Pretentii. Decizia nr. 3593/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3593/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 22860/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3593/2013
Ședința publică din 04 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. N., judecător
Judecător: Florinița C.
Judecător: I. R.
Grefier: M. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGES - pentru ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., împotriva deciziei civile nr.1249 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._/109/2012, intimați fiind: reclamantul R. G. A. și pârâta ADMINSITRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă. De asemenea, se arată că intimatul R. G. A. a depus întâmpinare, cu copie pentru comunicare.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă, reține recursul în vederea soluționării.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 15.10.2012 reclamantul R. G. A. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând restituirea sumei de 3634 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen tip Golf, fabricat în 2003.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul unui autoturism marca Volkswagen tip Golf, fabricat în 2003 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 3634 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.1249 din 19 februarie 2013, Tribunalul Argeș a respins excepțiile de inadmisibilitate, reținând că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art.7 din Legea 554/2004 și lipsa calității procesuale pasive, pârâta A.F.P. Pitești, având calitate procesuală pasivă în calitate de emitentă a deciziei de calcul a taxei de poluare.
A admis în parte acțiunea, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare emisa de A.F.Pitești și obligă pârâta A.F. Mediu să restituie suma de 3634 lei reprezentând taxă de poluare, respingând cererea privind dobânda reactualizată și a cheltuielilor de judecată.
În adoptarea acestei soluții tribunalul a reținut în esență, că în cursul anului 2010 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Volkswagen tip Golf, fabricat în 2003 și în vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 3634 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă acțiunea, și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 3634 lei reprezentând taxă de poluare.
Au fost respinse capetele de cerere privind dobânda, actualizarea și cheltuielile de judecată deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
În termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost admisa acțiunea față de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești care nu are calitate procesuală pasivă.
2. Acțiunea este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura de contestare a actului administrativ fiscal reglementată de codul de procedură fiscală, încălcând în acest fel art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
3. Greșită este și obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei de poluare, în condițiile în care restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele stabilite de art.117 lit. a-h din Codul de procedură fiscală. În mod greșit s-a reținut că în speță au fost nesocotite dispozițiile art.90 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, deși taxa de poluare urmează a fi plătite de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora (românești sau străine), în momentul primei înmatriculări în România.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, instanța reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
În speță calitatea procesuală pasivă a A.F.P. Pitești este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art.8, art.10 și art.11 din O.U.G. nr.50/2008 și cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de A.F.M.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Prin decizia nr.24/2011 pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr.9/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare prevăzută la art.7 din O.U.G. nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011 raportat la art.205-218 Cod procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxelor de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
În considerentele hotărârii s-a arătat că acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare, nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, iar existența art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decând atacând direct decizia de calcul a taxei.
Soluția admisibilității unei asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ, prin care această taxă a fost stabilită.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv a art.13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat.
Sub aspectul încadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art.117 lit.d, conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de procedură fiscală, potrivit art.12 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile O.M.F.P. nr.1899/2004.
Pe de altă parte, este nefondată apărarea pârâtei privind imposibilitatea restituirii taxei ca urmare a achitării în mod benevol a acesteia.
Achitarea taxei de poluare este o condiție prealabilă înmatriculării, astfel că reclamantul a fost nevoit să plătească taxa respectivă pentru a putea înmatricula autoturismul și a-l putea folosi pe drumurile publice din România.
În altă ordine de idei, în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza T..
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare așa cum corect a reținut instanța de fond.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.1249 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._/109/2012, intimați fiind reclamantul R. G. A. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești –Secția I civilă.
Președinte, G. N. | Judecător, Florinița C. | Judecător, I. R. |
Grefier, M. G. |
Red. F.C.
Tehnored. C.B.
2 ex./19.11.2013
Jud. fond: M.B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2520/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1781/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
