._/8 ianuarie 2009.
Față de conținutul contestației formulate, autoritatea fiscală competentă să o soluționeze a reținut că reclamanta a înstrăinat în luna noiembrie spațiul comercial conform contractului de vânzare cumpărare nr.2279/16.11.2006, pentru care a întocmit și factură pentru valoarea totală de 34.810 lei, din care 33.258 lei spațiu comercial și 1.288 lei teren aferent, fiind încălcate dispozițiile art.24 pct.15 coroborat cu art.21 alin.1 și 3 lit.i) din Codul fiscal.
Curtea constată că într-adevăr în contestația formulată s-a invocat numai faptul că prețul imobilului s-a stabilit prin intermediul unui cabinet independent de expertiză tehnică și consulting, care s-ar încadra în noțiunea de alte unități specializate la care se referă normele de aplicare a Codului fiscal.
Potrivit, art.24 alin.15 din Codul fiscal, în forma în vigoare la data realizării operațiunii în discuție, „pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă și orice reevaluare contabilă a acestora. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidențiată în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizate, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată. Valoarea rămasă neamortizată, în cazul mijloacelor fixe amortizabile vândute, este deductibilă la calculul profitului impozabil în situația în care acestea sunt valorificate prin unități specializate sau prin licitație organizată potrivit legii”.
Punctul 715 din H.G. nr.44/2004 reprezentând normele metodologice de aplicare a Codului fiscal definea unitățile specializate la care se referă art.24 alin.(15) din Codul fiscal, ca fiind: persoanele juridice care, potrivit obiectului de activitate, intermediază înstrăinarea de proprietăți imobiliare și a altor mijloace fixe sau departamentele specializate aflate în structura organizatorică a contribuabililor și alte unități cu activități similare.
Ca atare, față de textul în vigoare la data efectuării operațiunii de înstrăinare, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă și orice evaluare contabilă a acestora, valoarea rămasă neamortizată fiind deductibilă la calculul profitului impozabil, doar dacă valorificarea se face prin unități specializate sau prin licitație organizată potrivit legii.
În speță este cert că vânzarea nu s-a făcut printr-o unitate specializată, susținerea din contestația adresată D.G.F.P. V. vizând numai evaluarea bunului anterior efectuării înstrăinării (conform contractului nr.3/2005, în condițiile în care înstrăinarea s-a realizat în noiembrie 2006).
Legea vorbește despre efectuarea vânzării prin unități specializate, iar nu doar despre evaluare, prealabilă acestei operațiuni, astfel că și în ipoteza în care s-ar admite că un cabinet de expertiză tehnică și consulting poate fi încadrat în noțiunea la care se referă pct.715 alin.1 din norme, nu rezultă că înstrăinarea s-a realizat prin intermediul acestui cabinet.
Faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, urmare a modificării normelor prin H.G. nr.1861/21.12.2006, legea nu s-a mai referit la unități specializate, modificându-se soluția legislativă nu poate determina consecințe asupra operațiunii de înstrăinare efectuate sub imperiul legii vechi.
În acest sens, expertiza contabilă reține că prin Legea nr.343/2006 a fost modificat Codul fiscal, inclusiv la art.24 alin.15, iar normele metodologice s-au modificat prin H.G. nr.1861/21.12.2006 (filele 153-154 dosar fond), forma nouă a textului fiind aplicabilă pentru stabilirea regimului fiscal al determinării impozitului pe profit în trimestrul IV al anului 2006. S-a reținut că este deductibilă fiscal suma de 27.844 lei, reprezentând diferență pozitivă din reevaluarea activului spațiu comercial efectuată în anul 2005.
Numai că, atunci când redă prevederile art.24 alin.15 din Codul fiscal, expertiza nu cuprinde și ultima teză a textului referitoare la caracterul deductibil al valorii rămase neamortizate și la condițiile acestei deductibilități.
Curtea reține că prin dispozițiile legale citate și reproduse în raportul de expertiză nu se redă forma în vigoare la data efectuării operațiunii și nu se face vorbire despre dispoziția pct.715 alin.final din H.G.nr.44/2004.
Ca atare, dincolo de concluzia expertului, care trece la interpretarea dispozițiilor normative, Curtea reține că organele fiscale au reținut corect în actele întocmite faptul că pentru suma de 27.844 lei, nu se poate acorda drept de deducere, deoarece au fost încălcate dispozițiile art.24 alin.15 prin raportare la normele metodologice în vigoare.
Aspectul adăugat motivelor de nelegalitate a actelor fiscale, în lucrarea de expertiză (fila 156 dosar fond), în care se susține că vânzarea activului spațiu comercial s-a făcut prin licitație, conform documentelor anexate lucrării de expertiză, nu poate fi reținut în condițiile în care actul de adjudecare din 16.11.2006 (fila 186 dosar fond), este un înscris olograf fără dată certă pentru a rezulta faptul că a fost întocmit anterior efectuării inspecției fiscale.
De altfel, în ipoteza în care acest înscris ar fi existat, în contestația depusă de către reclamantă, aceasta ar fi prezentat motivul înstrăinării prin licitație pentru a beneficia de deducerea sumei de 27.844 lei, ceea ce însă nu s-a invocat (filele 34-37 dosar fond), singurul argument fiind legat de faptul că este respectată prevederea art.24 alin.15 în condițiile în care cabinetul independent de expertiză tehnică și consulting este o altă unitate specializată.
Cu privire la înstrăinarea autoturismului marca Jeep cu valoare de tranzacție de 64.100 lei, stabilită de expert tehnic, s-a reținut în actele fiscale că acesta a fost achiziționat la valoare de 144.933 lei, la care s-a adăugat novația prin obligațiile rămase la contractul de leasing din 30.11.2004. Valoarea rămasă neamortizată de 176.434 lei a fost înregistrată de societate pe cheltuieli deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit.
Aceleași argumente ca și cele de mai sus în privința vânzării spațiului comercial, au fost aduse și în privința acestei înstrăinări, organele fiscale reținând dimpotrivă că reclamanta a înstrăinat autovehiculul prin relație directă cu dobânditorul fără intermediar și fără licitație.
Susținerea din contestație, potrivit cu care această operațiune a fost derulată prin intermediul departamentului special de transporturi deținut de societate, care se încadrează în dispozițiile art.715 din H.G. nr.44/2004, în forma în vigoare la acel moment, nu poate fi reținută în condițiile în care nu s-a dovedit organizarea în cadrul societății unui astfel de departament, dimpotrivă obiectul de activitate al societății neavând legătură cu activitatea de transport.
De asemenea, susținerea faptului că societatea ar fi organizat licitație pentru înstrăinarea autoturismului, așa cum se reține și în raportul de expertiză, va fi înlăturată pentru aceleași considerente ca cele de mai sus, reținându-se că actul de adjudecare din 19.12.2006 (fila 177 dosar fond), precum și procesul verbal de licitație pentru bunuri mobile din aceeași dată (fila 178 dosar fond), nu poartă dată certă pentru a rezulta anterioritatea acestora și nu au fost invocate în fața organului de inspecție fiscală și nici în contestația formulată împotriva deciziei de impunere.
Faptul că în răspunsul la obiecțiunile la expertiză se arată detaliat ce se înțelege prin sintagma „licitație organizată potrivit legii” (filele 222-223 dosar fond), nu înlătură concluzia de mai sus a instanței, în primul rând deoarece un asemenea argument nu a fost produs în fața organelor fiscale la momentul controlului și nici în contestația formulată, iar în al doilea rând, deoarece actele prezentate ulterior expertului, întocmite de către societate nu poartă nicio mențiune despre efectuarea unor publicații, bunăoară în ziare, conform art.437 și art.504 Cod procedură civilă, altele decât la sediul societății, respectiv la sediul secundar, anunțurile depuse la dosar în fotocopie neavând nici mențiune pentru conformitate, nici dată certă (filele 232-234 dosar fond).
Ca atare, constatările organelor fiscale, confirmate ulterior prin decizia nr.56/15.02.2010, sunt corecte, astfel că nu se impune desființarea actelor administrativ fiscale atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V. (actualmente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice V.), cu sediul în Rm.V., . nr.17, județul V., împotriva sentinței nr.4985/11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S.C. G&R S.R.L., cu sediul în D., ..36, județul V..
Modifică sentința în sensul că pe fond respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. B. | Judecător, C. D. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red.C.D./1.10.2013
GM/4 ex./Jud.fond: A.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3844/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2148/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
