Pretentii. Decizia nr. 3508/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3508/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 5047/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3508/R-C.
Ședința publică din 13 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R. - judecător
C. G. N. - judecător
G. C. - președinte secția
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamantul B. C., domiciliat în D., ..8, ., ., împotriva sentinței nr.1194 din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția aII-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ intimate fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice D. ( în prezent Serviciul Fiscal Municipal D.), cu sediul în D., ..A, parter, județul V., și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurentul a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 21.06.2012, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice D., formulând plângere împotriva refuzului nejustificat al acesteia de a-i restitui suma de 2087 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, și solicitând să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei respective cu dobândă legală. Totodată, a solicitat și anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/21.10.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că în anul 2010 a achiziționat un autoturism marca Dacia L., an de fabricație 2010, având nr. de identificare UU1LSDAEF44013840. Pentru înmatricularea acestui autovehicul în România a fost obligat să plătească suma de 2087 lei, taxă pe poluare, conform chitanței . nr._/21.10.2010.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat Administrației Finanțelor Publice D. să-i restituie suma de 2087 lei, cerere refuzată de pârâtă.
Reclamantul a apreciat că perceperea acestei taxe este nelegală, fiind discriminatorie în condițiile în care ea nu este percepută și pentru autoturisme similare, deja înmatriculate în România, fapt ce contravine prevederilor art. 110 din TFUE, aplicabil potrivit art. 148 alin 2 din Constituția României, iar dispozițiile art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 stabilesc că obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără a face distincție între țara în care au fost produse și nici dacă sunt noi sau second-hand.
Totodată, reclamantul a invocat jurisprudența Curții Europene de Justiție, inclusiv Hotărârea din 07.04.2011pronunțată în cauza C 409-02 T. contra României.
Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice D., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât se cere restituirea taxei de poluare achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou, prima înmatriculare fiind chiar pe numele reclamantului.
Prin sentința nr. 1194/22.02.2013, Tribunalul V. - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată, Totodată, a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în garanție a AFM, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice D., ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul nou marca Dacia L., an de fabricație 2010, având nr. de identificare UU1LSDAEF44013840.
Pentru înmatricularea pentru prima oară în circulație a autovehiculului menționat, reclamantul a plătit o taxă pe poluare în cuantum de 2087 lei, potrivit chitanței . nr._/21.10.2010 (fila 10).
Apreciind că taxa pe poluare a fost percepută în mod nelegal, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei sume (fila 11), însă pârâta a refuzat restituirea sumei menționate.
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, reclamantul urmând întocmai procedura reglementată de dispozițiile art. 117 alin. 9 din Codul de procedură fiscală coroborat cu OMF nr. 1899/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul, care a achiziționat un autoturism nou și a fost obligat, cu ocazia primei înmatriculări, să achite taxa pe poluare în cuantum de 2087 lei, este primul proprietar al autovehiculului. În speță nu există o încălcare a prevederilor art. 90 TCE, actual art. 110 TFUE, întrucât, chiar dacă autovehiculul este de origine comunitară, acesta nu a fost niciodată înmatriculat în Comunitatea Europeană, reclamanta efectuând prima înmatriculare în România. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au fost înmatriculate vreodată într-un stat membru al Uniunii Europene, fie românești, fie străine.
Față de soluția dată cererii principale, instanța a respins și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul B. C., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în cadrate în dispozițiile art.304.pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că este discriminatoriu faptul că nu i s-a restituit taxa de poluare, normele externe având prioritate față de legea internă, astfel că oi s-a perceput o taxă nelegală și nici nu i se restituie. A mai arată că există și jurisprudență în acest sens și că nu se poate ca la o parte dintre persoanele care s-au adresat instanței să li se acorde dreptul de a li se restitui taxa de poluare și la alții nu, în condițiile în care spețele sunt identice.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate de recurentul reclamantă, în raport și de dispoz. art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din decizia de calcul al taxei pe poluare (f. 9 dosar fond), coroborat cu cartea de identitate a autoturismului (f. 6 dosar fond) și cu mențiunile din cererea de chemare în judecată și din cererea de recurs, rezultă că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa pe poluare este produs în anul 2008, fiind achiziționat de către reclamant ca autoturism nou.
Prin urmare, autoturismul nu a mai fost înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene anterior datei la care s-a solicitat înmatricularea în România. Ca atare, nu este supus discuțiilor legate de discriminarea produsă autoturismelor „de mâna a doua” prin instituirea taxei pe poluare.
Nefiind vorba despre un autoturism second-hand, pentru care s-ar fi putut constata o eventuală discriminare în temeiul jurisprudenței CJUE, nu se poate reține nici că dreptul european în materie este interpretabil de vreme ce în jurisprudența dată în aplicarea art.110 TFUE Curtea de la Luxemburg a reținut discriminarea numai în privința autoturismelor second-hand, raportându-se la o primă înmatriculare pe teritoriul altui stat european.
De asemenea, nu se poate discuta o discriminare a autoturismelor noi câtă vreme pentru acestea lipsește elementul de comparație, în cazul lor fiind vorba despre prima înmatriculare. Curtea Europeană de Justiție, în cauza C 402-09 T., referindu-se la taxa pe poluare, a reținut că taxa instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE nu permite statelor membre să instituie taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie provenite din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Discriminarea constatată de Curte nu e determinată de criteriile folosite de legiuitorul român pentru stabilirea taxei pe poluare, reținând că acestea sunt conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie, astfel că, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o aceasta are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Prin urmare, fiind în discuție un autoturism nou, interpretarea dată de CJUE în cauza T. împotriva României nu este incidentă în speță.
În aceste condiții, se reține că, potrivit O.U.G. nr.50/2008 în forma în vigoare la data plății taxei (21.10.2010), obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, ceea ce înseamnă că, în privința autoturismelor noi, taxa este datorată indiferent de proveniența acestuia (piața națională sau cea a unui alt stat membru).
În lipsa caracterului discriminatoriu, nu se poate reține contrarietatea cu norma europeană a obligației de plată a taxei pentru autovehicule noi, astfel că nu există nici un motiv, în cauza dedusă judecății, pentru a înlătura aplicabilitatea normei naționale.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul B. C., domiciliat în D., ..8, ., ., împotriva sentinței nr.1194 din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția aII-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ intimate fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice D. ( în prezent Serviciul Fiscal Municipal D.), cu sediul în D., ..A, parter, județul V., și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, C. G. N. | Judecător, G. C. |
Grefier, M. M. |
Red. C.G.N.
RDH/2 ex./02.12.2013
Jud.fond: D. A. L.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2307/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
