Pretentii. Decizia nr. 3091/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3091/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 11260/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3091/R-C.
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
G. C. - președinte secție
D. R. - judecător
V. I. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ – PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2834/2012 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta P. N., domiciliată în Pitești, ..15, ., ., pârâtele T. M. PITEȘTI, cu sediul în ., județul Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, . 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2012, reclamanta P. N. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești, T. M. Pitești și Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 2.913 lei, achitată cu chitanța . nr._/12.10.2010, cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în cursul anului 2010 a achiziționat din Olanda un autoturism marca Skoda O., an fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia în România i-a fost impusă plata sumei de 2.913 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă ce contravine normelor dreptului comunitar, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E., și care prin urmare trebuie restituită integral. Reclamanta a invocat jurisprudența CJUE.
Prin întâmpinarea formulată la 09.10.2012, D.G.F.P. Argeș, în numele AFP Pitești, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că în conformitate cu art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012 taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de AFM, astfel că numai această parte are calitatea de a gestiona taxa de poluare, fiind singura instituție care are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând, în esență, că în cauză numai AFM are calitate de a gestiona taxa de poluare.
Prin sentința nr.2834 din 29.10.2012 Tribunalul Argeș – Secția civilă a respins excepțiile, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă, a obligat pe pârâte să restituie acesteia suma de 2.913 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._/12.10.2010, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 39 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității sunt neîntemeiate, întrucât AFP Pitești a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele obligarea acestora la restituirea sumei de 2.913 lei, cu motivarea că a cumpărat un autoturism marca Skoda O., fabricat în anul 2007, cu scopul de a-l înmatricula în România, ocazie cu care AFP Pitești a emis decizia de calcul. Perceperea acestei taxe este nelegală întrucât România este stat membru UE.
De asemenea, tribunalul a reținut că taxa de poluare este nelegală, întrucât Legea nr. 9/2012 privind emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamanta s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei, este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
S-au mai reținut incidența interpretărilor normelor comunitare date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, conform cărora art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională. De asemenea, s-a invocat și hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 N./Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Targu Cărbunești, Administrația F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportându-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și accesași uzură de pe piața națională”.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar fată de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), invocând dispoz. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și criticând-o pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă în cererea de restituire a taxei pe poluare, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa respectivă potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008. Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Pitești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamanta, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu. AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, nu există temei legal pentru obligarea organului fiscal să restituie suma în solidar cu AFM.
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției inadmisibilității, întrucât decizia de calcul este act administrativ fiscal ce constituie titlu de creanță fiscală potrivit art.41 din O.G. nr.92/2003 și pct. 107.1 din H.G. nr.1050/2004;
- cererea de restituire a taxei nu se înscrie în dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, iar reclamanta a achitat taxa pe poluare în mod benevol, înțelegând astfel să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia acesta a înțeles să plătească această taxă specială, nu este actul administrativ-fiscal – decizia de calcul, ci OUG nr.50/2008;
- capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, atâta timp cât nu există culpă procesuală, iar litigiul nu a fost soluționat irevocabil.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cât privește starea de fapt, Curtea constată că, pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca Skoda O., număr de identificare TMBBS61Z_, înmatriculat inițial în Olanda – stat membru UE, la data de 15.09.2006, reclamanta a plătit taxa pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008.
Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă sub aspectul cererii de restituire a taxei. Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamanta a făcut plata taxei (12.10.2010), restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății, taxa a fost virată la bugetul F. pentru Mediu administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Sub aspectul excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia în interesul Legii nr.24/14.11.2011, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, în sensul că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
În recursul în interesul legii s-a reținut că s-a stabilit cu claritate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a soluționat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale.
Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxembourg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Înalta Curte a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.
Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită. Relevantă în această privință este jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst, în care s-a conchis în sensul că “este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere (...) pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit (...) pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal (...) și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza (...) beneficiul regimului”.
Sub aspectul neîncadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h) Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art. 117 lit. d), conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Ca atare, în condițiile în care taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 nu respectă dispozițiile art. 110 TFUE, fost art. 90 alin. 1 TCE, ea a fost percepută nelegal, prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale comunitare.
În ce privește faptul că taxa a fost achitată benevol, Curtea constată, în raport de considerentele sus expuse, că acesta nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei pe poluare.
Referitor la obligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că și sub acest aspect sentința este legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Obligația se impune a fi stabilită în faza procesuală în care au fost realizate respectivele cheltuieli și în care s-a cerut plata lor.
În speță, organul fiscal, în calitate de pârât, a pierdut procesul în fața reclamantei, ceea ce înseamnă că a „căzut în pretențiile” acestuia din urmă. Afirmația că emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare s-au făcut în temeiul unui act normativ nu atrage exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care se constată în justiție că nu au fost respectate dispozițiile art. 110 TFUE, care, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, având caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș (actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), împotriva sentinței civile nr.2834 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta P. N., domiciliată în Pitești, ..15, ., ., pârâtele T. M. PITEȘTI, cu sediul în ., județul Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. G. N. | Judecător, G. C. | Judecător, D. R. |
Grefier, V. I. |
Red.G.C./31.10.2013
EM/2 ex.
Jud.fond: I.P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 34/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 199/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
