Pretentii. Decizia nr. 3621/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3621/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 4662/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3621/R-cont
Ședința publică din 14 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. - judecător
Judecător: I. B.
Judecător: S. U.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș (în prezent DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, potrivit art.11 alin.3 din O.U.G. nr.74/2013 și art.13 din H.G. nr.520/2013), reprezentând pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul ., județul Argeș (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș, potrivit art.11 alin.3 din O.U.G. nr.74/2013 și art.13 din H.G. nr.520/2013) împotriva sentinței civile nr.2287 din 02.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, . 6, și reclamanta S. M., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., ..C, apt.17, județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, raportat la actele și lucrările de la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2012 reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice P. si Administrația F. pentru Mediu București solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 3.394 lei, reprezentând taxă de poluare încasată nelegal și pe cale de consecință anularea deciziei de calcul nr._/10.10.2011 emisă de AFP Pitești.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că a cumpărat un autoturism Renault Clio din Germania, pentru care a fost obligată la plata taxei în cuantumul sus precizat.
Astfel, a susținut că taxa instituită este contrară normelor Comunității Europene, unde, la art.1 din TCE se precizează că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de nicio natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Totodată, s-a susținut că prin introducerea în Codul fiscal a unui nou impozit sub forma taxei speciale, cu ajutorul Legii nr.343/2006, începând cu 01.01.2007, legiuitorul nu a făcut decât să discrimineze din punct de vedere fiscal autovehiculele provenite din import, față de cele autohtone.
În fine, au fost invocate prevederile art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile Tratatelor CE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
DGFP Argeș, reprezentând interesele AFP Pitești, prin întâmpinarea formulată la 01.06.2012 a solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu a făcut altceva decât să pună în executare dispozițiile legale nou introduse în această materie.
Prin sentința civilă nr.2287 din 2 octombrie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepția invocată, a admis acțiunea formulată de reclamanta, a anulat decizia de calcul nr._/2011 și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3.394 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, că față de prevederile art.37 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, sens în care va analiza cu prioritate excepția invocată.
Astfel, a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât ținând seama că prin calitate procesuală se înțelege titlul legal care îndreptățește (sau obligă) o persoană să fie parte în proces, în speță s-a constatat pe de o parte că pârâta AFP P. are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă si de a o vira în contul Administrației de Mediu.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice P. si Administrația F. pentru Mediu București obligarea acestora la restituirea sumei de 3394 lei reprezentând taxă de poluare încasată nelegal, cu motivarea că a cumpărat un autoturism Renault Clio conform contractului de vânzare - cumpărare din Germania cu scopul de a-l înmatricula. În momentul în care a făcut demersuri pentru înmatricularea mașinii a fost obligat să plătească o taxă de 3.394 lei reprezentând taxă de poluare care din punctul său de vedere este nelegală si netemeinică așa încât trebuie restituită.
Pârâta DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice P. a invocat în apărare prevederile OUG nr.50/2008, modificată ulterior, act normativ în analizarea căruia tribunalul a reținut că, acesta este contrar dispozițiilor art.110 din Tratat, întrucât este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07.2008 – 14.12.2008, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia la 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Curtea a mai arătat că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul României, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica prin aplicarea acestei taxe, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor E1 și E2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a autovehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului „poluatorul plătește”.
Fiind unul principial, raționamentul Curții a fost apreciat ca fiind valid și în legătură cu reglementările succesive, astfel încât competența statelor membre de a introduce legi succesive de impozitare internă a mărfurilor, legi care au fiecare perioada lor de activitate în timp, rămâne intactă numai dacă impozitul introdus de noua lege nu descurajează importul de bunuri produse în alte state membre în favoarea produselor naționale similare, în care se includ cele supuse legilor de impozitare anterioare.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
Tribunalul a reținut că art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prev.la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, a rezultat că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs.România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nici-o limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș), criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, încadrate în dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041 Cod procedură civilă.
În motivare, se susține că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei cu toate că acesta a achitat taxa în mod benevol. Ca atare, s-a susținut că prin anularea deciziei de calcul practic se desființează însăși operațiunea de înmatriculare a autovehiculului.
S-a mai susținut că în cauză este incident principiul „repetițiunii” potrivit cu care, ceea ce s-a plătit fără să fie credit trebuie restituit, astfel că în cauză este necesară existența a două părți, respectiv „solvens” și „accipiens”, or, reclamanta nu a făcut dovada calității de accipiens a AFP Pitești în raporturile juridice cu aceasta.
Totodată, s-a învederat și greșita reținere a calității sale procesuale pasive, fiind interpretate greșit dispozițiile art.1 din OUG nr.50/2008, potrivit cu care singura instituție cu calitate în cauzele cu un asemenea obiect este AFM București, în patrimoniul căreia intră sumele cu acest titlu.
În fine, s-a susținut că atâta vreme cât instanța nu a reținut niciun motiv de nelegalitate în privința emiterii deciziei, în mod logic că nici reclamanta nu a putut invoca vreun motiv de nelegalitate care să conducă la o soluție de anulare a deciziei.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, dar pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, se reține că, în cauză, intimata-reclamantă a solicitat restituirea sumei de 3.394 lei achitată cu titlu de taxe de poluare pentru autoturismul marca Renault Clio, an fabricație 2006, achiziționat din Comunitatea Europeană.
Pentru înmatricularea acestuia, în România se susține că s-a întocmit decizia de calcul nr._/10.10.2011 pentru suma precizată anterior, sumă achitată la AFP Pitești, instituție la care s-a solicitat ulterior restituirea acesteia, dar răspunsul a fost negativ.
Instanța de fond a admis cererea intimatei-reclamante, dispunând anularea deciziei de calcul și restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare.
Or, reclamantei îi revenea obligația de a face dovada că autoturismul în discuție nu este unul nou, ci unul aflat sub incidența OUG nr.50/2008, înmatriculată prima dată într-o țară membră a Uniunii Europene, anterior înmatriculării în România..
Observând probatoriul administrat în cauză de către reclamantă, Curtea, a solicitat acesteia, prin adresă scrisă, depunerea la dosar a dovezilor din care rezultă că autoturismul a fost anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene și chitanța cu care a achitat suma solicitată a-i fi restituită (f.12 dosar recurs).
Însă, intimata-reclamantă nu s-a conformat obligației de a depune la dosar aceste înscrisuri doveditoare, până la termenul 14.11.2013, cu toate că procedura de citare a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.85-92 C.proc.civ (f.10, 16 dosar recurs).
Ca atare, în lipsa lor și în condițiile în care nici un document depus la dosarul cauzei nu atestă faptul că taxa ar fi fost achitată pentru un autoturism de proveniență comunitară, astfel încât să fie pertinentă o analiză a compatibilității taxei cu dispozițiile Tratatului Uniunii Europene, cererea de restituire nu poate fi admisă.
În consecință, pentru aceste motive, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ, va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș (în prezent DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, potrivit art.11 alin.3 din O.U.G. nr.74/2013 și art.13 din H.G. nr.520/2013), reprezentând pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul ., județul Argeș (în prezent, organizată în cadrul AJFP Argeș, potrivit art.11 alin.3 din O.U.G. nr.74/2013 și art.13 din H.G. nr.520/2013) împotriva sentinței civile nr.2287 din 02.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, . 6, și reclamanta S. M., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., ..C, apt.17, județul Argeș.
Modifică sentința atacată, în sensul că pe fond respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, S. U. |
Grefier, M. B. |
Red.I.B.
EM/4 ex./18.11.2013
Jud.fond A.D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1465/2013. Curtea de Apel... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3802/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
