Pretentii. Decizia nr. 2468/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Decizia nr. 2468/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 10/109/2013

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2468/2013

Ședința publică din 30 Mai 2013

Curtea compusă din:

Președinte: J. D., judecător

Judecător: V. B.

Judecător: F. A.

Grefier: M. D.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGEȘ pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.454/2013 din data de 23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș-pentru Ministerul Finanțelor Publice-A.F.P.Topoloveni, intimatul-reclamant P. I. R. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.

CURTEA :

Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 decembrie 2012, reclamantul P. I. Răzva a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Topoloveni și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/10.11.2011 și restituirea sumei de 8477 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Seat L., fabricat în anul 2007.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Seat L., fabricat în anul 2007 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 8477 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.

Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.454 din 23 ianuarie 2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Topoloveni și a admis acțiunea precizată, în sensul că a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2011 emisă de această pârâtă și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 8.477 lei, reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.

S-a reținut, în adoptarea acestei soluții, următoarele:

În cursul anului 2011 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Seat L., fabricat în anul 2007.

În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 8477 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice.

Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.

Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.

Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, a fost admisă acțiunea precizată, s-a anulat decizia nr._/2011 emisă de pârâta A.F.P. Topoloveni și a fost obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 8.477 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Ministerului Finanțelor Publice și Administrației Finanțelor Publice Topoloveni, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.

Dezvoltând recursul, se arată, în esență, că instanța nu a motivat soluția adoptată, de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/2011.

Această decizie a fost anulată în mod eronat, deoarece reprezintă un act administrativ fiscal – titlu de creanță, în sensul art.41 din O.G. nr.92/2003 și art.107.1 din H.G. nr.1050/2004.

În ceea ce privește procedura de contestare a actelor administrative fiscale sunt aplicabile dispozițiile art.205-218 din O.G. nr.92/2003, iar înainte de sesizarea instanței trebuia îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.109 alin.2 Cod procedură civilă și art.7 din Legea nr.554/2004.

De asemenea, existența unei astfel de taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.

Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

Examinând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:

După cum rezultă din considerentele sentinței atacate, admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/2011 emisă de A.F.P. Topoloveni și de obligare a pârâtei Administrația F. pentru Mediu la restituirea către reclamant a sumei de 8.477 lei cu titlu de taxă specială pentru emisiile poluante a fost motivată de către tribunal atât în fapt, cât și în drept, invocându-se prevederile art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, art.214 și 2142 Cod fiscal și art.148 alin.2 din Constituția României.

Prin urmare, prima critică formulată în recurs, ce vizează nemotivarea soluției este nefondată, instanța de fond respectând întocmai dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă.

Cu privire la procedura prealabilă, în sensul că aceasta a fost sau nu parcursă de reclamant, Curtea reține că nu se putea pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern și a eficienței normei comunitare. Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.

În concluzie, Curtea reține că procedura prealabilă de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, în sensul că a fost parcursă sau nu de reclamant, nu are eficiență, deoarece în primul rând în speță se analizează respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern și a eficienței normei comunitare, anume cauza T. împotriva României.

Critica referitoare la modul în care s-a soluționat fondul cauzei este nefondată, întrucât motivația că taxa de poluare s-a plătit în temeiul unei legi în vigoare la data plății nu poate fi reținută, deoarece, așa cum corect a constatat și tribunalul, există neconcordanță între legea internă, respectiv O.U.G. nr.50/2008 cu legislația comunitară.

Specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.

Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.

Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).

Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.

Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).

Argumentele instanței europene care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.

Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).

Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.

Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.

Pentru toate aceste considerente, sentința atacată este legală, neexistând niciun motiv care să poată conduce la modificarea acesteia, așa încât, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând interesele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TOPOLOVENI, împotriva sentinței civile nr.454 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.

Președinte,

J. D.

Judecător,

V. B.

Judecător,

F. A.

Grefier,

M. D.

Red.F.A.

Tehnored.V.S.

Ex.2/05.06.2013.

Jud.fond: N.S..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 2468/2013. Curtea de Apel PITEŞTI