Pretentii. Decizia nr. 3047/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3047/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 23258/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3047/2013
Ședința publică din 24 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: N. S. Păștin, judecător
Judecător: C. P.-I.
Judecător: L. I.
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș – pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești împotriva sentinței civile nr.1893 din 18 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr._/109/2012 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul V. M. G. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, solicitând anularea deciziei nr._/06.09.2012 și restituirea sumei de 2124 lei reprezentând taxă pe poluare.
Reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Ford Focus, an fabricație 2009, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 2124 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. Principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană, 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență acestui principiu.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.G.F.P. Argeș pentru A.F.P. Pitești a solicitat respingerea acțiunii, arătând că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.1893/18.03.2013 a fost admisă în parte excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în privința obligației de restituire a taxei de poluare, fiind respinsă excepția în privința anulării deciziei de calcul a taxei de poluare.
A fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată decizia nr._/06.09.2012 și a fost obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2124 lei, cu dobânda datorată conform art.117 și 124 cod procedură fiscală. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. prin D.G.F.P. Argeș, pe care a apreciat-o ca fondată, în parte.
Astfel, prin art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008 este stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și care se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, singura instituție de la care se poate solicita restituirea taxei pe poluare. Însă A.F.P. prin D.G.F.P. Argeș are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei, deoarece această instituție este emitentul deciziei, iar anularea nu se poate realiza decât în contradictoriu cu această parte.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford Focus, an fabricație 2009, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 2124 lei cu titlu de taxă de poluare.
Prin art.1 din Legea nr.9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar art.4 al aceluiași act normativ a prevăzut când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România și respectiv cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i din Legea nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141 – 2143 din Legea nr.571/2003.
Această suspendare privește, deci, doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate, menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, există iar o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr.50/2008, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or prin hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p.I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (paragrafele 34, 35) că articolul 110 are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p.I‑4981, punctul 66).
Argumentele instanței europene, din cauza T., care au și determinat concluzia acesteia, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraful), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art.110 T.F.U.E.
Art.110 ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate, în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la art.28, 30 și 34 T.F.U.E.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea a fost admisă, conform celor arătate mai sus.
În termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Costești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost desființată decizia de calcul a taxei de poluare, întrucât admiterea acestui capăt de cerere duce la desființarea operațiunii de înamatriculare a autoturismului, în condițiile în care la baza acestei operațiuni a stat documentul de plată a taxei de poluare.
De asemenea, în mod greșit a fost admisă cererea de restituire a taxei în contradictoriu și cu această pârâtă, deși, în raport de dispozițiile art.5 din O.U.G. nr.50/2008, ea are numai obligația de a calcula valoarea taxei de poluare, de a o încasa și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu, taxa constituind venit la bugetul fondului pentru mediu și fiind gestionată de Administrația F. pentru Mediu conform art.1 alin.1 din același act normativ. Așadar, numai această ultimă instituție are calitate procesuală pasivă în cauză.
2. Principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat și la nivelul Uniunii Europene, iar o taxă pentru înmatricularea autovehiculelor se percepe în alte 16 state membre ale Uniunii Europene.
Pe de altă parte, este nefondată susținerea reclamantului privind existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu, în condițiile în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în jursprudența sa că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru că acestea trec o frontieră.
În speță nu există o atare ipoteză, pentru că taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar taxa se aplică pentru utilizarea autovehiculelor pe teritoriul statului, iar nu pentru că ele tranzitează o frontieră.
Așadar, instituția fiscală a respectat întru-totul legea, de la care nu se poate deroga, iar emiterea actelor contestate s-a făcut în baza prevederilor legle în vigoare ce nu contravin normelor comunitare.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Este greșită susținerea recurentei cum că prin desființarea deciziei de calcul a taxei de poluare se desființează operațiunea de înmatriculare a autoturismului.
Este adevărat că una dintre condițiile înmatriculării a fost aceea de plată a taxei de poluare, însă tribunalul a constatat că această taxă încalcă dispozițiile normelor comunitare, singura concluzie ce se desprinde de aici fiind aceea că înmatricularea trebuia făcută necondiționat de plata unei astfel de taxe.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a recurentei sub aspectul restituirii taxei de poluare, Curtea constată că această pârâtă nu a fost obligată la restituire prin sentința recurată, o atare obligație fiind instituită numai în sarcina celeilalte pârâte - Administrația F. pentru Mediu.
Al doilea motiv de recurs este nefondat
Este adevărat că recurenta a aplicat dispozițiile interne în materie, însă în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între acestea și prevederea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza T..
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că, deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraful 47), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.1893 din 18 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul V. M. G. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2012, la Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. S. Păștin C. P.-I. L. I.
Grefier,
N. S. M.-B.
Red. L.I.
Tehnored. C.B.
2 ex./25.09.2013
Jud. fond: C. D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2581/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2742/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
