Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3802/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3802/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 230/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 3802/R-C.
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. - judecător
Judecător I. B.
Judecător A. T.
Grefier F. I.-G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței nr.78/F-C., din 07 martie 2012, pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții B. D. și G. FLORENȚA – prin mandatar B. D., ambii cu domiciliul procesual ales în Pitești, ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant B. D., personal și în calitate de mandatar pentru G. Florența, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul reclamant B. D. arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea raportat la actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul reclamant B. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr.78/F-C. din 07 martie 2012, în sensul admiterii acțiunii și obligarea recurentei pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită titlul de despăgubiri în condițiile Legii nr.165/2013. Depune la dosar concluzii scrise (fila 16).
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2012, reclamantul B. D., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru G. Florența a chemat în judecată pe pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la acordarea titlului de despăgubire în Dosarul nr._/CC/2006.
În motivarea cererii a arătat că sunt persoane îndreptățite la despăgubiri conform Legii nr.247/2005 și că în această calitate s-au adresat pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor care, în mod nejustificat, stagnează finalizarea procedurii.
Totodată, a arătat că decizia emisă de Primăria Mioveni cu nr.464/2006 prin care s-au stabilit despăgubiri a rămas irevocabilă, iar dosarul de despăgubiri nr._/CC/2006 a fost înaintat instituției pârâte.
De asemenea, reclamantul a făcut precizarea că prin actul de cesiune nr.2554/14.11.2011, a primit de la cesionara G. Florența cota de 30% din drepturile ce le deține.
S-a mai arătat că dosarul menționat anterior este aproape finalizat, fiind întocmit raportul de evaluare, astfel că neemiterea deciziei conținând titlu de despăgubiri într-un termen rezonabil, îi aduce un prejudiciu important astfel că acesta are îndreptățirea să se adreseze instanței de judecată pentru a dispune măsurile legale.
La data de 01.03.2012 pârâta C.C.S.D. a depus întâmpinare, susținând că acțiunea reclamantului este neîntemeiată deoarece procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 necesită parcurgerea mai multor etape care se desfășoară pe o perioadă mai îndelungată de timp, astfel că nu există un refuz nejustificat în ceea ce privește emiterea titlului de despăgubiri.
Totodată, s-a arătat că dosarul în care este parte reclamantul se află în etapa procedurii de evaluare care este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.
Curtea de Apel Pitești prin sentința nr.78/F-C./07.03.2012, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să emită titlul de despăgubiri pentru valorificarea dispoziției nr.464/17.02.2006 emisă de Primăria Orașului Mioveni.
Pentru a se pronunța în sensul arătat instanța de fond a reținut că reclamanta G. Florența este moștenitoare alături de alte două persoane a autorului G. M., calitate în temeiul căreia s-a emis de către Primarul Orașului Mioveni pe numele său Dispoziția nr.464/17 februarie 2006.
Prin aceasta, s-a recunoscut dreptul reclamantei G. Florența la emiterea titlului de despăgubire, pentru un imobil casă în suprafață de 109,10 mp. expropriată în anul 1985 prin Decretul nr.157/1985.
La 14 noiembrie 2011, reclamanta G. Florența a cesionat reclamantului B. D. cota de 30% din drepturile ce i se cuvin în temeiul Dispoziției nr.464/2006 și l-a mandatat să o reprezinte în fața instanțelor judecătorești, indiferent de grad în valorificarea drepturilor conferite de actul reparator (filele 5 și 6).
Cesionarul reclamant a comunicat A.N.R.P. notificarea de soluționare a dosarului de despăgubiri, iar din înscrisul de la fila 4 a rezultat că un astfel de dosar este înregistrat, el purtând numărul_/CC/2006.
Or, în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, valorificarea dreptului la despăgubiri se face de C. C. prin emiterea unui titlu, după urmarea unei proceduri de evaluare, așa cum este ea reglementată de acest act normativ și normele sale de aplicare.
Reținând în cauză existența dreptului în patrimoniul reclamanților și faptul că pârâta C.C.S.D. nu și-a îndeplinit obligația, s-a apreciat că acțiunea este întemeiată, impunându-se admiterea ei și obligarea la emiterea titlului de despăgubire.
În ceea ce privește apărarea pârâtei, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită, pentru că chiar dacă Legea nr.247/2005 nu conține un termen de soluționare a cererilor și de emitere a titlurilor de despăgubire, emiterea titlului trebuie să se facă într-un termen rezonabil de natură să respecte drepturile beneficiarului măsurii reparatorii, caracter pe care nu-l poate primi perioada de peste 5 ani, scursă de la data constituirii dosarului de despăgubiri în cadrul A.N.R.P.
Calitatea de cesionar a reclamantului B. D. nu este nici ea de natură să afecteze dreptul la emiterea titlului de despăgubire, în condițiile în care transmisiunea creanței nu este condiționată de consimțământul debitorului cedat (art.1573 Cod civil) și din chiar întâmpinare rezultă că acesta a fost înștiințat în condițiile art.1578 din același act normativ.
Concluzionând în sensul că reclamanții sunt titularii unei creanțe pentru a cărei valorificare pârâta este obligată prin lege să emită titlul de despăgubire, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o într-un termen rezonabil s-a apreciat temeinicia pretențiilor formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond, în mod greșit a reținut că intimata a încălcat termenul socotit rezonabil de art.6 din CEDO în ceea ce privește soluționarea cauzei, fără a ține cont că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Lega nr.247/2005 necesită parcurgerea unor etape obligatorii care se întind pe anumite perioade de timp, astfel că nu se poate concluziona în sensul existenței unui refuz nejustificat din partea acesteia de a emite decizia conținând titlul de despăgubiri.
Totodată, s-a criticat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de articolul unic din OUG nr.4/2012, care a dispus suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire pe o perioadă de 6 luni.
De asemenea, s-a susținut că prezentul dosar se află în faza de evaluare, care se realizează cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire, ordine stabilită prin decizia nr.2815/2008.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
Prin încheierea nr.2206 din 27 februarie 2013, Î.C.C.J. a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Pitești, instanță devenită competentă să o soluționeze potrivit dispozițiilor art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr._, unde, la data de 3 octombrie 2013, s-a dispus introducerea în cauză a recurentei pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art.4, 17 și 18 din Legeanr.165/2013.
La termenul din 28 noiembrie 2013, intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a arătat că este de acord cu modificarea sentinței instanței de fond și obligarea CNCI la emiterea titlului de despăgubiri în condițiile Legii nr.165/2013.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, sub aspectul competenței, în raport de modificările legislative în materie, Curtea constată că rămâne competentă să soluționeze atare cerere, formulată și înregistrată la instanță anterior intrării în vigoare a Legii noi nr.165/2013, în raport și de prevederile Legii nr.2/2013.
Totodată, chiar dacă această lege prevede la art.4 că legea nouă se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate, sub aspectul competenței, art.20 din Titlul VII al Legea nr.247/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013, prevede că soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
Prin urmare, pentru dosarele aflate pe rolul instanțelor la data adoptării noului act normativ, competența rămâne instanței de contencios administrativ.
În acest context se constată însă că la data pronunțării prezentei decizii, celelalte dispoziții ale Legea nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prescrisă de art.21 și urm. din Legea nr.165/2013, aspect care va produce consecințe și asupra excepției invocată de recurentă.
De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art.18 alin.3 din același act normativ, preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Ca atare, sub aspectul capacității procesuale de folosință, CCSD își încetează existența ca organ administrativ învestit cu soluționarea dosarelor de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile legilor speciale de restituire, fiind înlocuită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuțiile acesteia și implicit calitatea procesuală a CCSD în dosarele în curs.
Așadar, se constată că nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile, ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art.4 al legii că dispozițiile acesteia „se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Față de această normă tranzitorie, prevederile art.6 cod civil și ale art.24 NCPC, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea specială reglementând un regim juridic aparte în privința aplicării în timp a normei noi.
Curtea reține astfel că potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin „ aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”.
Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin.(6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin.(7).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
În acest context, Curtea constată că prin Dispoziția nr.464/2006 emisă de Primarul Orașului Mioveni, s-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea numitei G. Florența pentru imobilul-construcție nr.108, în suprafață de 109,10 mp., expropriat prin Decretul nr.157/1985 (fila 7 dosar fond).
Prin actul de cesiune nr.2554/14.11.2011, aceasta a cedat cota de 30% din drepturile deținute intimatului B. D., dându-i procură specială pentru a o reprezenta în demersul efectuat, astfel că acesta a dobândit îndreptățirea de a solicita emiterea titlului de despăgubiri (f.5-6 dosar fond).
Astfel, această dispoziție rămânând irevocabilă, dosarul împreună cu documentele doveditoare a fost înaintat CCSD, fiind înregistrat la Secretariatul acesteia sub nr._/CC/2006.
Totodată, conform recunoașterii recurentei-pârâte, acest dosar a parcurs etapa stabilirii legalității respingerii cererii de restituire în natură, urmând a se trece la etapa evaluării, despre care se opinează că este mult mai complexă, necesitând un timp mai îndelungat și cu respectarea ordinii stabilite prin decizia nr.2815/2008, susținere ce nu are relevanță, întrucât C. ar fi trebuit să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de Legea nr.247/2005, în vigoare la acel moment, în sensul soluționării dosarului precitat, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul-construcție în suprafață de 109,10 mp situat în Mioveni nr.108, Județul Argeș, dar comisia nu a răspuns solicitării formulate.
Prin urmare, prin jocul aplicării în timp a regulilor reglementând modul de acordare a măsurilor reparatorii, în prezent situația reclamanților intră sub incidența Legii nr.165/2013, care schimbă procedura de stabilire a acestora.
Așa cum s-a arătat mai sus, potrivit noii proceduri de soluționare a dosarelor, CNCI are posibilitatea să procedeze la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, putând solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Ulterior se procedează la evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei, prin „aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, numărul acestora fiind stabilit după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat”.
După verificare și evaluare, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Ca atare, chiar dacă C.C.S.D. avea de soluționat un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, au fost încălcate obligațiile prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii, cu atât mai mult cu cât procedura era avansată fiind întocmit raport de evaluare care a și fost propus pentru analiză în ședința CCSD.
Într-adevăr, față de argumentele aduse în preambulul O.U.G. nr.4/2012, prin articolul unic al acesteia s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, Legea nr.117/2012 pentru aprobarea O.U.G.nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.247/2005, a prorogat termenul de suspendare a procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire până la 15 mai 2013.
Revenind la cele expuse anterior, art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 60 de luni de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., cu excepția celor din materia fondului funciar, în care s-au emis hotărâri pentru recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.
Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Prin urmare, față de dispozițiile art.4 raportat la art.34 alin.1 și la art.21 alin.5 și următoarele din Legea nr.165/2013, se constată că într-adevăr obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire aferent Dispoziției nr.464/2006 emisă de Primarul Orașului Mioveni nu mai este posibilă, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile noii legi, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 și 3 din Codul procedură civilă, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va obliga pârâta la soluționarea dosarului, în condițiile Legii nr.165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței nr.78/F-C., din 7 martie 2012, pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții B. D. și G. FLORENȚA – prin mandatar B. D., ambii cu domiciliul procesual ales în Pitești, ., ., ..
Modifică sentința atacată, în sensul că obligă pârâta la soluționarea dosarului reclamanților, în condițiile Legii nr.165/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.I.B.
EM/4 ex./03.12.2013
Jud.fond G.Chioniță
| ← Pretentii. Decizia nr. 3621/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2150/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
